- Intră! Răspunde în timp ce răsfoiește mai departe registrul cu încasări și introduce datele în laptop. Este ultimul loc unde mai are de verificat dacă totul merge bine și dacă nu există discrepanțe. Avea ochiul format, îi plăcea fiecare dintre afacerile sale, dar acest club îi are în vene...este primul pe care l-a câștigat, ce-i drept nu într-o partidă de cărți tocmai legală, dar pariul e pariu, a investit timp și bani pentru al face unul dintre cele mai căutate cluburi din LA, afaceriști, sportivi, vedete din diferite domenii aleg deseori această locație pentru poziționarea sa, muzică dar mai ales discreție. Damon are mereu grijă de clientela sa.
Rogers intră în biroul pe care îl avea la etajul clădirii, undeva in cel mai îndepărtat colț, îl privește pe Damon câteva clipe.
- Deci? Totul ok?
- Da omule...spune acesta după ce își ridică privirea din registru și îl închide, hai să bem un pahar, continuă arătând spre sticla de whisky de pe colțul biroului său. Ia un pahar.
Rogers este administratorul clubului, iar în lipsa lui Damon este singurul responsabil de bunul demers al lucrurilor.
- Cum a fost? Îl întrebă in timp ce își toarnă licoarea arămie in pahar, amândoi știu să aprecieze un whisky de calitate.
- Nu am avut incidente, Rogers gustă din băutură...bun, spune dezvelundu-și dantura și afișând un zâmbet satisfăcut. De unde? Întreabă arătând spre sticlă.
- De pe biroul lui frate miu , Damon se lasă pe spate și ridică privirea în sus fixând cu ochii tavanul. Se însoară... Adaugă pasiv, deși în sinea lui era deranjat.
-Măi să fie! Nu prea îmi vine să cred. Rogers este un bărbat masiv, blond, trecut de patruzeci de ani, chipul este îngrădit de o barbă deasă dar aranjata iar cicatricea de sub ochi îi înăsprește privirea, nu este un om pe care ai vrea să îl superi. În trecut a activat în armată, așa l-a cunoscut pe Damon, și deși nu l-a văzut personal pe David, știe că e identic cu șeful său și că cei doi nu au o relație tocmai apropiată.
Damon privește încă o dată invitația de pe birou, hârtie de calitate, scris caligrafic ... dar nu are nici cea mai mică dorință de a merge la nuntă. Se încruntă preț de o clipă, de fiecare dată când se găsește la ea se excită.
- La dracu! Aruncă printre dinți, apoi ia invitația și o pune in sertarul biroului. Cred că am să cobor jos... Dacă ceva e sigur, aceea este că Damon este un bărbat care nu își înfrâna dorințele, dacă vede ceva ce-i place îl ia pur și simplu, cu femeile aplică același principiu, dacă o place, trebuie să o aibă, nu că ar avea de alergat după ele, femeile i se aruncă în brațe, mă rog, de cele mai multe ori, iar acum tot corpul îi place este tensionat, deși a venit din New York de peste două săptămâni, gândul i-a rămas la Ava, nu a avut cheful necesar pentru a căuta partide de sex... Până la urmă este bărbat, are și el nevoile lui...
- Nu te-aș sfătui... Este și Allison acolo, îi aruncă Rogers când îl vede pornit să coboare, știa care îi sunt intențiile și o cunoștea destul de bine pe Allison, nu ar fi putut scăpa de ea...la urma urmei este o femeie frumoasă...
La auzul numelui se lasă din nou în scaun. Nu are starea de spirit necesară pentru a o vedea, deșii a făcut-o a lui de multe ori, corpul acela e făcut pentru a placea oricărui bărbat, acum însă are o reținere față de ea...după ce a cunoscut-o pe Ava și realizează cât rău i-a făcut și cât de inconștient a putut fi, neatenția lui a pus multe persoane în pericol, nu va mai face aceași greșală de două ori.
Rogers se ridică și se îndreptă spre ușă.
- Mulțam de băutură, îi spune înainte de a ieși.
Damon îi face un semn cu mâna, apoi își îndreaptă privirea spre sertarul în care a pus invitația pe care a primit-o azi.
O scoate și o citește din nou.
David & Ava
Vă invită le fiți lângă ei în cea mai specială zi, atunci când își vor promite să își fie alături toată viața. Cu inimile pline de fericire se vor căsători duminică 25 octombrie, ora 13.00 la The Grand Ballroom, Hotel Plaza, New York
Peste o săptămână... își spune în gând...tresare când ușa se deschide.
- Scuze... Fata care stă în prag îl privește confuză și nu mai spune nimic, se dă un pas în spate și citește pe ușă ADMINISTRAȚIE, apoi privește iar spre Damon care nu își ia ochii de la tânăra din fața lui.
- Cred că ai greșit ușa drăguțo, îi spune într-un final afișând un zâmbet seducător, chiar și etajul aș putea spune, adaugă în timp ce aruncă invitația din nou în sertar și se ridică.
- Ă... Îl... îl caut pe Rogers, administratorul, spune arătând spre scrisul de pe ușă.
-L-ai ratat, tocmai a coborât jos, te ajut eu...se oferă când vede că tânăra dă semne că vrea să plece.
- Trebuie să îmi de-a banii pe această săptămână, speram să îl primesc în seara asta...
- Nu e zi de plată, spune venind spre ea, eu ar trebui să știu asta ...
Își cunoaște angajații, de cele mai multe ori face personal interviul pentru angajare, și da , fata este ... drăguță, modestă ar putea spune,dar este mai mult ca sigur că nu lucrează aici. Eu sunt Damon, adaugă când este lângă ea, și îi întinde mâna pentru a o salută.
- Freya, spune acesta copiindu-i gestul. Când bărbatul extrem de sexy din fața ei îi ia mână în palma să își ridică privirea spre chipul lui, este poate unul dintre cei mai frumoși bărbați pe care ia văzut, își retrage repede mâna și înghite în sec, acest lucru îl face și periculos pentru ea, pericol de care încearcă să scape. Îl voi căuta jos, spune repede pentru a masca momentul de stânjeneală.
Cunoaște aceste priviri la o femeie, știe când este dorit, și mai ales știe cum să întrețină această dorință în ochii doamnelor...
- Deci, Freya, să înțeleg că lucrezi aici?
Fără a spune ceva doar aprobă cu o mișcare afirmativă din cap.
- Intră, o îndeamnă in timp ce îi întoarce spatele și se îndreaptă din nou spre scaunul de la birou, ia loc, continuă arătând spre scaunul liber din partea opusă.
- Mulțumesc, nu doresc să deranjez, îl voi căuta jos pe Rogers.
- Îți dau eu un cec...spune căutând carnetul de cecuri.
- Vreau bani cash vă rog. Freya face primul pas pentru a intra în birou dar rămâne la o oarecare distanță, nu este o fată urâtă, are trăsături delicate, poate că modul ei de a se îmbrăca și aranja nu îi pune în evidență frumusețea, Damon o privește pasiv și scoate din buzunar portofelul.
- Deci ...Freya și mai cum? Întreabă in timp ce scoate banii din portofel.
-Doar Freya...adaugă tânăra repede.
- Bun Doar Freya, cât îți datorez?
Ochii fetei se plimbă de la el la bani și înapoi.
- Șapte sute de dolari.
Damon ridică o sprânceană și mai scoate o bancnotă de o sută de dolari.
- De când lucrezi aici? O întrebă când aceasta se apropie să ia banii
- De trei săptămâni spune când bagă bani in buzunarul din față al blugilor.
Damon nu poate să nu observe că tânăra nu are geantă sau rucsac și este îmbrăcată...decent, de obicei personalul angajat aici se încadrează în altă tipologie de persoane, poate că este timidă și de aceea răspunde evaziv la întrebări.
- Ce faci mai exact? Continuă să întrebe Damon, privind-o iscoditor și analizând chipul Freyei, ten curat, măsliniu cu tăsături frumoase, dar ochii sunt cu adevărat frumoși, privirea îi coboară spre decolteu care deși nu era mare îi lasă imaginația să o ia razna. Mai mult ca precis are niște sâni perfecți...păcat că îi ascunde! își spune în sinea lui.
Nu îi răspunde doar îl privește serioasă preț de câteva secunde.
- Nu cred că vă privește pe dumneavoastră îi răspunde apoi se îndreaptă spre ușă și adaugă, la revedere și mulțumesc. Închide ușa în urma ei.
Mai mult decât ciudată fata, rămâne o perioadă cu ochii ațintiți asuprea ușii, va trebui să vorbească cu Rogers despre asta, nu are obiceiul de a plăti angajații la final de săptămână, cu atât mai puțin cash.
Tensiunea sexuală pune iar stăpânire pe el, a trecut prea mult timp fără a avea o femeie în așternuturile lui așa că se decide să coboare jos în club în ciuda faptului că știa de prezenta lui Allison, frumoasă întradevăr, dar prea mult de muncă cu ea și chiar nu merită. De când s-au despățit, dacă se poate spune așa despre ruptura care s-a produs între două persoane care fac ocazional sex, nu l-a sunat iar el nu a avut nici cea mai mică intenție de a o căuta, dealtfel până azi nici nu s-a gândit la ea. La naiba! Prea mult timp pierdut gândindu-se la femeia fratelui său... Coboară încet scările care vin de la etajul superior al clădirii unde este biroul lui Rogers și analizează atent admosfera încinsă care se întinde în fața sa. Când a câștigat acest club sala principală era la parter, ulterior a achiziționat cele două etsje superioare ale clădirii, iar din parter și primul etaj a făcut minuni ai putea spune. Atracția principală o reprezintă cuburile înalte unde dansează animatoarele la baza cărora se prelungește scena de dans, sala are de jur împrejur mese înconjurate de fotolii elegante iar de sus poți privi de tot ce se petrece jos, fiind proiectat asemeni clădirilor mexicane cu terasă interioară. Saloanele private oferă șansa doritorilor de a avea parte de mai multă intimitate. Ochii i se plimbă prin mulțime, ce femei! își spune zâmbind în sinea lui. Deși fetele care lucrează pentru el sunt superbe, mai ales dansatoarele, a avut mereu o regulă proprie, nu se culcă cu angajatele...prea multă bătaie de cap. Se îndreaptă spre barul care ocupă marginea dreaptă a clădirii și de care se ocupă șase persoane, un adevărat răsfăț pentru orice pretențios, nu există băutură care să nu o găsești aici. Salută cu mâna bărbatul care tocmai pregătea o comandă și își ia un pahar pentru wisky când simte că o mână i se strecoară pe sub plover prinzându-l din spate de cureaua de la blugi.
- Salut...îi șoptește la ureche...
Închide ochii o secundă, apoi duce la gură paharul și gustă din licoarea tare și aromată...Allison..la naiba!
Pune cu grijă banii în sertarul cu lenjerie, apoi rămâne cu privirea ațintită spre geam, nu tocmai o priveliște frumoasă. Dar nu are ce să facă deocamdată, mai trebuie să strângă bani pentru a se putea muta într-o chirie decentă. Acest gând nu-i dă pace, se așază pe scaunul nu tocmai sigur pe care îl are în micuța bucătărie și își face un sandwich, gândurile nu îi dau pace, privește prin cameră pereții albi pe care chiar dacă i-a vopsit ea cânda venit aici, nu a putut acoperi găurile în care poate doar presupune că au fost tablouri, sau ceva de genul.Camera unde stă poate fi considerată cel mult modestă, are un pat lângă care este alăturată o comodă cu sertare, în partea opusă stă un dulap care nu are nici o legătură cu restul moblierului. Bucătăria micuță care are exact strictul necesar, și baia care are o chiuvetă, vasul de toaletă și un duș... timpul și-a pus amprenta peste întreaga încăpere așa că nu are ce să facă. Este mai mult dect mulțumită că nu este nevoită să plătească cât timp stă aici, astfel poate economisi bani pentru a se muta cât mai repede... Va face un duș și este timpul să se pregătească pentru că trebuie să se întoarcă la muncă, îi convide de minune că lucrează doar noaptea, astfel ziua are timp să încerce să își rezolve celelalte probleme din viața ei. Mai caută o dată prin ziar șa rubrica de decese...nimic, nici pe internet nu a găsit nimic... incertitudinea în care trăiește o macină, când a fugit nu și-a luat nimic cu ea, doar hainele cu care era îmbrăctă, așa că fiecare zi în care câștigă un ban și este independentă este o realizare...chiar dacă nu poate să facă ce îi place, acum are alte priorități, să supraviețuiască... acesta este scopul principal.
Când se întoarce la muncă, intră prin spate, pentru că nu are documentele necesare, Rogers nu i-a făcut legitimație, doar a prezentat-o celor de la pază, până acum a avut norocul să aibă colegi foarte buni, chiar săritori, nu este ea cea mai grozavă chelneriță, dar se descurcă, își pune șorțul și se pezintă la bar.
- Freya...O femeie blondă, tunsă scurt și machiată excesiv se apropie de ea dându-i o tavă cu băuturi, la masa din colț, îi spune arătând în partea opusă lor, masa nouă strigă pentru a o auzi, muzica este mult prea tare pentru a-ți permite luxul de a folosi o tonalitate joasă. Muzica îi dă un vibe bun și începe să se stecoare printre clienți pentru a duce băuturile la destinație, la masa nouă era un grup de bărbați, care este mai mult decât evident că petreceau de ceva timp, majoritatea erau deja beți. Nu ai timp să simți oboseala, nici măcar să te gândești la ceva, deși era în cursul săptămânii era multă lume înăuntru deja. Durează o perioadă până când poate să își tragă sufletul.
- Hai la o țigară! Îi strigă la ureche Lola, tipa blondă cu părul scurt.
- Ști că nu fumez, îi răspunde zâmbind, dar o urmează deoarece simte că are nevoia de puțin aer curat.
- Ai reușit să te întâlnești cu Rogers? o întreabă aceasta în timp ce trage puternic în piept fumul de țigară.
- Da, am primit banii...
Lola este persoana care a ajutat-o să obțină acest job, dacă nu era ea chiar nu știe ce ar fi făcut, aceasta locuiește aproape de magzinul unde Freya a pus un bilet e panoul cu anunțuri căutându-și un loc de muncă, norocul a fost ca aceasta să fie acolo atunci când avea mai mare nevoie de ajutor, este o fată bună și deși o cunoaște de puțin timp a ajuns să o considere prietenă, în situația în care se află îi prinde bine o persoană căreia să îi împărtășească măcare o parte dintre probleme, altfel probabil ar înnebuni.
- Mă mai interesez și eu de o chirie mai bună...continuă aceasta, chiar îmi pare rău că nu te-am întâlnit mai repede, colega mea de aparament este un dezastru, dar nu pot să o alung... îi spune zâmbind.
Freya înțelege la ce se referă și îi zâmbește scurt, nu poate cere așa ceva, nici măcar nu s-a gândit să sugereze acest lucru, ar fi groaznic ca cineva să rămână pe drum din cauza ei.
- Ar trebui să intrăm îi sugerează ea.
Damon se îndreaptă spre femeia în alb care dansează lasciv pe scenă, rochia minusculă nu lasă loc de interpretări, se poate vedea absolut tot pe sub ea, are par scurt li picioare lung...deci este perfectă își spune în timp ce se apropie pe la spatele ei și i se alătură pe ring, dansând în spatele ei. Nu a stat la discuții cu Allison, o dată ce s-a decis nu îl mai poți face să se răzgândească așa că a lăsat-o singură la bar și a căutat altceva... femeia care este acum lângă el este exact ce caută acum, se întoarce spre el și îi trece brațele lungi pe după gât, fără a analiza prea mult își dă seama că este un fotomodel.
- Salut, îi șoptește la ureche, dansezi superb... continuă în timp ce se mișcă lângă ea.
- Mulțumesc, îi răspunde roșcata. Eu sunt Sara...
- Damon.
- OBraian știu, completează răspunsul lui.
Rare erau ocaziile când nu era recunoscut aici, practic clienții fideli știau cui aparține locația.
- Te simți bine? o întreabă el în timp ce își coboară brațele de-a lungul spatelui gol și se oprește pe fese.
- Din ce în ce mai bine, adaugă roșcata luându-l de mână. Ce ar fi să mergem într-un loc mai retras ...să putem discuta, adaugă zâmbind senzual.
- Mi-ai citit gândurile... Damon poate vrăji cu zâmbetul lui, se întoarce și străbate sala îndreptându-se spre separeul care știa că e gol, acolo nu va fi deranjat.
Freya se ocupă de comenzile care vin atât de la mese cât și din separeuri, încercând să își ajute pe oricare dintre colegi, practic era omul bun la toate. Nu prea poate să comenteze deoarece aceasta a fost înțelegerea, să ajute angajații, să urmărească și să învețe din mers cum stau lcrurile.
- Un separeu liber, o întreabă la ureche un tip care avea în spate o gașcă de bărbați, avem o petrecere de burlaci aici...și urmează să vină surpriza.
Nu era nevoie să îi explice care avea să fie surpriza, mai mult ca sigur că știe la ce se referă, se uită cu atenție în jur.
- Mă întorc imediat, îi răspunde.
Nu știe sigur care este liber, dar mai mult ca sigur cel din colț, totuși trebuia să verifice prima dată, cum deschide ușa lumina slabă o face să încrunte puțin privirea pentru a desluși ceva în încăpere, imagnea care i se desfășoară în fața ochilor o face să înlemnească fiind incapabilă să se miște.
Peste masa de bliard acoperită cu țesătură verde, era întinsă pe spate roșcata cu picioare interminabile care acum atârnau pe umerii lui Damon, acesta era complect dezbrăcat în partea de sus, iar blugi îi erau desfăcuți doar la nasture, suficient pentru ai elibera bărbăția pe care o împingea cu putere în ea, îi plăcea geamătul pe care îl scotea de fiecare dată când intara adânc în ea, o ținea cu palmele de coapse penru a putea intra cât mai adânc, i-a lipsit această eliberare, lumina care pătrunde atunci când ușa se deschide îl face să întoarcă capul, atunci o vede pe tânara care stătea în ușă incapabilă să se miște.
- Ce dracu faci acolo, îi aruncă răstit și își scoate membrul erect, drept și trage repede pantalonii pe el în timp ce face un pas mare spre ușă lăsând-o pe roșcată goală pe masa de biliard. Când ajunge în fața ei numele îi iese natural pe buze, Freya?!
- Dumnezeule...spune aceasta expirând zgomotos si privindu-l cu ochi mari.
- Nu draga mea ... Damon, răspunde ironic acesta.