Imi tin mana pe burta in timp ce rad, incapabila sa respir pentru cateva momente:
— Aceea a fost cea mai proasta gluma pe care am auzit-o vreodata!
— Spuse fata care tocmai mi-a zis o gluma despre bivoli, evidentia el, gropitele aratandu-se cand radea, sunetul fiind persistent. In regula, fara glume din astea de acum incolo! continua el.
— De acord. am spus, asezandu-mi coatele pe masa verde la care ne asezasem. Ce a zis strugurele verde celui mov?
Harry mi-a aruncat o privire intrebatoare.
— Nu e despre bivoli, jur.
El se apleaca inainte, asezandu-si coatele pe masa la fel ca si mine, intrebandu-ma ce ar putea spune.
— Respira, idiotule!
Zambesc in timp ce el isi scutura capul, zicand: 'Asta chiar a fost fara sens!'
— Daca ai tu una mai buna... ii zic, provocandu-l.
Se gandeste pentru un moment, inainte sa raspunda:
— Ce e mai rau decat o suta de copii intr-un butoi?
— Nu am idee.
— Un copil intr-o suta de butoaie.
— Asta a sunat mai mult ca o anti-gluma. spun, dand din nas si imi aduc un cot langa celalalt.
El doar da din umeri, avand o scanteie in privire inexplicabila atunci cand se uita la mine.
— Ce s-a intamplat?
— Nimic, doar ca ai un zambet frumos. zise el, facandu-ma sa rosesc incontrolabil.
Ma uit la cana mea cu ciocolata fierbinte doar ca sa ii evit privirea, stiind ca mai mult ca sigur se uita la mine ca sa imi zareasca reactia. Asa ca, pentru a indeparta momentul stanjenitor, am inceput o alta gluma:
— Ai auzit de incendiul de la circ? fac o pauza si il privesc, vazandu-l ranjind.
El da din cap in semn ca nu si asteapta raspunsul meu, ranjetul transformandu-se intr-un zambet cand si-a dat seama ca e o gluma.
— A fost in corturi.
Un chicotit ii scapa printre buzele-i roz inainte de a privi pe fereastra, zambetul lui adancind gropita din obrazul sau in timp ce se gandea.
— Sa nu cumva sa insisti ca aceasta gluma a fost oribila, deoarece macar nu a fost despre copii morti! clarific eu.
— Ce gluma e mai buna decat cele cu copiii morti? intreaba el amuzat.
— Oricare, rad.
— Deci, Mason, ce faci ca sa te distrezi?
Momentan, sunt luata prin surprindere de cursul schimbarii discutiei noastre.
— Eu...umm...dansez. Sau obisnuiam sa o fac inainte.
El ridica o spranceana, dar nu spune nimic.
— Nu in acel fel, perversule! ii spun razand. Am dansat balet contemporan.
— Nu am spus nimic, ranji el.
— Dar ai gandit-o. ii mentionez in timp ce imi caut cu privirea cana.
— Ce am gandit? intreaba Harry inocent.
— Nu conteaza. spun, dandu-mi ochii peste cap, stiind ca minte.
Luand o gura din ciocolata fierbinte, observ ca a ramas mai mult ca o ciocolata cu lapte.
— Mi-ar placea sa te vad dansand candva. Nu sunt sigur ce e baletul contemporan si sunt intrigat. rosesc atunci cand adauga el.
— Te gandesti sa incerci? glumesc. Nu lasa cuvantul 'contemporan' sa te induca in eroare, inca trebuie sa purtam acele costume stramte.
El zambeste din nou, gropitele fiindu-i luminate de lumina lunii: adanci, intunecate si fascinante.
— Oh, eu nu dansez.
— Deci, zi-mi ceva despre tine. i-am spus cand imi terminam ciocolata ce nu mai era asa de fierbinte.
— Ce sa iti zic despre mine? intreaba el ranjind.
— Ce faci ca sa te distrezi, ocazional?
— Vanez. a spus simplu.
— Vanezi caprioare? intreb indignata. Cum poate fi asta amuzant?
— As putea spune acelasi lucru despre dans. zise el, ignorand prima intrebare.
— In regula, destul de corect. raspund zambind si privind afara pe fereastra.
M-am uitat la cer dincolo de copaci si cladiri, incepand sa ma intreb de ce cerul capata o culoare portocalie. M-am intors spre Harry si l-am intrebat cat e ceasul. Usor panicata, am vazut ca e trecut de cinci dimineata si ca am nenumarate apeluri pierdute de la tata si Carol.
— La dracu'! injur, apelandu-l imediat pe tata.
Harry se uita pe cer si isi scoate telefonul, parca nevenindu-i sa creada ca se face deja dimineata.
— Mason! Te-am tot sunat toata noaptea! Unde esti? intreaba tata cand raspunde.
— Scuze, sunt la cafeneaua din colt! ii explic.
— De ce ai stat la cafenea intreaga noapte? nu pare fericit de explicatia mea.
— M-am apucat de vorba cu cineva, spun usor confuza cand il vad pe Harry scriind ceva pe servetel si indreptandu-l spre mine.
— Cine? intreba tata curios.
— Harry, el — spun citind ce scria pe servetel — locuieste pe strada noastra.
Ridic o spranceana. De ce nu a mentionat asta inainte? El doar da din umeri.
— Esti cu un baiat? tata aproape ca tipa in telefon.
— Tata, nu face din asta o drama doar pentru ca e un barbat, doar am discutat. ii spun uitandu-ma spre fereastra.
— Data viitoare anunta-ma, de acord? zise el oftand.
— Desigur.
— Vei fi acasa curand? Ma ingrijorez, Mason.
— Da, tata. Scuze, data viitoare te voi suna!
Dupa ce tata a inchis, m-am holbat la Harry care avea o expresie indescifrabila pe chip. Imi cer scuze, dar el spune pe un ton rece sa nu o fac, e normal ca un tata sa se ingrijoreze cand fiica lui nu vine acasa.
— Da, in special tata. i-am zis lui Harry, desi nu aveam idee de ce, brusc, ma simteam la capatul gandirii mele alaturi de Harry.
— Eu trebuie sa plec. spuse el ridicandu-se si lasand niste bani pe masa, suficienti cat sa plateasca bauturile noastre, si iese rapid.
— In regula. spun usor, dar el deja a plecat.
Ei bine, asta a fost ciudat...
Imi aminteste de comportamentul sau ciudat pe care l-a avut in prima zi in care ne-am intalnit. Pentru un moment era dragut si mi-a complimentat zambetul, iar mai apoi a plecat ca si cum s-ar fi temut de ceva anume. Am gasit acest aspect frustrant. Vreau sa stiu mai multe despre Harry Edward Styles.
Cand ajung acasa, vocea enervanta a lui Carol ma anunta ca cina e gata. Ma ridic de pe pat si imi iau privirea de pe tavan.
Merg in dressing, acolo unde mi-am lasat mai devreme telefonul la incarcat. Scot incarcatorul si vad ceva miscandu-se in afara ferestrei.
S-a intamplat de mai multe ori, deci nu cred ca mai e o coincidenta. M-am indreptat spre fereastra si am deschis-o larg, privind in intuneric. Nu pot vedea nimic din cauza lampii de la patul meu, asa ca o sting. Cu camera la fel de intunecata ca si peisajul, am putut observa mai bine. Nimic nu arata iesit din comun. Lumina felinarului atinge iarba, iar pomul inalt sta nemiscat in aerul noptii. Locuinta de langa noi e intunecata, exceptand una din camere care e luminata; niciun om sau animal prin jur.
Pot jura ca am vazut ceva intre curtea noastra si casa din vecinatate.
— Mason!
— Vin! am strigat, inchizand fereastra si alergand pe scari.
Imi iau o farfurie si o umplu cu mancare. Nu imi e atat de foame, insa voi manca tot.
— Cine locuieste langa noi? intreb odata ce ne asezam cu totii la masa.
Eu si tata nu respectam intotdeauna ora cinei, dar de cand a venit Carol ne-a impus sa fim o familie normala — cu tot cu rugaciuni si altele.
— Familia Postings. raspunde Carol asezandu-si farfuria pe masa.
— Ma refer la cealalta parte. clarific eu, stiind ca ei au mentionat cate ceva despre familia din dreapta noastra.
— Nu sunt sigura. Cred ca e un barbat, in jur de douazeci si ceva de ani. Nimeni nu l-a mentionat pana acum, e mai retras.
— Deci locuieste singur?
— Presupun. incepe sa se enerveze de intrebarile mele. De ce intrebi?
— Doar ma intrebam, nu am vazut niciodata pe nimeni sa iasa din casa aceea.
— Ei bine, haideti sa spunem rugaciunea! Carol zambeste, trimitandu-mi o privire care se indrepta spre mainile mele ce nu erau cum trebuie.
Restul cinei, Carol vorbeste despre redecorarile pe care doreste sa le faca in sufragerie, vecinul nostru ciudat nefiind mentionat nici macar o data.
Desi ea nu are idee cine locuieste acolo, eu s-ar putea sa stiu cine ar putea fii.
--
Okay, nu am mai postat un timp deoarece m-am axat pe o poveste ce a fost raportata si ulterior stearsa de pe wattpad. Da, vorbesc de 'The stepfather'. Nu ca fac o drama din asta, doar ca tineam la munca mea si consider site-ul asta viata mea. Apoi vine aceasta taratura si zice ca vrea sa scape wattpad-ul de astfel de povesti. Ei bine, nu ii doresc decat sa se duca dracului de pe profilul meu si sa ma lase in pace!
Revenind, jur ca am tradus cele mai proaste glume, dar tot am ras cand le-am citit. Sunt ciudata, intr-un fel :)) veti intelege in capitolele viitoare schimbarile lui Haz. Si mor, cand am citit replica cu 'Vanez' am simtit ca-mi sta inima in loc, spuneti-mi ca nu-s singura :))
Ar fi un moment bun sa dati un vot si sa lasati un comentariu. xx
P.S.: multuuu pentru cei +500 de urmaritori ♥ va iubesc, nu va imaginati cat va ador ♡
Mai multe pareri= postez mai repede