Agitaţia domnea în casa micuţă şi cârpită de atâtea ori încât numărul fusese pierdut. Un vânt suflă domol în exteriorul pereţilor şubrezi. Printr-o crăpătură în perete pala de vânt reuşi să se infiltreze între pereţii mâncaţi de umezeală. Traversă întreaga casă şi se uni cu geamănul său care intră la fel de puternic şi îi veni în întâmpinare.
O simfonie de înjurături trecu pe lângă ei când ieşiseră într-un final din casă.
- M-am săturat de atâta curent! Nu poate repara cineva pereţi ăia? De ce... suntem încă în cocioaba asta?!
Băiatul de doar douăzeci de ani intră furios în camera unde persoana care îi salvase viaţa, şi i-o schimbase totodată, stătea pe un fotoliu jerpelit şi tăiat în mai multe locuri de ghiare mici şi mari.
Bărbatul îl auzi încă de dinainte de a intra în cameră dar se prefăcu adormit. Vorbele tânărului îl făcuse să îşi dea ochii peste cap în spatele ploapelor închise.
- Dacă îţi doreşti atât de mult o schimbare de ce nu acţionezi? îi răspunse el cu o voce groasă.
- Păi poate am să o şi fac! M-am săturat să lenevesc şi să mor de foame. Sunt un vampir, am nevoie de sânge! strigă băiatul.
Ţipetele băiatului aduseseră din camera alăturată o făptură aidoma unei fantome. Părul blond avea o culoare spălăcită şi murdară în timp ce firele de păr îi stăteau în toate direcţile. Pe faţa ca de înger de altădată se vedeau imensele cearcăne de sub ochii iar aceştia nu mai erau la fel de fericiţi şi plini de bucurie şi inocenţă ca odinioară, erau plini de o ură aprigă. Faţa îngrijită şi frumoasă de altădată cu o strălucire plină de sănătatea avea acum o umbră ca de boală. Hainele de prinţesă, rochiţele ca de bal, fustele îngrijite şi pline de culoare, erau schimbate cu o pereche de blugi jerpeliţi şi vechi şi un tricou ponosit.
- Şi eu sunt un vampir, Justin, dar nu mă vezi ţipând în toată casa mai ceva ca un nebun scăpat de la ospiciu! se adresă ea băiatului. Dacă îţi este foame du-te şi vânează.
Băiatul se înfoie ca un cocoş şi o privi de sus pe blonda cu ochii verzi întunecaţi.
- Poţi să ştii că mă voi duce.
Fata nu se aşteptă la un asemenea răspuns din partea lui Justin. Îl privi sfidătoare şi îşi ridică sprâncenele de o uimire falsă.
- Încă mai eşti aici?
- Voiam doar să îţi memorez faţa flămândă pentru că o vei avea multă vreme de acum înainte. Mă duc să vânez iar ţie nu îţi voi aduce nimic.
Justin privi cum fata din faţa lui se pregăteşte să izbucnească într-o ploaie de nervi. Îi întoarse spatele şi se pregăti să plece când simţi că trupul său este brusc împins prin cameră iar apoi izbit cu putere de un perete. O pereche de ghiare îi intra în pielea gâtului făcându-l să sângereze uşor în timp ce presiunea care îi apăsa trupul devenea tot mai mare. Simţea că în curând peretele din spatele său va ceda.
- Angela.
Bărbatul de pe fotoliu, încă având ochii închişi, vorbi cu un glas plin de dezaprobare şi seriozitate. Vocea lui groasă răsună în încăpere asemenea unui ecou ca mai apoi să dispară pentru eternitate.
Justin simţi cum presiunea ce îl împingea în perete se mai domoli. Eliberat privi cum femeia mică de înălţime, care încă îl ţinea de gât, se depărtă încet de el.
- Eliberează băiatul, spuse bărbatul.
- Tu nu ai auzit ce vrea să facă?! se răsti femeia, Angela.
- Am auzit ce vrea, nu ce va face. Poţi să îl eliberezi liniştită, nu va pleca de aici decât dacă vrea neaparat să piară.
Angela eliberă cu bruscheţe gâtul băiatului mârâind.
- Justin doar se mânca cu Jennifer, nu ai de ce să te agiţi.
- Da, Angela, nu a fost decât o glumă, repetă Justin.
Angela, care până atunci păşise spre canapea, se opri dintr-o dată brusc. Se întoarse spre băiat şi îl săgetă cu privirea până când aproape îl ucise. Justin se înfioră şi înghiţi în sec.
- Cu aşa ceva nu este de glumă, mârâi ea.
- Angela..., se auzi vocea groasă a bărbatului.
- Afară este o haită foarte numeroasă de vârcolaci care este pregătită să ne omoare la primul pas afară din casă. Glumele pe acest subiect nu sunt permise! continuă femeia aproape ţipând.
- Glumele sunt glume.
- Nu mai sunt când suntem vânaţi! Vârcolacii deja au ucis sute de vampiri şi nici măcar nu a trecut o lună de la eveniment. Suntem în pericol.
- Eveniment? vorbi în cele din urmă fata blondă, Jennifer. Vrei să spui nunta dintre cei doi vârcolaci...
- Exact asta vreau să spun, se răsti Angela întrerupând-o. În acea seară mai multe persoane din specia noastră l-au supărat pe generalul lui Caden iar acum suntem exterminaţi.
- Nu prea mă interesează ceea ce s-a întâmplat atunci în momentul de faţă. Sunt lihnit şi aş face orice pentru o picătură sânge, vorbi Justin mângâindu-şi gâtul încă rănit.
Două bătăi scurte se auziră în uşa de lemn şubredă de la intrare. Cele patru persoane deveniseră de grabă rigide. Bărbatul se ridică de pe fotoliu şi le făcu semn celor trei vampiri să nu facă zgomot. Angela, obijnuită de atâtea ori cu astfel de situaţii, trecu de îndată în defensivă. Merse în spatele bărbatului dar păstrând o anumită distanţă. În spatele ei cei doi vampiri rămaşi, Jennifer şi Justin, aşteptau deznodământul speriaţi.
Bărbatul, vampirul dominant şi puternic în acea colibă, ajunse în faţa uşii. Ascultă cu atenţie iar după ce nu auzi nimic periculos venind de afară deschise uşa brusc. În faţa lui bărbatul văzu frumuseţea pădurii în bătaia vântului. Norii negri şi apăsători traversau în grabă cerul pregătindu-se de furtuna ce avea să vină. În faţa sa, pe pragul plin de umezeală şi lemne şubrede văzu un coş de nuiele. Analiză scurt împrejurimile şi luase coşul înăuntrul casei.
- Ce este asta? întrebă Justin. O glumă?
Angela văzu plicul alb de pe mânerul coşului şi îl luă grăbită. Merse în camera alăturată unde desfăcu sigiliul. Înăuntrul plicului alb gasi o foaie frumos împăturită. O scoase cu grijă şi o despături. Frumoasele simboluri rotunjite şi plăcute îi spuseseră de îndată autorul din spatele coşului.
" Iubita mea An,
Ştiu cât de mult îţi doreşti linişte şi pace, dar mai ales ştiu cât de mult ţi să îţi îndeplineşti cuvântul dat. Tocmai de accea îţi ofer posibilitatea de a îndeplini ultimul serviciu dinainte de a fi transformată în vampir. În coş ai fiinţa pe care acum câteva săptămâni ai eşuat să o păzeşti. Protejeaz-o ca şi cum ar fi copilul tău în ciuda naturii tale.
Ţin să te anunţ ce vreau să am o mică discuţie cu tine înainte de a pleca.
Cu dragoste,
Salvatoarea ta"
Angela citise grăbită simbolurile negre şi scrisul frumos. O amintire din trecutul ei de vârcolac luptător îi veni cu putere. Seara minunată a familiei Clark şi nunta lui Jason cu Bella îi întunecă mintea. Misiunea în care eşuase ruşinos constituia din păzirea micuţei Alice, fetiţa lui Ben şi Camy, când o ceată de vampiri îi atacase. Crezuse că murise dar se trezi la viaţă câteva zile mai târziu într-o pădure total necunoscută.
Urechile ei fine distinseră prin vântul ce traversa casa un mic geamăt de copil. Realizase ceea ce însemna trezirea copilului într-o casă cu trei vampiri flămânzi.
Folosindu-şi viteza uluitoare părăsi camera şi plicul cu scrisoarea vrăjitoarei şi ajunse în mai puţin de o secundă în locul unde cei trei vampiri înconjurau coşul şi copilul dinăuntru. Justin şi Jennifer erau aproape transformaţi având colţii scoşi la vedere şi ochii roşi. De pofta ce îi transformase ajunseseră să înghită în sec numai privind trupul copilului.
Angela ajunse la timp pentru a privi cum vampirul cel mai în vârstă, James, se pregătea să despartă copilaşul de confortul coşului. Sări imediat asupra lui James şi îi smulse copilul din mâinile cu gheare imense.
Chipul vampirului exprima uimirea şi dezaprobarea. O privi pe Angela neînţelegând comportamentul ei.
- Ce crezi că faci? se grăbi el să întrebe cu vocea groasă sugrumată de poftă.
Copilul, micuţa Alice, se trezi din somnul dulce avut şi începuse să scâncească uşor.
- Nu vă pot lăsa să faceţi rău copilului.
Asemenea unei mame Angela începu să îşi legene braţele. Micuţa Alice se linişti în urma mişcărilor.
- Poftim?! aproape ţipă Justin.
- Nu vă pot lăsa să ucideţi copilul.
- Suntem lihniţi de foame iar nouă tocmai ni s-a oferit mâncare gratis. Ce te opreşte să nu îţi înfigi colţii în carnea fragedă acum când eşti şi tu lihnită la fel de tare ca noi? se răsti Jennifer.
- Picul de umanitate ce mi-a mai rămas! E doar un copil, nu se poate apăra.
- Nu contează câtuşi de puţin dacă se poate apăra sau nu, tot va fi mâncată. De ce nu ne-o dai?
- Este fată.
- Şi ce dacă este fată? Are sângele de o mie de ori mai bun mai ales că este copil.
În timp ce vorbise Justin privi copilul din braţele Angelei.
- Se vede că nu ai minte, prostule! Dacă ucizi fiecare fată pe care o găseşti pe stradă cum ai vrea să supravieţuiască rasa umană?
James care urmărise până atunci conversaţia celor trei vampiri se decise să intervină. Analizase fiecare cuvânt până când înţelese ceea ce se întâmplă.
- Nimeni nu răneşte copilul.
Vocea lui calmă dar puternică îi făcuse pe cei trei vampiri din faţa sa să amuţească.
- Poftim? întrebă Justin.
- Cred că foamea îţi întunecă judecata, vorbi şi Jennifer la fel de uimită.
- Angela are dreptate, nu putem ucide copii, vom ucide adulţii.
- Nu poţi vorbi serios! Avem mâncare pe gratis iar tu o refuzi.
James o privi pe Angela cum strângea copilaşul la piept. Mulţumirea i se citea pe faţă în timp ce legăna uşor copilul.
- Copilul rămâne nevătămat, îl vom duce la un centru de adopţie, admise Justin.
Angela îl privi cu nesiguranţă.
- Ne vom asigura că nu păţeşte nimic, susţinu Jennifer.
- Nu putem face asta, se alarmă Angela. Centrele pentru adopţie sunt prada uşoară a vampirilor înebuniţi de foame, micuţa nu va rezista acolo nici două săptămâni.
Glasul ei matern îl impresionă profund pe James. Gesturile Angelei pline de afecţiune maternă şi iubire îl făcuseră să înlemnească.
- Ce propui să facem?
- Să o păstrăm.
- Ce?! strigaseră în cor Justin şi Jennifer.
- Vrei să o creştem până când o putem mânca?
Groaza de pe chipul Angelei îi spuse lui James cât de mult o îngrozea acest gând.
- Vreau să o creştem până când va putea deveni una dintre noi.
"Asta dacă între timp nu o pot duce părinţilor ei adevăraţi" completă Angela în gând.
- Omiţi un lucru foarte important, Angela. Copilul este o ea, cum ai să o hrăneşti dacă eşti un vampir? vorbi Justin.
- Voi face rost de mâncare pentru ea. Mă voi ocupa eu de asta.
- Dar când îi va veni mensturaţia? Vei putea rezista tentaţiei? întrebă Jennifer.
James se întoarse spre Jennifer şi îi aruncă o privire dezaprobatoare. Blonda cu ochii verzi tăcu de îndată.
- Vom învăţa să ne controlăm.
- Nu mă interesează ce vom face peste mai bine de zece ani! vorbi James nervos. Îmi este foame!
Angela îl privi pe James. Acesta din urmă îşi îmblânzi privirea şi privi copilul.
- Tuturor ne este foame. Angela, dacă vrei să păstrezi copilul trebuie să faci rost de mâncare.
**********
- Ştii că nu te-aş fi pus să faci asta dacă nu erau copii, An.
Vocea caldă şi joasă a lui James o făcuse pe Angela să tresară. Se pregătea să iasă la vânătoare în camera ei când James intră peste ea.
- Iar tu ştii că nu m-aş duce dacă nu aş fi fost cine eram, J.
- Nu îmi mai spune aşa, aduci trecutul rău în prezent.
- Atunci nu îmi mai spune "An". Acea persoană a murit acum câteva săptămâni.
- Dar totuşi încă este prezentă în "Angela". Nu ţi-ai schimbat decât specia.
- Şi obiceiurile...
James se încruntă. Se aşeză pe pat unde micuţa Alice dormea profund.
- Eram un vârcolac care vâna vampiri zilnic. Acum sunt un vampir care se roagă să nu dea peste un vârcolac.
- Erai bătăuşă, ca şi acum.
- Acum m-am mai liniştit.
- Acea An era fără inimă, Angela este fără inimă, zâmbi James.
Angela îşi dase ochii peste cap.
- An iubea în secret un bărbat deşi dragostea îi era interzisă, Angela nu iubeşte în secret.
Angela se aplecă şi îşi uni buzele cu ale lui James într-un sărut scurt şi apăsat.
- An iubea un om, Angela iubeşte un vampir, îi şopti ea încă având buzele uşor lipite de ale lui.
- Nu vreau să pleci, îmi este teamă că nu te vei mai întoarce, şopti James.
- Am fost un vârcolac de temut şi cunosc programul vârcolacilor. Mai este o oră până la răsărit, în ora asta sunt vulnerabili şi neglijenţi.
- Nu poţi vâna într-o oră, fie te vei întoarce cu mâna goală fie nu te vei mai întoarce de fel.
În timp ce vorbise Angela văzuse tristeţea din ochii lui James. Se aşeză în poala lui şi îl îmbrăţişă.
- Mă goneşti? întrebă ea mirată.
James se alarmă imediat. Îşi încrucişă braţele în jurul ei şi o trase mai aproape. O îmbrăţişă cu putere şi îşi sprijini capul de pieptul ei.
- Nu aş face asta niciodată. Nu poţi vâna într-o oră.
- Mă voi întoarce.
- Nu şi dacă ea te va opri.
Angela se distanţă puţin de el şi îl privi surprinsă. James îşi plecă capul trist iar vocea lui groasă răzbătu până la ea şi îi transmise acelaşi sentiment.
- Te-a chemat, am dreptate?
Angela nu spuse nimic, doar oftă în semn de aprobare.
- Nu vreau să te duci cu ea, am nevoie de tine aici.
- Nu am spus că mă voi duce cu ea, şi eu vreau să rămân cu tine.
- Ştii bine ce va face, va încerca să te ademenească, te va ameţi de cap şi vei face ce va vrea ea.
- James, nu voi face ce vrea ea, e o vrăjitoare nebună.
Angela îi ridică capul din pământ îl privi scurt şi îl sărută.
- Ea a...
- Nu, îl opri cu înverşunare Angela. Nu vreau să îmi amintesc ce s-a întâmplat. Vreau să las totul în trecut.
- Este imposibil, trecutul mereu se va întoarce.
- Nu îi voi mai permite.
Între cei doi vampiri se lăsă liniştea. James îşi reluase activitatea şi anume îşi odihnea capul pe pieptul ei şi o îmbrăţişă. Angela îşi băgase mâinile în părul său şi îi mângâie scalpul.
- Ea, micuţa, a fost adusă de vrăjitoare, am dreptate?
Angela dădu din cap.
- O cheamă Alice, şi este copilul de zece-unsprezece luni pe care îl păzeam când am fost atacaţi de vampiri şi ucişi.
- Copilul verişoarei tale.
Angela afirmă tacit.
- De ce a dus-o aici şi nu la părinţii ei? Noi nu o vom păzi la fel de bine ca şi ei.
Angela oftă.
- Am să întreb vrăjitoarea, sunt sigură că ea ne va putea ajuta.
Angela se aplecă şi îl sărută încă o dată. În noapte se auzi un strigăt puternic de cocoş provenit din vecinătate. Angela se depărtă de James şi îl privi cu tristeţe.
- Trebuie să plec, a început ultima oră până la răsărit.
James se ridică de pe pat şi o ţinu de mâinile reci.
- Întorce-te indiferent dacă ai reuşit să vânezi sau nu.
Dinspre patul rece unde dormea Alice se auzi un mic geamăt. James privi ca speriat patul citindu-i-se teama şi îngrijorarea pe chip. Angela se apropie de el şi ridicându-se pe vârfuri îl sărută.
- Nu ai de ce să îţi faci griji, Alice este învăţată să doarmă toată noaptea.
Angela dădu să plece când James o trase în braţele sale. O strânse piternic la pieptul său şi o sărută pe creştet pe femeia mult mai scundă ca şi el.
- Primite-mi că te vei întoarce.
Cu faţa în pieptul lui mare Angela mormăi cu sinceritate.
- Promit.
La mulţi ani, floricicilor!