Angela ieşi grăbită din casa jerpelită. Folosindu-se de viteza uluitoare de vampir porni spre oraşul din apropiere. În timp ce picioarele ei înghiţeau kilometru cu kilometru mintea ei se chinuia să oprească fluxul de amintiri ce stăteau să iasā. Ajunse la jumătatea drumului când amintirile preluaseră controlul complet asupra minţii ei.
Prima amintire copleşitoare avusese loc în urmă cu zece ani.
**********
Vârcolacii, firi paşnice şi iubitoare dar foarte protective şi la nevoie adevăraţi războinici, preferau să trăiască în pustietatea şi siguranţa oferită de frumuseţea pădurii. Nu peste tot erau haite imense şi puternice. Uneori din necesitate sau din cauza exilului vârcolacii alegeau să trăiască departe de haitele în care s-au născut. Dea lungul timpului aceste mici grupări au devenit mai numeroase dar imposibil de a fi comparate cu adevăratele haite de vârcolaci. Din milă, solidaritate şi afecţiune, haitele mari de vârcolaci ajutau micile colonii cu mâncare, materiale şi haine.
În ciuda păci existente între vampiri şi vârcolaci existau mici grupări care iubeau să masacreze partea adversă.
Angela făcea parte dintr-o grupare de vârcolaci dornici să ajute şi transportau cele necesare unei colonii din nordul îndepărtat pe un munte. Descărcau dintr-un camion când o ceată de vampiri atacase. Încă de pe atunci o adevărată luptătoare Angela se luptase cu vampiri şi ucise cea mai mare parte dintre atacatori. Un vampir foarte tânăr, singurul supravieţuitor, fugise prin pădure ca să se salveze. Angela îl văzu şi se luase după el.
În ciuda vitezei de vampir a tânărului Angela reuşi să îl ajungă. Plonjase în forma sa umana, antrenamentul riguros şi regulile stricte nu îi permiseseră să se transforme de multă vreme, şi doborâ vampirul doar dintr-o mişcare.
Câteva zile mai târziu când coborâse de pe munte în oraşul din apropiere fu oprită de un bărbat înalt, brunet, exemplul perfect pentru frumuseţea lui Adonis.
- De ce l-ai ucis?
Vocea lui frumoasă şi groasă o făcuse să rămână locului. Urechile ei se delectaseră din plin cu timbrul frumos şi grav neascultându-i vorbele.
- Nu ştiu despre ce vorbeşti.
- Ştii bine la ce mă refer. Acum câteva zile ai ucis cu sânge rece un adolescent în pădurea vestică de pe munte.
Angela îl privi cu o confuzie falsă. În realitate ea era foarte surprinsă de cuvintele frumosului. Nu se aşteptase să fie surprinsă de cineva.
- Cred că ai visat, nu am fost niciodată în pădurile de pe munte. Sunt nouă în oraş.
Bărbatul o trase deoparte de lumea de pe trotuar şi o duse în intimitatea unei aleei pusti. După ce el îşi scoase telefonul şi butonă scurt pe el îi arătă o serie de poze incriminatorii. Privindu-le Angela înţelese că nu mai este rost de prefăcătorie dar chiar şi aşa firea îi spunea să continue.
- Pozele tale sunt trucate.
- Dacă ar fi fost trucate nu ţi le-aş mai fi arătat şi aş fi scris pe blog ceea ce am văzut. De ce l-ai ucis? Şi ce ai făcut cu cadavrul?
- Dar tu de ce ai făcut pozele? Şi ce ai de gând să faci cu ele?
Bărbatul din faţa ei nu se aşteptase la o asemenea reacţie.
- Poliţia va afla despre ele dacă nu îmi spui tot ce vreau să ştiu.
Angela oftase. Era obosită iar ultimul lucru pe care îl dorea era să se certe cu un necunoscut pe stradă.
- Am să îţi răspund la întrebări doar după ce îmi confirmi că singurul motiv pentru care m-ai abordat este acela că nu mai ai pentru ce trăi şi vrei să mori repede şi fără ca trupul să îţi fie găsit.
Frumosul Adonis din faţa ei înghiţise în sec.
- Care este prima întrebare? întrebă ea cu vioiciune.
Frumosul bărbat brunet o conduse până într-o cafenea unde pornise interogatoriul. O întrebase cine este şi ce făcuse în pădure. Angela, fiind sigură că după dezvăluirea tuturor răspunsurilor bărbatul va murii îi răspunse sincer. La finalul înterogatoriului el păruse să nu creadă nici un cuvânt din cele auzite.
- Ai văzut cum l-am atacat pe băiat şi cum l-am ucis cu uşurinţă. Ai văzut felul în care arătam şi mai ales vezi că nu am nici o remuşcare. De ce alte dovezi mai ai nevoie?
- Vreau să te văd transformată.
- Nu pot. Ultima transformare a fost acum câţiva ani, dacă mă voi transforma acum am să îmi pierd respectul şi puterea asupra celor din jur.
Bărbatul oftase neînţelegând multe lucruri. Telefonul Angelei sunase. Ea răspunse fară ezitare.
- Trebuie să te întorci, avem nevoie de tine.
Angela se ridicase grăbită să plece când bărbatul o opri.
- Te vei mai întoarce?
Angela se oprise locului, nu se aşteptase la aşa ceva din partea lui.
- Vreau să ne mai vedem, continuă el.
Ochii săi albaştri îi şoptiseră cât de mult posesorul lor îşi dorea să o mai vadă.
- Sunt o criminală.
- Iar eu sunt un disperat.
Atunci ea zâmbise. Deşi nu credea vorbele sale şi o amuzau pe dinăuntru îi spuse adevărul, îi spuse că se va mai întoarce. Atunci el luase un şerveţel şi scrise în grabă o înşiruire de numere.
- Sună-mă iar eu voi fi aici.
Frumosul se aplecă şi o sărută pe obraz. Ea, total luată prin surprindere de gestul său, plecase în grabă. Când desfăcu şerveţelul în drumul său spre colonie văzu numărul de telefon scris frumos şi numele Adonisului. Zâmbi şi îşi trecu degetul peste literele frumos scrise ale lui James. În paranteză arătosul îşi trecu iniţiala spunându-i astfel cum i se spunea de fapt.
În zilele ce urmaseră Angela nu îl mai contactă. Se ocupase în mod special de colonie şi îndatoririle ce le primea. Antrenase tinerii învăţându-i tehnicile de bază şi cum puteau fi acestea contracarate.
Experienţa ei în acel loc durase două luni. Când se pregăti de plecare fu obligată să coboare în oraş pentru provizii. În acea zi ploioasă, în magazinul cel mai bine aprovizionat ea se întâlni cu James din pură întâmplare. Când el o văzu o umbră de tristeţe îi întunecă faţa.
- Nu mai sunat, îi spuse el.
- Chiar te aşteptai ca un criminal să păstreze legătura cu martorul cheie?
- Ai fi putut încerca să mă convingi că ceea ce am văzut nu este adevărat.
- Şi chiar nu este.
- Mi-ai mărturisit.
- Iar tu ai crezut ca un prost minciunile mele.
Chipul frumos al lui James nu exprima nimic altceva decât un mare şoc. Angela ştia că minte dar altă opţiune nu exista. Trebuia să procedeze astfel indiferent de consecinţe, James nu trebuia să creadă că ceea ce văzuse era adevărat.
- Mi-ai mărturisit totul, ceea ce făcea băiatul acolo şi de ce l-ai ucis.
Angela refuza să îl privească. Se holba la raftul cu produse pentru baie doar că să nu se lase înduplecată de frumuseţea lui ispititoare şi să îi spună adevărul.
- Motivele au fost doar minciuni. Băiatul a fost doar o persoană care m-a călcat pe nervi cu atitudinea sa.
- A-am...
- Ai crezut ceea ce ţi-am spus, m-am jucat cu tine. Faptul că nu mi-am văzut poza la ştiri şi în ziare îmi spune cât de credul poţi fi, eşti aşa de prost!
- Ştiu...
- Tu ştii că te afli în preajma unui criminal psihopat şi totuşi nu pleci. Fă-ţi o favoare şi pleacă până nu mă enervez şi te ucid aici.
James deveni atunci agitat. După mişcările pe care el le făcea Angela înţelese cât de mult se lupta cu el şi că se gândea să trăiască în continuare.
- Ceea ce vroiam să îţi spun sună cam aşa: ştiu ce am văzut şi ştiu că mă minţi. Ceea ce eu nu ştiu este motivul pentru care mă atragi deşi spui că eşti o criminală.
După ce el se întoarse pe călcâie şi plecă ea rămase şi îl privi cum se îndepărtează.
După mai multe luni Angela înţelese că James, frumosul Adonis, nu îi mai putea ieşi din gânduri. În calitate de vârcolac luptător ea îşi impuse că nu avea voie să se îndrăgostească, ar putea-o distruge.
Angela sări peste o prăpastie. Ateriză pe partea cealaltă iar mişcarea produsă o scoase din amintiri. Răsuflă uşurată şi continuă drumul ei spre oraş.
În timp ce alerga noaptea rece şi vântul puternic îi treziseră o altă amintire. Una mai recentă.
**********
Vântul îi scutura din plin hainele de pe ea şi îi răvăşea părul cu putere. Când deschise ochii avu surprinderea de a se trezi în mijlocul unei cabane din lemn. Deasupra ei văzu umbra unui trup creat de lumina energică a lumânărilor.
Amintirile ei erau în ceaţă şi amestecate. Îşi simţi trupul împietrit şi dornic nevoie mare de mişcare. Încercă să se ridice când o voce necunoscută o surprinse.
- Nu te vei putea ridica prea devreme.
Vocea, feminită după ton, îi dăduse tocmai la timp informaţia pe care o ştia. Dintr-un motiv neînţeles de ea nu îşi putea convinge trupul să se ridice. Nici o comandă nu îi era ascultată şi îndeplinită. Următorul gând care îi veni în minte fu urmat de goarză şi teamă. Pentru cineva activ şi luptător ca şi ea paralizia era cea mai mare formă de tortură. O cuprinse tristeţea când se gândi că nu va mai putea simţi iarba proaspătă sub picioarele desculţe, că nu va mai putea urca de una singură pe un munte să se relaxeze şi să se liniştească, o cuprinse tristeţea gândindu-se că va fi obligată să îşi trăiască viaţa lungă de vârcolac pe un pat.
- Nu credeam că vei reveni atât de repede, draga mea! continuă vocea.
Angela încercase să deschidă gura şi să vorbească cu vocea feminină, să ceară explicaţii şi mai ales să o ajute să înţeleagă ceea ce se întâmplase, dar comanda data de creierul ei nu ajunse la destinaţie. Rămase perfect în aceiaşi poziţie, paralizată. Singurul lucru pe care îl putea face era să privească tavanul şi să se chinuie să vadă trupul femeii.
- Nu trebuie să fi atât de panicată, o să îţi revii curând.
Vocea o încuraja dar ea nu înţelegea cum ar putea să îşi revină.
De undeva din depărtare auzi o uşă deschizându-se. De afară vântul lovi cu putere copacii făcându-i să se legene şi să scoată sunete ciudate. Angela înţelese de îndată că era într-o pădure. Jumătate dintre amintirile ei se puseseră în ordine, ceea ce o făcu să se gândească că păţise ceva grav iar Ben şi Camy o duseseră la o vrăjitoare să o îngrijească.
- Te-ai întors foarte repede! se miră vocea. Le-ai adus?
Angela auzi vocea melodioasă şi joasă a unui bărbat. O senzaţie puternică de deja-vu o lovi şi avu sentimentul că ştia cine este persoana care tocmai intrase în cabană.
Auzi paşi prin încăpere şi mai multe obiecte din piatră ciocnindu-se. O pereche de paşi, mult mai apăsaţi şi mai hotărâţi, se apropiau de ea încet. Cu coada ochiului văzu silueta unui bărbat înalt şi cu o contrucţie puternică de atlet.
- Nici să nu te gândeşti! se răsti vocea feminină având în ea ceva ce o înspăimânta.
Bărbatul se opri. Ceva din felul în care stătea îi spuse Angelei că el era trist de ceea ce fusese obligat să facă. Ciocniturile dintre pietre se auziră mult mai voioase şi mai puternice până când se opriră cu totul. Auzi paşii voioşi ai femeii venind spre ea iar foarte curând o văzu. Părul cârlionţat încadra o faţă lunguiaţă şi veselă. În spatele perechii de ochii negri o voioşie scânteia cu putere făcând-o pe Angela să se înspăimânte. Sub cercetarea ei atentă femeia îşi ţuguie uşor buzele îngrozind-o pe femeia ca şi paralizată.
- Te vei face bine mult mai repede dacă bei, îi spuse ea arătându-i un bol argintiu.
Simţi cum mâna femei se strecoară sub capul ei şi o ridică uşor. Buzele ei atinseseră de îndată materialul rece al bolului iar lichidul cu un miros ciudat îi intrase imediat în gură. Răsuflă speriată când o pereche de buze o sărutaseră pe creştet. Refuza cu tărie să înghită lichidul cu miros urât.
- Nu ai de ce să te temi, te vei face mult mai bine dacă înghiţi.
Nu ştia ce o îngrijora mai tare: faptul că lichidul avea un gust ciudat sau îmbrăţişarea femeii. Dorindu-şi să se refacă mai repede înghiţi lichidul cu miros ciudat. Femeia înclină bolul şi nu se opri până când Angela închiţi ultima picătură. O pereche de buze îi sărută încă o dată creştetul capului iar femeia o reaşeză pe ceea ce părea a fi un pat.
- Ce fată ascultătoare! spuse ea. Acum vei adormi iar când ai să te trezeşti vei fi mult mai bine.
Angela simţi cum pe pleoapele ei se aşează mici greutăţi puternice. Devenise mult prea greu pentru ea să îşi ţină ochii deschişi. Începuse să viseze când simţi ceva catifelat atingându-i buzele şi urându-i călătorie plăcută în ţata viselor.
*****
- Dacă încerci ceva, indiferent ce, am să te omor cu mâna mea. Eu te-am creat, eu te distrug!
Duritatea din vocea femeii o făcuse pe Angela să se înspăimânte. Se trezi iar vorbele ei fuseseră primul lucru pe care îl auziseră. Încercă să se ridice să vadă ce este în jurul ei când un scurt geamăt îi părăsi buzele. Ca prin ceaţă văzu cele două siluete din faţa ei întorcându-se spre ea. Prima care reacţionă fu femeia care dovedise că nu era altceva decât o vrăjitoare.
- Cu grijă, iubita mea, nu te forţa prea tare, îi spuse femeia ajutând-o să se ridice în şezut.
Auzind felul în care femeia îi spuse Angela se încruntă dar acceptă ajutorul necesar.
- James, adu-mi puţină apă şi o cârpă.
Angela îşi ridică privirea spre silueta din faţa ei. Bărbatul, frumosul Adonis de care se îndrăgostise, plecă capul respectuos şi se întoarse cu spatele. Răpită de reîntâlnirea cu bărbatul pe care îl iubise în secret ani întregi nu se mai obosi să inspecteze cabana în care era. Privea spatele musculos al lui James printr-un tricou albastru murdar când o atingere tandră o făcuse să tresare. O privi pe femeia de lângă ea încercând să nu pară prea afectată de acţiunile femeii care o readuse la viaţă.
- Cum te simţi? îi spuse femeia.
- B-bine.
- Te doare ceva?
- N-nu...
James îşi drese vocea iar vrăjitoarea aproape tresări. Luă castronaşul cu apă din mâinile lui şi stoarse cârpa neagră. Lăsând-o umedă se apucă să îi atingă faţa cu ea.
- Angela, ştii ce eşti?
- Un...
Angela nu ştia ce să spună. Ar fi vrut să răspundă că este un vârcolac dar ştia foarte bine că era imposibil un asemenea lucru. Fusese ucisă de vampiri iar acum nu ştia nici ea ceea ce este.
- Vampir, spuse ea în cele din urmă.
Vrăjitoarea clătinase din cap şi continuă să îi atingă faţa cu cârpa.
- Ştii de ce ai devenit un vampir?
- N-nu.
Vrăjitoarea zâmbi.
- Ai fost readusă la viaţă prin magie iar asta te-a transformat. Ştii ce presupune asta? Cum de este posibil?
- Nu.
- Îmi dai voie să îţi explic?
Faptul că vrăjitoarea îi ceruse permisiunea o surprindea. Dase uşor din cap iar femeia zâmbi.
- Cât timp trăieşte, sufletul unui om este închis ca într-o cuşcă în corpul unei persoane. Când acesta decedează cuşca este sfărâmată iar sufletul este liber. Singura modalitate de a transforma pe cineva în vampir este maiga pentru că vrăjile au o foarte mare legătură cu sufletele. Vraja, magia din interiorul ei, reface cuşca din fărâmiţele distruse şi închide din nou sufletul eliberat.
- De ce au toţi vampirii viteză şi simt nevoia să consume sânge?
Întrebarea o frământase încă din copilărie pe Angela iar acum când găsi pe cineva capabil să îi răspundă profită din plin.
- Indiferent cât de curat şi de pur a fost sufletul la plecare atunci când este încătuşat din nou el tinde să distrugă cuşca. Încearcă să se autodistrugă şi de asta vampirii simt nevoia de a bea sânge. Tot odată sângele este elementul esenţial vieţii iar vampirii au nevoie de el ca să poată "trăi".
- Dar de ce sunt aşa puternici? De ce nu sunt pur şi simplu oameni?
Vrăjitoarea râse.
- Cuşca nu este perfectă, a fost făcută din rămăşiţe şi există părţi lipsă. Vampirii sunt rapizi pentru că sufletul poate parcurge în câteva secunde o distanţă imensă iar din cauza părţilor lipsă sufletul se "strecoară" şi îşi eliberează puterea. Pentru un suflet timpul nu contează şi de aceea ei nu îmbătrânesc, nu simt nevoia de a fi presaţi de el. Ei au o eternitate la dispoziţie.
Liniştea se aşternu până când vrăjitoarea curăţă cârpa şi îşi reluă activitatea.
- Cât de "normală" voi fi?
- Depinde care este definiţia ta pentru normalitate. Cuşca este corpul, deci toate celelalte funcţii ar trebui să fie funcţionale dar nu este tocmai adevărat. Eşti vampir de acum, simţi, poţi respira oarecum, dar consumi doar sânge.
- Dar dacă consum şi altceva?
Vrăjitoarea făcu o grismă.
- Nici un vampir nu a consumat altceva deci presupun că nu o vei face nici tu.
Angela îşi mută privirea asupra lui James. Frumosul Adonis era la fel ca şi ea, un vampir, iar trăsăturile lui erau mult mai frumoase şi mai mature. Bărbia îi era frumos rotunjită şi uşor pătrăţoasă, tenul uşor palid iar ochii la fel de trişti ca şi cei din ziua în care se văzuseră ultima dată.
- Nu i-ai explicat cum stă treaba cu soarele, vorbi el.
Vrăjitoarea îşi întoarse atenţia spre el şi îl săgetă cu ferocitate.
- Soarele este... mai special. Luna este principalul aliat al magiei şi al vampirilor, soarele este inamicul. Stai departe de soare cât mai cu putinţă.
****
Timpul trecu iar Angela îşi reveni. Sub comanda vrăjitoarei James o ajutase să se obijnuiască cu noua ei viaţă. Seara, când vrăjitoarea le dădea voie, mergeau prin pădure şi vânau sau se jucau. Într-o seară vrăjitoarea plecă prin pădure după ierburi şi îi lăsă pe cei doi singuri în cabană.
- Cum ai ajuns aici? întrebă Angela.
James, care pisa mai multe ierburi, îşi ridică privirea spre ea şi o privi cu ochii lui albaştri spălăciţi.
- Am căutat adevărul şi fără să îmi dau seama am dat peste o ceată de vampiri. M-au atacat iar Katherine m-a salvat.
- Adevărul?
- Am vrut să ştiu de ce m-ai minţit şi am căutat să ştiu cum te pot găsi.
- De ce ai vrut să mă găseşti?
- Ţi-am am spus şi atunci, mă atragi, m-am îndrăgostit de tine şi orice aş fi făcut nu mi te puteam scoate din cap.
Angela rămase uimită. Încercă să meargă la el dar el o oprise.
- Este mai bine dacă păstrezi distanţa.
- De ce?
Angela nu înţelegea reţinerea lui. După atâta timp ea încă îl mai iubea iar acum când sentimentul era reciproc nimic nu îi mai putea împiedica.
- Tu şi cu ea...
Angela nu mai continuă propoziţia, lăsase ca liniştea să umple golul cuvintelor. James pufni amuzat.
- Ori nu ai observat ori nu vrei să o faci.
- Ce anume?
- Katherine, vrăjitoarea, nu este atrasă de bărbaţi.
Angela rămase uimită.
- Ascultă-mă, orice vrea să faci trebuie să faci. Este foarte puternică iar în cei şapte ani de când sunt cu ea am văzut ce poate face. Dacă o respingi ne poate ucide pe amândoi.
De îndată ce James termină grăbit de vorbit vrăjitoarea intră grăbită pe uşă şi îşi surprinse cei doi vampiri. Angela era speriată de vrăjitoare iar în ciuda faptului că se citea acest lucru pe faţa ei nu se putea controla.
- Am transformat doi adolescenţi, vreau să aveţi grijă de ei.
- Poftim?
- A-ţi auzit bine. Am transformat doi tineri şi vreau ca voi să locuiţi de acum în colo cu ei. Nu ştiu nimic despre mine sau despre felul cum au ajuns aşa. De astăzi în colo veţi sta uniţi cu cei doi. Nu vreau să plecaţi din zonă.
- Vom fi obligaţi să o facem, interveni Angela. Dacă stăm prea mult aici oamenii vor intra la bănuieli.
- Nu contează, vreau să rămâneţi în apropiere.
Câteva minute mai târziu, după ce la ordinul vrăjitoarei James plecă în pădure, Angela fu oprită de ea.
- Vreau să ai grijă de ei, să îi păzeşti. James nu ştie să se lupte iar copii vor fi enervanţi şi neastâmpăraţi. Îmi este atât de greu să te părăsesc, iubita mea!
Angela, exact aşa cum îi spuse James, încercă să nu o supere pe vrăjitoare şi o îmbrăţişă.
**********
Angela reuşi să parcurgă drumul până la cel mai apropiat oraş. Simţi cum un magnet uriaş o atrage spre o destinaţie necunoscută. Merse la fel de grăbită ghidată de sentiment iar la scurt timp ajunse la destinaţie. Aşa cum se aşteptase vrăjitoarea era deja acolo. Katherine era îmbrăcată în veşnicul ei palton lung cu glugă şi era cu spatele la ea.
Am reușit să postez deşi nu credeam că voi reuşi. Scuze eventualele greşeli, nu am mai apucat să le corectez! .... Nu ştiu dacă mai postez ceva până la paşti, începe să mi se aglomereze programul aşa că "Paşte fericit"!!! :D
Până atunci spuneţi-mi şi mie cum vi s-a părut capitolul. Merg prea încet cu firul poveşti? Sau prea repede?