CAPITOLUL 12
Fă tot ce îți trece prin cap
M-am trezit mult mai devreme decât ar fi trebuit, eram conştientă că mai era până la ora şase, dar hărmălaia de pe hol m-a readus în simţiri. Instinctiv, mi-am întins mâna pe pat, căutând ceea ce ştiam deja că nu mai era aici.
Am deschis ochii şi am privit locul gol, unde fusese Cain în momentul în care adormisem.
O înjurătură stridentă m-a smuls din nostalgia mea. Mama era nervoasă la cinci dimineaţa, ăsta era un mod numai bun de aţi începe ziua. Chiar dacă nu auzeam vocea tatei, eram conştientă că se certa cu el. Nu era ceva nou, am prins perna şi am tras-o peste cap, încercând să baricadez gălăgia până când aveau să plece.
— Nu mai ţipa în halul ăsta, o s-o trezeşti pe Rose. L-am auzit şi pe tata, dar mult mai încet.
— Cum să nu ţip când tu ţi-ai pierdut dracului minţile?! Tu chiar crezi că suntem în poziţia de a face un asemenea împrumut acum?
Urletele mamei aproape că mişcau patul cu mine.
Nu am auzit răspunsul tatei, doar paşi pe hol, semn că pleca de lângă ea. Chiar dacă a rămas singură, mama nu a tăcut, a continuat să înjure şi să blesteme totul, de la oraşul ăsta şi până la ultimul angajat de la A.A. Industries.
Cain îmi stinsese televizorul, mi-aş fi dorit să îl fi lăsat aprins, ca să îmi distrag atenţia de la hărmălaia de vizavi. Eram sigură că vor urmă multe asemenea scandaluri după accidentul de pe şantier şi ştiam deja care era situaţia şi fără să merg să întreb. Tata voia să despăgubească familiile victimelor, să ofere cât mai mult suport moral şi material, pentru că îi păsa de fiecare angajat al lui. Mama voia să îi lase în plata Domnului. Dacă ar fi fost după ea, probabil ar fi cerut bani familiilor doar pentru că oamenii ăia îndrăzniseră să moară în timpul serviciului şi creaseră o grămadă de probleme.
Mult timp după ce ei au plecat, nu am mai putut să adorm, am încercat să nu mă mai uit la norii de furtună ce se abăteau asupra familiei mele şi să mă concentreze pe singura persoană care mă făcea acum fericită. Fericită, sincer, era puţin spus.
Încă mă trezeam chicotind şocată, conştientizând că eu şi Cain ajunsesem aici. Aş fi pariat pe transformarea mamei în călugăriță înainte ca tocmai Cain Brox să îmi arate mie vreun interes.
M-am asigurat că aveam toate temele pregătite şi mi-am ales ţinuta pentru astăzi, am făcut un duş şi deja se apropia ora la care ar fi trebuit să mă trezesc. Mă simţeam dubios de odihnită, cum nu mai fusesem din copilărie. Corpul meu încă simţea efectele... degetelor lui Cain şi orice magie făcuse cu mine, mă aruncase în cel mai adânc şi liniştitor somn din ultimii ani. Eram plină de energie şi planuri pentru weekend, iar primul lucru pe care l-am făcut a fost să scap de şofer.
" 'Neaţa. Mama şi tata sunt plecaţi azi şi probabil pentru câteva zile. Poţi să ţii un mic secret şi să mă laşi pe mine să conduc? "
I-am scris în timp ce mă spălam pe dinţi, răspunsul a venit abia după ce am ieșit din cameră.
"Sigur, dar dacă află, să ştii că nu o să am nicio reţinere să dau vina pe tine şi să mă declar complet nevinovat şi manipulat."
Am început să râd şi i-am trimis şi lui câteva emoticoane amuzate, apoi faimosul chip de drăcuşor la sfârşit. Eram foarte fericită că scăpasem de Tyson, dar nu din cauza faptului că nu îl suportam sau mă bucuram prea tare să îmi conduc maşina. Motivul era unul cât se putea de sâcâitor: Nu mă simţeam încă pregătită să îi spun lui Cain şi să i-l prezint pe Tyson. Chiar dacă situaţia între noi se clarificase foarte bine – după sărutul ăla forţat în garaj la care preferam să nu mă mai gândesc – mă îndoiam serios că foarte proaspătul meu iubit avea să digere informaţia asta cu uşurinţă. Măcar pentru weekend să îl ţin pe Tyson departe de el şi, în special de mine.
Lele era în bucătărie, bându-şi liniştită cafea şi butonând telefonul. Era cea mai fericită când plecau ai mei.
— 'Neaţa, am salutat-o, ea a dat din cap.
— 'Neaţa. Îţi pregătesc ceva?
— Nu, stai liniştită, o să îmi pun nişte cereale.
Am lăsat-o să îşi vadă de relaxarea ei, pentru că ea era al doilea punct din plan. Mi-am turnat nişte cereale cu ciocolată, pe care Lele le cumpăra pe ascuns de mama şi le puteam mânca doar când ea nu era prin preajmă, era un alt secret al nostru. Eram sătulă până peste cap de ovăz, pe care mi-l îndesa pe gât în fiecare dimineaţă de pe la trei ani.
Mi-am pus un pahar de suc de portocale şi m-am aşezat la masă, în faţa lui Lele.
— Deci, mama şi tata sunt plecaţi, cât mă costă?
Ne cunoşteam deja înţelegerea, zâmbetul ei mi-a dat de înţeles că aştepta să întreb asta. De fiecare dată când ei plecau peste noapte, eu mergeam la Ruth, iar Lele mă acoperea, dar tăcerea ei nu era gratis.
— Două sute de dolari.
Era să mă înec cu cereale.
— Ce? De când s-a dublat preţul şi nu ştiu eu?
— De când nu te mai duci să stai la Ruth şi sunt destul de sigură că o să îţi petreci timpul cu noul tău iubit.
Slavă Domnului că stăteam pe scaun. Am pus lingura în castron şi am băut o gură de suc. De unde Dumnezeu aflase femeia asta de Cain? Oare îl văzuse noaptea trecută? Aflase de la cineva că plecasem împreună din mlaştină?
— Nu am niciun iubit, habar nu am despre ce vorbeşti.
Ea a rânjit şmechereşte.
— Scumpo, dacă îmi spui că nu ai sărit pe băiatul ăla până acum, încep să îmi pun întrebări legate de orientarea ta sexuală.
M-am uitat la ea ca o proastă. Ei, da, cam aşa era, sărisem rău de tot pe el, dar de unde naibii ştia ea? Cel puţin nu vorbea despre Cain ca despre un paria de care trebuia să fug mâncând pământul.
M-am dat bătută şi am oftat. Nu îi spusese încă mamei şi nu avea să îi spună, dar urmau zile negre pentru cardul meu.
— Pot să te întreb de unde naibii ai aflat?
A chicotit şi mi-a făcut cu ochiul.
— Hai că a fost şi greu, ce să spun. Tu te prefaci bine, dar el e mult mai evident. Ieri se uita la tine de parcă te dezbrăca din priviri, chiar şi cu taică-tău şi cu poliţia de faţă.
Nu că de data asta chiar m-am înecat. Am tuşit şi am scuipat laptele în şerveţel. Era cât pe ce să îi arunc castronul în cap.
Tyson! Bineînţeles că vorbea despre nemernicul de Tyson!
Băga-mi-aş picioarele. Ea rânjea la mine şi m-am încruntat. Pe o parte, eram fericită că nu aflase de Cain, nu era chiar așa spioană cum se credea și dacă el reuşise să se strecoare în casa asta fără ca ea să afle, era al naibii de bun. Dar Tyson? Fir-ar! Aş fi putut să merg la cacealma, să îi cânt în strună, pentru că şi dacă mă pâra la mama, eram sigură că nu ar fi avut nimic de comentat, dar sub nicio formă nu voiam să pun gaz pe focul ăsta.
O minciună nevinovată acum, una mâine, şi toate se întorceau apoi împotriva mea când îmi era lumea mai dragă.
— Nu sunt cu Tyson, Lele. E doar şoferul meu şi suntem prieteni.
Ea s-a încruntat nedumerită.
— Atunci de ce m-ai întrebat de unde am aflat?
Fir-ar mama mă-sii!
Mi-am trecut limba peste buze şi ea a făcut ochii mari.
— Stai aşa, adică ai un iubit, dar nu e el? Huh, mi s-a părut mie că aveai buzele umflate şi erai toată roşie luni noaptea, iar Tyson nu apăruse atunci. A izbit cu palmele de masă şi s-a apropiat de mine, arăta ca o fetiţă dementă şi entuziasmată.
— Spune imediat cine este, domnişoară.
S-o crezi tu. Aveam să îi spun lui Lele de Cain doar atunci când o să îmi doresc să afle tot orașul.
— Baţi câmpii, îngheţasem de frig în noaptea aia, poate de asta eram roșie. Te-am întrebat, pentru că voiam să văd ce naibii zici. Sincer, Lele, mi-aş dori să am un iubit, să am timp pentru unul şi permisiune, dar trăieşti în casa asta de suficient timp să ştii că nu e cazul.
Ea şi-a mijit ochii la mine.
— Mă duci cu zăhărelul, dar fie, te las acum. Tot două sute de dolari rămâne.
S-a ridicat de la masă şi a ieşit ţanţoşă din bucătărie.
— Afurisită manipulatoare, am bombănit în urma ei. Mă făcuse de mii de dolari până acum, dar asta fusese singura mea şansă la puţină libertate. Cât timp mi-am mâncat cerealele, i-am transferat banii ca să scap de ea şi apoi am mers în cameră să mă pregătesc pentru şcoală. La banii ăştia, speram că ai mei să fie plecaţi măcar până duminică.
Am parcat maşina chiar lângă a lui Ruth, deşi ea nu era prin preajmă. Trebuia să vorbesc şi cu ea, nu îmi plăcea deloc cum rămăsese situaţia între noi, dar habar nu aveam cum să o abordez, având în vedere cum terminasem ultima discuţie. Să nu mai spun de faptul că acum nu mai regretam ce se întâmplase, în ciuda incidentului cu beţivul ăla.
Am coborât şi am încercat să ignor felul în care se uitau toţi la mine, nici nu voiam să îmi imaginez cum ar fi fost dacă l-aş mai fi avut şi pe Tyson cu mine. Cain nu mai era la liceu, dar ar fi aflat informaţia probabil în trei secunde, având în vedere că tot grupul lui Trey era în parcare şi se uitau la mine. Nu mă îndoiam că cel puţin jumătate dintre ei – dacă nu toţi – ştiau unde fusese Cain noaptea trecută. M-am prefăcut că nu le observ privirile şi m-am îndreptat spre liceu, era dubios să nu o văd pe Ruth agăţată de gâtul lui Trey.
Trixie m-a luat pe sus în secunda în care am intrat pe uşă.
Înainte de prânz am mers spre biroul directorului ca să las dosarul cu toate planurile pentru festival. Aveam capul terci, pentru că tocmai ieşisem dintr-o altă şedinţă de consiliu cu elevii şi fiecare avea o altă idee, iar eu trebuia să aprob doar trei. Rămăsese cea pe care o aştepta deja toată lumea, cu aruncatul în apă şi, cum anul ăsta programul se decalase şi se ţinea de Halloween, ne-am gândit să ne ghidăm după temă.
Domnul Miller m-a primit, capul meu era la faptul că habar nu aveam în ce să mă costumez anul ăsta şi, bineînţeles, la afurisitul de Cain, care nu schimbase mai mult de trei mesaje cu mine, pe motiv că "Nu vorbim cât eşti la şcoală. Concentrează-te.". Avea mare dreptate, totuşi, şi era mai conştient decât mine cât de tare putea să mă distragă.
— Bună ziua, domnule, promit să nu vă reţin mult.
— Ia loc, Rose.
M-am aşezat pe scaun, în faţa biroului ce îmi aducea aminte de o casă de turtă dulce. Mereu mirosea a zahăr încăperea asta. Domnul Miller era mai dependent de dulciuri decât era un drogat de cocaină, chiar şi acum avea o cutie de bomboane de ciocolată pe birou, din care mânca cu poftă. A întins-o spre mine şi am zâmbit imediat, nu era prima dată când veneam aici şi nici prima dată când urma să plec cu burta plină. Niciun elev din lumea asta nu spunea că se bucura să ajungă în biroul directorului, eu eram întotdeauna entuziasmată, pentru că domnul Miller nu era zgârcit cu bunătăţile lui.
S-a lăsat pe spate în scaun, care a scârţâit sub greutatea lui impresionantă. Cu bunătăţile veneau şi consecinţe, bineînţeles. Arăta pe punctul de a atinge două sute de kilograme şi sigur nu stătea prea bine cu sănătatea.
— Sper să fie în regulă ce am ales, au fost nişte zile agitate şi urmează şi mai şi.
I-am întins dosarul şi el l-a răsfoit în timp de molfăia o ciocolată. Eu m-am întins să mai iau încă una, pentru că oricum nu mâncasem astăzi nimic altceva în afară de cereale. Tot cu ciocolată. Uneori mă gândeam că aş fi ajuns obeză dacă nu ar fi fost mama, nu aveam niciun pic de control nesupravegheată. El s-a scărpinat la ceafă, abia îi mai rămăseseră câteva fire de păr, deşi nu avea mai mult de patruzeci de ani.
A zâmbit amuzat şi ştiam exact de ce.
— Concurs de mâncat plăcintă de dovleac, s-ar putea să particip la asta.
Am zâmbit şi eu, eram sigură că asta avea să îi atragă atenţia.
A închis dosarul şi l-a lăsat pe birou.
— Arată bine, Rose, îmi place ideea cărţilor pe post de premii, dar ai depăşit puţin bugetul.
Mi-am muşcat buza, stresată. Mă gândisem să îi cer tatei puţin ajutor financiar prin firmă, dar având în vedere ce se întâmplase şi cearta de azi-dimineaţă, clar nu mai era cazul.
— Norocul tău ca partenerii festivalului, compania aia nouă, ne-a anunţat să nu ne zgârcim. Tocmai ce au trimis azi-dimineaţă încă un cec foarte generos.
Am ridicat din sprâncene. Nu puteam să spun că mă bucuram prea tare pentru asta, deoarece mă gândeam ce ghimpi în coaste vor fi aceşti "Koven" pentru tata.
— Mă bucur să aud asta.
El a zâmbit şi a înhăţat altă bomboană.
— Dacă ceilalţi sunt de acord, puteţi începe pregătirile de duminică. Organizarea începe mai devreme, deoarece este posibil să plouă iar săptămâna viitoare.
Mi-am strâns buzele, asta nu îmi convenea prea tare. Dacă se întorceau părinţii mei, nu era o problemă, dar dacă nu, chiar nu aveam chef să stau toată ziua în centrul oraşului şi să aşez ursuleţi la standuri. Plătisem două sute de dolari pentru libertate weekend-ul ăsta. Voiam să îi dedic lui Cain tot timpul, dar eram conştientă că viaţa mea era aceeaşi harababură continuă, nu se schimbase nimic după ce apăruse el.
— O să îi anunţ.
El a aprobat din cap.
— Altceva?
Am luat altă bomboană în timp ce mă gândeam cum să deschid subiectul ăsta. Îmi adusesem aminte de Cain şi era ceva ce mă stresa foarte tare în privinţa lui.
— Domnule Miller, de ce i-aţi dat voie lui Cain Brox să renunţe la liceu?
El a făcut ochii mari, era clar că era ultimul lucru la care se aştepta.
— Poftim?
— Ştiţi despre ce vorbesc.
A clipit de câteva ori.
— Ştiu, dar nu pot să îmi dau seama de ce te-ar interesa pe tine asta.
— Pentru că era unul dintre cei mai buni elevi din liceu şi sunt sigură că dumneavoastră cunoaşteţi foarte bine situaţia lui şi motivul pentru care a renunţat. Sincer... nu îmi vine să cred că l-aţi lăsat să facă asta, ştiind foarte bine ce viitor avea.
El şi-a trecut degetele prin cele câteva fire de păr rămase şi s-a lăsat pe spate, în scaun. A scârţâit iar şi începea să îmi fie teamă că se vă rupe sub el.
— E un subiect delicat, Rose.
— De ce? Pentru că e cajun?
Mi-a simţit aciditatea din voce. Îl cunoşteam foarte bine pe Miller, dacă îi era frică de ceva, aceea era gura lumii, nu era un director prea impunător şi strict şi îi era groază să fie catalogat ca şi rasist.
— Nu din cauza asta, doar că nu puteam lua eu decizia în locul lui. Şi nici părinţii lui nu au ajutat deloc, nici nu s-au sinchisit să vină la liceu să discutăm.
Am oftat pe nări şi am strâns în pumn ambalajele bomboanelor.
— Cu el aţi încercat să vorbiţi?
Îl simţeam că începea să devină tot mai tensionat de discuţie, nu mă păcălea cu scuzele astea, eram sigură că răsuflase uşurat când aflase decizia lui Cain de a renunţa la liceu, pentru că era un bătăuş profesionist ce îi cauzase multe probleme cu poliția și părinții nefericiților bătuți.
— Sigur că da, a fost o pierdere neaşteptată, mai ales pentru echipa de baschet.
Am încercat să nu mă enervez, eram a naibii de sigură că nu despre echipa aia de idioţi vorbeam eu, ci despre viitorul lui Cain.
— Dar a fost foarte hotărât, nu a vrut să asculte nicio explicaţie.
Mi-am mijit ochii la el şi m-am aplecat coatele pe birou.
— Deci, dacă îl conving să se întoarcă, nu o să întâmpine nicio problemă?
Aici îmi dorisem să ajung cu adevărat, nu prea mă interesase ce făcuse Miller pentru el, ci să îl prind în plasă cu faptul că încercase să îl întoarcă din drum.
A făcut ochii mari şi a înghiţit în sec.
— Pe Cain Brox?
— Despre el vorbim.
— Nu ştiam că sunteţi prieteni.
M-am străduit să nu îmi schimb expresia.
— Am fost la acelaşi liceu şi am avut cursuri împreună timp de trei ani. Ştiu foarte bine ce poate, mă sâcâie faptul că a fost nevoit să renunţe la liceu din cauza tatălui său alcoolist. Nu este corect.
Sâcâit era puţin spus, dar am lăsat-o aşa.
Începea să transpire, eu încercam să nu mă amuz. Era prins la mijloc între frica de rasism şi frica de un elev problematic. Erau rare ocaziile în care era bun şi rasismul ăsta nenorocit la ceva, manipularea mergea de minune la cei cu frică de gura lumii, iar Miller era îngrozit să fie pus la zid de comunitate.
— Deci, dacă îl conving să se întoarcă, nu o să fie nicio problemă, da?
A oftat şi şi-a băgat alta bomboană în gură.
— Da... adică, da, sigur, nu o să fie. Liceul abia a început şi el era un elev bun, nu cred că va avea probleme să recupereze.
De ai şti tu că îţi controlează până şi luminile din liceu de pe telefon...
Am zâmbit cu toată gura şi m-am ridicat în picioare.
— Atunci aşa rămâne. Şi, nu vă faceţi griji, sunt sigură că restul comunităţii va aprecia asta, o să spun că dumneavoastră aţi avut ideea de a nu lăsa un asemenea tânăr inteligent să se irosească.
A zâmbit imediat, încântat de perspectiva asta. Eu am încercat iar să nu râd de expresia lui. De ar fi toţi oamenii aşa uşor de manipulat.
Am ieşit din biroul lui radiind de fericire, eram hotărâtă să îl conving pe Cain să se întoarcă la liceu chiar dacă trebuia să îl leg şi să îl târăsc după mine în fiecare zi. Îi cunoșteam foarte bine situația și acum îi înțelegeam decizia, dar trebuia să existe altă cale, pentru că ce alesese el era cel mai rău lucru posibil.
Ultimele două zile au trecut agonizant de greu, dar în sfârşit se făcuse weekend. Sâmbătă dimineaţă m-am trezit cu un mic zâmbet pe faţă, dar şi o grămadă de întrebări în minte. Ieri nu vorbisem aproape deloc cu Cain, fusese foarte ocupat în mlaştină şi mi-o demonstrase prin câteva poze deloc drăguţe cu un aligator pe care se chinuia să îl bage în cuşcă. Îmi spusese să merg în dimineaţa asta la Ruth, nimic mai mult, iar eu nici nu ştiam ce naibii să fac, mai ales că nu vorbisem deloc cu Ruth şi ea nu venise ieri la liceu. Din ce aflasem de la Trey, era răcită şi mama ei o ţinuse acasă.
Cum să mă duc acum la ea, să o folosesc drept acoperire ca să mă văd cu Cain, după ce îi făcusem ditamai scandalul pentru că mă dusese... la Cain?
Zâmbetul s-a şters de pe fata mea şi a urmat o încruntătură. La cât de ocupat părea Cain, nici nu eram sigură că mai avea timp de mine weekendul ăsta, poate mă trimitea la Ruth ca să mă împac cu ea şi să nu îl dădăcesc pe el prea tare, pentru că nu s-a ţinut de cuvânt.
Am tras de mine şi m-am ridicat din pat, am coborât la parter şi am respirat aerul curat şi liniştit al unei case goale. Nici măcar Lele nu era prin preajmă, iar eu mă gândeam serios să rămân toată ziua în pijamale şi să mă uit la The Big Bang Theory şi să îmi fac temele, poate citeam puţin. Cain nu mai adusese vorba de planurile noastre pentru weekend şi nu voiam să îl bat la cap cu asta, dar nici să pierd ziua aşteptându-l.
Mi-am făcut o cafea şi mi-am pus un bol de cereale, în timp ce mă chinuiam să îmi prind tot părul într-o coadă decentă în vârful capului.
Telefonul mi-a vibrat lângă mână şi imediat ce am văzut numele lui pe ecran, pofta mea de stat în pat a dispărut.
"Rămâne cum am stabilit pentru astăzi?"
Îmi scrisese, mi-a palpitat tembela de inimă.
"Sigur, doar să îmi spui care este planul."
"Mergi la Ruth peste jumătate de oră. De acolo mă ocup eu."
"Vii tu să mă iei de acolo?"
"Nu, ar fi cam riscant la ora asta. O să găsesc pe altcineva să te ia."
Am încercat cât am putut să nu mă enervez. Nu era momentul să începem acum discuţia asta, aşa că am lăsat-o ca el. Momentan.
Era destul de clar, aşa că nu am mai pus alte întrebări. Era aşa expeditiv uneori, asta mă agasa şi mă intriga în egală măsură. I-am transmis un "OK" înapoi, iar el mi-a trimis un emoticon ce îmi făcea cu ochiul. M-am uitat la papiţoiul ăla galben, încercând să îmi dau seama ce gândea Cain, ce planuri avea pentru astăzi.
"Te vreau fără restricţii" îmi spusese ultima dată când ne văzusem, iar pielea mea începea deja să se încălzească numai la gândul ăsta. Dacă îmi făcuse atâtea când avusese restricţii, de ce era capabil acum, în teritoriul lui?
M-am trezit fugind înapoi în camera mea şi am intrat la duş.
Aveam o mie de întrebări pentru ziua asta, pentru ce avea să urmeze, mai ales că îmi spusese că şi mama lui voia să mă cunoască, dar cele mai multe emoţii mi le provoca însuşi personajul principal din povestea mea.
M-am îmbrăcat cât am putut de casual, nu voiam să exagerez cu aranjatul, dar nici să par neinteresată de faptul că îmi petreceam ziua cu el.
Mare bătaie de cap treaba asta cu băieţii.
Vreo cinci minute le-am pierdut rozându-mi unghiile, încercând să mă decid dacă luam acea lenjerie de la VS pe care mi-o cumpărase mama de ziua mea sau rămâneam la ceva mai normal.
Era neagră, din dantelă şi fără acoperire prea mare. Sânii mei nu aveau nevoie de push up, era un aspect al corpului meu care nu mă interesase niciodată, dar începusem să fiu foarte conştientă de el atunci când Cain privea spre decolteul meu.
Sutienul acoperea totuşi suficient, dar speram să nu mă trezesc cu sfârcurile întărite, pentru că atunci aş fi avut o problemă.
M-am privit în oglindă şi am roşit iar, chestie care mi se întâmpla foarte des din cauza lui. Nici nu era cu mine şi deja începea să se joace cu minţile şi cu hormonii mei. Am tras repede pe mine un maiou alb şi o pereche de pantaloni scurţi de blugi, până nu începeam să am fantezii privindu-mă în oglindă. Părul mi l-am prins într-o coadă de cal şi am îndesat câteva haine într-un rucsac, mai mult să menţin aparenţele că aveam să dorm la Ruth, pentru că o auzisem pe Lele întorcându-se.
Încercam să nu mă gândesc la asta, să nu mă stresez, mai bine zis. Habar nu aveam dacă urma să dorm la Cain sau trebuia să mă întorc acasă, aveam impresia că nici el nu era încă prea sigur de lucrurile astea, rămânea de văzut cum decurgea ziua asta.
Am coborât la parter şi am salutat-o pe Lele rapid, m-am prefăcut că nu i-am văzut rânjetul pervers şi am ieşit afară, pregătită pentru... habar nu aveam ce, dar urma să aflu.
Dumnezeule, era cald. Era înăbuşitor deja şi puteam să îmi imaginez cât de cald era în mlaştină, cât de fierbinte avea să fie cu Cain prin preajmă, dar, având în vedere că asta l-ar putea ţine la bustul gol, nu mai era chiar aşa o mare problemă.
Rânjind ca o perversă, am pornit maşina şi m-am îndreptat spre casa lui Ruth. Am oprit la Red Cillies înainte şi i-am luat hamburgerul ei preferat, sperând să mai uşurez astfel situaţia.
Ea mă aştepta deja.
Era în pragul uşii atunci când eu am parcat pe alee, înfofolită într-un halat, cu părul adunat în vârful capului şi nasul roşu.
Eram ultima persoană de care avea chef, eram sigură.
Mi-am luat rucsacul şi am ieşit din maşină.
— Hei, am salutat-o stângaci.
— Hei, a zâmbit şi mi-a făcut semn să o urmez în casă. Mă simţeam o prietenă îngrozitoare.
I-am întins burgerul şi zâmbetul ei a devenit mult mai larg.
— Mersi, chiar îmi era foame.
— Cum ai reuşit să răceşti în halul ăsta, când afară e deşertul Sahara?
— E un talent deosebit de-al meu.
Râzând, am urmat-o în bucătărie.
Mă gândeam că Ruth avea să mă ducă ea în mlaştină, dar la felul în care arăta era clar că nu putea să facă asta. Mă acoperea astăzi, dar ne evitaserăm toată săptămâna, nu eram încă sigură care era situaţia între noi, dacă mă ajuta pentru că voia, sau pentru că i-o ceruse Cain.
Şi-a pus un pahar cu apă şi s-a rezemat de frigider. Eu m-am aşezat la masă, sperând astfel să se aşeze şi ea lângă mine, pentru că nu părea prea stabilă pe picioare. Era înfundată în nas şi părea să aibă frisoane.
— Rose, chiar îmi...
S-a oprit când un claxon s-a auzit de afară. Am întors capul spre fereastră şi nu mi-a venit să cred ce vedeam. M-am ridicat în picioare şi m-am apropiat, să mă asigur că era adevărat.
Camioneta lui Cain era parcată în stradă, în faţa casei, iar la volan era chiar el.
Am început să râd.
— Afurisitul, a zis că nu vine după mine.
Am observat-o cum şi-a dat ochii peste cap.
— Te rog, ar veni după tine şi la Polul Nord. Ia-ţi băgăjelul şi fugi, mi-a rânjit pervers. M-am întors şi mi-am trecut degetele prin păr, inima începuse iar să îmi ţopăie.
— Ce voiai să spui mai devreme?
A dat din mână.
— Avem destul timp să vorbim, acum du-te la Cain. Meriţi o zi de distracţie adevărată.
Ea a rânjit iar, eu am zâmbit ruşinată.
— Dacă sună mama...
— Te acopăr eu, stai liniştită.
M-am întins spre ea şi am luat-o în braţe. Ce se întâmplase luni seara nu fusese cu intenţie, acum ştiam foarte bine cum era să îţi pierzi capul cu băiatul care te înnebunea, iar ea şi Trey erau într-o relaţie mult mai avansată decât mine şi Cain.
— Mulţumesc, am şoptit. Ea m-a strâns cu forţă înapoi.
— Dacă iei răceala, să nu dai vina pe mine.
Am râs în umărul ei.
— Acum fugi, nu îl mai lăsa să te aştepte. Bietul de el te-a aşteptat trei ani, o să îi bubuie pantalonii dacă îl mai ţii pe jar.
Am început să râd, ea practic m-a dat afară din casă.
Cain aştepta, privirea lui s-a întins pe tot trupul meu îndată ce m-a văzut. Am strâns cureaua ghiozdanului de pe umăr şi mi-am făcut curaj să merg spre el.
Nu mă aşteptasem să se afişeze aşa, era posibil să fim văzuţi de vecinii lui Ruth. Dar dacă lui nu îi mai păsa, pe mine sub nicio formă nu mă interesa. Voiam să ţip în gura mare că eram cu el.
S-a întins şi mi-a deschis portiera, nu am putut să nu observ caroseria afectată de maşina tatălui său. Făcuse o treabă bună cu reparaţiile, totuşi. Nu eram sigură de an, dar era un Ford negru destul de masiv. Avea o bară metalică uriaşă în faţă, ca un grilaj de protecţie, capabil să distrugă ziduri în acelaşi timp. Eram destul de sigur că el îi pusese chestia aia acolo, nu făcea parte din caroserie. Arăta fioroasă, iar lovitura aia era ca o cicatrice.
Mă holbam la maşină că nu mă uit la el, pentru că era posibil să mă împiedic. Îi simţea privirea intensă pe mine.
Când am ajuns la portieră, am deschis-o şi am urcat. Ruth era încă pe verandă, urmărindu-ne ca o mamă mândră. I-am făcut cu mâna, apoi nu am mai avut de ales şi am întors capul spre Cain, care aştepta răbdător să cedez şi să îl privesc.
— Hei, am şoptit, parcă răguşită.
— Hei. A spus înapoi, mi-am strâns buzele, sperând să mă sărute odată, dar nu a făcut-o.
— Eşti sigură că vrei să faci asta?
Am aprobat din cap, dacă dădea tocmai acum înapoi, aveam să fac urât.
A clătinat uşor din cap, zâmbind, apoi a pornit motorul şi a accelerat.
Ei bine, era şi ăsta un început de zi împreună.
— Ce...
— Șh! a făcut imediat, fără să mă privească. Era foarte concentrat la condus, mi-am pus centura şi m-am încruntat la el.
— Nu deschide gura aia acum. Lasă-mă să ies de aici prima dată.
Tocmai voiam să îl întreb despre ce naibii vorbea, dar am decis că era prea devreme pentru ciondăneală. Mi-am încrucișat brațele la sân şi m-am bosumflat în scaun.
M-a privit, parcă nevenindu-i să creadă că îl ascultam.
A ieşit din cartierul lui Ruth şi a accelerat spre autostradă, în nici două minute era pe traseul spre mlaştină.
Eu îmi pierdeam calmul.
— Cain, ce...
Iar nu am apucat să termin ce voiam să spun, a pus o frână puternică ce m-a propulsat în centură. Înainte să îmi adun gândurile ameţite, m-am trezit cu el peste mine. Mi-a desfăcut centura şi m-a tras spre el. M-a tras cu totul de data asta.
Am icnit şocată în timp ce m-a ridicat complet şi m-a tras în poala lui, obligându-mă să desfac picioarele în jurul lui.
— Acum poţi să deschizi gura, iubito.
A rânjit şi şi-a băgat palmele pe sub maioul meu, pe spate. Exact asta am făcut, am deschis gura de şoc, iar el nu mi-a dat voie să scot vreo silabă, mi-a cuprins-o pe toată într-un sărut ce nu era nici pe departe felul în care îmi imaginasem că o să începem ziua asta, dar era ce sperasem.
— Drace, mi-a fost dor de tine. A gemut pe buzele mele, masându-mi spatele şi înnebunindu-mă complet. Eu eram în stare doar să îl sărut înapoi şi să scâncesc. Şi mie îmi fusese groaznic de dor de el, voiam să i-o spun, dar nu îmi dădea voie, abia reuşeam să respir.
Situaţia ne-a scăpat repede de sub control atunci când degetele lui au ajuns la breteaua sutienului meu. S-a oprit pentru un moment şi m-a privit în ochi, aşteptând confirmarea.
Îmi bubuia inima, dar tot am aprobat din cap.
A zâmbit dulce, un zâmbet ce era în stare să bage în priză hormonii oricărei fete, apoi palmele lui au coborât spre baza spatelui, lăsându-mi sutienul în pace.
— Linişteşte-te, te rog. Ţi-am promis că nu o să facem nimic fără aprobarea ta.
M-am uitat la el înnebunită şi excitată până peste urechi.
— Am dat invers din cap? Sunt destul de sigură că ţi-am dat aprobarea.
A zâmbit iar şi mi-a mângâiat obrazul.
— Tremuri! Tremuri atât de tare şi nu aş suporta să îţi fie frică de mine.
Mi-am trecut limba peste buze, încercând să mă calmez. Ochii lui au rămas la gura mea. Mi-am aşezat şi eu palma pe obrazul lui.
Dumnezeule, era superb. Părul lui era umed din nou și mă întrebam oare de câte ori îl spăla pe zi, mirosea înnebunitor, purta un tricou alb ce scotea în evidență fiecare afurisită de trăsătură superbă a lui, de la ochii albaștri, până la părul extrem negru și pielea de ciocolată.
Cain Brox era o operă de artă.
— Nu mi-e frică de tine, Cain. Ţi-am spus deja că toate astea sunt noi pentru mine, corpul meu e pur şi simplu înnebunit de... mi-am trecut iar limba peste buze, nu îmi venea să cred că mă punea să explic asta iar.
— De?
Normal că a insistat să spun.
Dacă tot am început, măcar să o fac cum trebuie. I-am zâmbit şi m-am aplecat spre buzele lui.
— E înnebunit de tine, iubitule.
Geamătul lui mi-a pătruns printre buze, m-a strâns cu forţă în braţe şi abia s-a abţinut să nu îmi strivească gura din nou.
— Te rog nu te mai opri doar pentru că eu tremur. Îţi promit că o să îţi spun dacă voi vrea vreodată să te opreşti.
A aprobat din cap, uitându-se la gura mea. Pupilele îi erau dilatate şi simţeam acea întăritură în pantalonii lui, ce îmi era deja cunoscută. Am îndrăznit şi am făcut eu primul pas, i-am strâns părul de la ceafă în pumn şi mi-am lipit buzele de ale lui. Nu s-a mai oprit să îmi studieze reacţiile, se transforma complet atunci când mă săruta, părea să elibereze o bestie din interiorul lui, ce voia să fie hrănită.
Mi-a strâns şoldurile în palme şi m-a ridicat până când a trebuit să îmi îndoi gâtul complet, a îndrăznit şi şi-a băgat din nou mâna pe sub tricoul meu, până a ajuns la cupa sutienului.
— Ăştia, a respirat pe buzele mele, mângâindu-mi sânii cu vârful degetelor. Era electricitate pură pe pielea mea şi, incontrolabil, am început iar să tremur.
S-a zis cu speranța mea să nu mi se întărească sfârcurile.
— Ăştia mă înnebunesc de prea mult timp. Mi-a cuprins sânul în palmă, gemând uşor după asta.
— Dă-ţi maioul jos, iubito, te rog.
Glasul lui mă rupea în două, mi se înfierbântase pielea până la limita insuportabilității şi nu era din cauza căldurii.
Înnebunită de privirea lui, am făcut ce mi-a cerut. Eram în stare să mă dezbrac complet doar dacă mi-o cerea aşa. Am prins marginea maioului şi l-am tras peste cap, el nu a intervenit, doar a privit, cu ochii ăia oceanici ce erau mai întunecaţi decât îi văzusem vreodată.
A înjurat printre dinţi. Erecţia lui se împingea în pelvisul meu. În cazul meu nu exista nimic vizibil, dar asta nu însemna că nu înnebuneam aici.
Am respirat adânc, neintenţionat, dar asta mi-a făcut pieptul să se ridice în faţa lui Cain. Mă gândisem că o să ajungă azi la sutienul ăsta, dar nu mă așteptasem să se întâmple așa de repede, mai ales că ultima data nu mă lăsase deloc să mă dezbrac. Sânii mei erau la câţiva centimetri de gura lui, era imposibil să nu tremur.
— Cain... am şoptit eu, prinzându-l cu ambele mâini de păr, nereuşind să mai suport tăcerea lui. Şi-a dat capul pe spate şi s-a uitat la mine de parcă nu îi venea să creadă că eram aici, că eram reală în braţele lui.
— Fă ceva, te rog. Am şoptit, mişcându-mă în braţele lui. Voiam să mă atingă, să mă strângă în brațe, să mă sărute. Mă înnebunea privirea lui.
— Dacă te ating, Rose... nu o să mă mai pot opri.
A expirat parcă dureros, eu m-am mişcat din nou, făcându-l să geamă.
— Nu m-am dezbrăcat ca să îţi impun limite. Vreau să...
— Ce, iubito? mi-a mângâiat şoldurile şi s-a apropiat de buzele mele până i-am simţit respiraţia fierbinte.
— Vreau să îmi faci tot ce îţi trece prin cap. Să îmi spui tot ce îţi trece prin cap.
Mă aşteptam la o altă replică care să mă chinuie, să mă ţină pe jar, dar cerinţa mea a părut să fie prea mult pentru el. Cu un geamăt sălbatic, şi-a cobor gura direct pe sânii mei.
Băga-mi-aş!
Băga-mi-aş rău de tot!
I-am strâns părul în pumni şi nu mi-am putut abţine senzaţiile, corpul meu s-a arcuit în braţele lui, îndreptându-se vrăjit spre gura aia. Gura aia ce avea să mă înnebunească.
Mi-a tras cupa sutienului în jos şi mi-a cuprins sânul în gură.
Se întâmplau multe, multe şi repede, tremuram iar din toate încheieturile, dar aveam să îi smulg părul dacă se oprea din nou. Geamătul meu însă l-a convins că nu simţeam sub nicio formă teamă, ci nebunie pură.
— Oh, Doamne, am expirat, lipindu-mi fruntea de capul lui, mirosul părului său mi-a pătruns simţurile, voiam să muşc din el. Ca de obicei, mirosea a şampon, a parfum, a Cain.
— Nu ai idee de cât timp îmi doresc să fac asta. De câte ori nu mi-am imaginat asta, mai ales când apăreai cu un nenorocit de decolteu. Respiraţia lui se izbea de sânii mei, îmi curgeau picături de transpiraţie pe piele şi nu aveam nicio şansă să le opresc.
— Chiar şi atunci când te uitai la mine de parcă mă urai de moarte?
— Nu te-am urât niciodată, Rose, dar te-am vrut în fiecare nenorocită de secundă din momentul în care te-am văzut. Privirea aia... nu era ură, era furie că nu puteam să te am.
Gura lui s-a înfipt în sânul meu, l-a strâns şi l-a subt cu forţă, iar palmele lui mi-au cuprins fundul. Dinţii s-au înfipt în carnea aceea moale, parcă exprimându-şi acea furie de care vorbea, explodând după atâta aşteptare.
— Mă ai acum, am reușit să şoptesc, determinându-l să îmi abandoneze sânul ca să îmi captureze gura.
— Da, te am acum, şi am de gând să recuperez tot. A scrâşnit din dinţi, strângându-mi sânul liber în palmă. Am gemut uşor în sărutul sălbatic, abia aşteptam să facă asta, abia aşteptam tot ce urma.
Pierduse complet controlul şi s-a agăţat de pantalonii mei, apoi ne-am oprit amândoi brusc, auzind claxonul puternic. Pentru o secundă am crezut că îmi urlau mie hormonii în urechi.
Am întors capul şi am văzut camionul ce se apropia de noi din sens opus, abia atunci a părut să ne dăm seama unde eram şi ce făceam, mai ales în ce stadiu eram eu.
Cain a înjurat şi mi-a tras repede sutienul înapoi, apoi a smuls o geacă de pe bancheta din spate şi a pus-o pe mine. Nu m-a pus pe scaunul meu, ci m-a lipit de el, camuflându-mă complet.
Am aşteptat până când a trecut camionul, nasul meu era la scobitura gâtului său şi mirosea divin. Voiam să muşc. Pielea era așa moale și fierbine, pulsul îi bătea pe buzele mele.
Când s-a făcut iar linişte, am început amândoi să râdem.
Mi-a mângâiat spatele gol, pe sub geacă.
— Hai să ne oprim aici, iubito, altfel o să ajung să omor vreun tirist pe aici.
Am zâmbit pe gâtul lui, apoi am început să îl ating cu vârful degetelor. Era prea divin să mă ridic. Inima lui bătea nebuneşte, îi simţea plămânii respirând cu nesăţ aerul, absolut fiecare detaliu la Cain era o ispită spre extaz.
— Ai omorî pe cineva pentru mine?
— I-aş omorî pe toţi pentru tine.
A răspuns atât de repede și categoric, încât m-a lăsat fără suflare. Nici măcar nu se gândise la răspuns înainte să o spună. M-am ridicat să îl privesc, în ochii lui se citea seriozitatea din acele cuvinte. Electricitatea mi s-a extins în tot corpul, în viaţa mea nu simţisem atâtea senzaţii.
Am înghiţit uşor atunci când mi-a prins bărbia între degetul mare şi arătător, adoram atât de tare când făcea asta şi se uita la gura mea.
— Pe toţi, a repetat, dar parcă mai mult pentru sine, ca şi cum începea să conştientizeze ce însemnam pentru el.
— Sunt înnebunit de tine de atât de mult timp, încât începusem să cred că atracţia asta era doar în capul meu, rămăsesem blocat pe ea, dar acum, avându-te aici, gustând din tine... drace, nu o să îţi mai dau drumul pentru nimic în lume.
Nu am mai îndrăznit nici măcar să respir, nu îmi venea să cred că îşi deschidea sentimentele în faţa mea, că îmi spunea, în sfârşit, ce fusese în mintea lui toţi aceşti ani. I-am cuprins gâtul cu ambele palme, încurajându-l să continue.
— Am turbat luni seara când te-am văzut acolo, în mlaştină. Îmi era frică de ce ţi se putea întâmpla, dar mai frică de ce îţi puteam face eu. A fost o uşurare şi un chin să nu te mai văd la liceu, dar nu mi-am dat seama cât de dor îmi fusese de tine până când ai intrat pe uşa aia.
— Care a fost primul lucru care ţi-a trecut prin cap? l-am întrebat, atât de curioasă. A trecut altă maşină pe lângă noi, dar încă eram bine camuflată cu geaca lui.
Cain a chicotit, amintindu-şi.
— Nu vrei să ştii.
— Ba vreau.
Am râs amândoi, el şi-a trecut limba peste buze şi palma lui a urcat înapoi pe sânul meu.
— Dacă sunt capabil să te iau de acolo şi să te duc acasă în siguranţă, sau o să fiu eu primul care sare pe tine. Voiam să îi împuşc în cap pe toţi, pentru că se uitau la decolteul tău. Loke a mâncat bătaia vieţii lui a doua zi.
Am făcut ochii mari, dar nu eram tocmai şocată. Nu era surprinzător că se dusese după bădăranul ăla.
— Bun! am spus mândră, el a rânjit şi mi-a masat înnebunitor sânul. Îmi pierdeam concentrarea din cauza acelei atingeri și voiam să scot toate hainele de pe mine și de pe el.
— Vreau să spui ceva. Şi-a lipit fruntea de a mea, îl simţeam devenind tot mai deschis cu propriile sentimente şi adoram asta. Mă aşteptasem să dureze luni până o să îl conving să se deschidă, asta dacă s-ar fi întâmplat vreodată, dar Cain era plin de surprize.
— Orice.
— Spune că eşti a mea.
Nu era vreo cerinţă perversă, glasul lui nu era potrivit pentru asta. I-am citit printre cuvinte ce voia de fapt, ce avea nevoie. Voia să fie sigur că el era cel pe care mi-l doream cu adevărat, că eram hotărâtă să mă ofer lui.
— Sunt a ta, Cain. Mereu am fost, chiar şi atunci când credeam că mă urăşti. Te-am aşteptat, aşa cum aştept acum momentul în care tu nu o să mai vrei să te ascunzi de oamenii ăştia. Când o să le arăţi tuturor că sunt a ta.
A gemut uşor şi mi-a cuprins părul de la ceafă în pumn, mi-a dat capul pe spate şi buzele lui le-au acaparat pe ale mele într-un sărut plin de jurăminte şi promisiuni.
— Cred că momentul ăla e mai aproape decât am preconizat eu.
__________________________
În caz că vreți să vă faceți o idee despre cum arată Rose. :D