CAPITOLUL 9
Mai ai alte secrete?
Am intrat în liceu cu o afurisită strângere de inimă. Ştiam că întrecusem măsura, îmi lăsasem frustrările să vorbească pentru mine şi îmi bătusem joc de un om care îşi dorise doar să mă ajute.
Îmi părea rău, dar, în acelaşi timp, ştiam că era mai bine fără el. Chiar dacă urma să primesc cel mai ursuz şofer din lume, Tyson era ceva ce nu aveam nevoie acum în viaţa mea. În special din cauza faptului că mama încerca să mi-l îndese pe gât.
Principalul motiv pentru care îl voiam departe de mine pe Tyson şi-a făcut simţită prezenţa, de parcă adulmecase pericolul.
Inima mea a tresărit când am văzut numele lui pe ecran, îl salvasem aseară.
— Hei, am răspuns, încercând să izgonesc toată scena cu Tyson din mintea mea.
— Bună dimineaţa. Te-am trezit?
Vocea lui era tot ce îmi doream. Am intrat în prima sală de curs ce mi-a ieşit în cale şi m-am trântit în prima bancă.
Mi-a venit să râd de întrebarea lui.
— Nici pe departe, sunt la şcoală deja.
A urmat o pauză în care puteam să jur că îşi verifica ceasul.
— Atât de devreme?
— Multe proiecte, am spus eu repede, sperând să nu îmi ceară detalii.
— Hmm... a făcut, iar eu deja cunoşteam tonul ăsta.
— Hmm... sună bine asta.
A chicotit.
— Mai e cineva pe acolo?
— Probabil vreo trei profesori, dar momentan sunt singură cuc într-o sală de clasă.
Am auzit acceleraţia unei maşini.
— Cain, ce faci?
— Mi s-a făcut dintr-o dată foarte dor de liceu. I-am simţit rânjetul pervers, iar hormonii mei s-au trezit la viaţă, parcă au început să îmi zbârnâie venele pe sub piele, dându-mi seama ce avea de gând.
— Unde eşti?
— Foarte aproape. În ce sală eşti?
— 1.
— Prea aproape, du-te în ultima de la etajul 3.
Acolo era sala de informatică.
Mi-am înşfăcat ghiozdanul şi am zbughit-o pe uşă.
— Ne vedem acolo, i-am transmis zâmbind şi am închis telefonul. Îmi tremurau picioarele în timp ce alergam pe scări, dar voiam să fac ceva înainte de a intra în sală. M-am oprit în baie şi m-am verificat în oglindă, să fiu sigură că nu mă roșisem iar de nervi. Nu, obrajii mei erau bine.
Mi-am amintit că încă ţineam cheia în mână, am privit-o şi gândul mi-a fugit la el, fără să vreau.
Un gând foarte sâcâitor.
Oare dacă nu s-ar fi întâmplat asta cu Cain, m-aş fi comportat altfel cu Tyson?
Nu eram ipocrită să nu recunosc cât de bine arăta, dar oare îl izgonisem intenţionat, pentru că nu mai voiam alt băiat prin preajma mea, acum când în sfârşit se crease o scânteie cu Cain?
Nu eram sub nicio formă genul de fată care să joace într-un triunghi amoros, şi nu exista nicio comparaţie între noi.
Cain era... Cain. Fusesem mereu înnebunită după el, îl urâsem pentru că mă ignora. Acum ştiam adevărul şi totul se schimbase.
Tyson era... un străin. Şi avea să rămână.
Ştiam că trebuia să îmi cer scuze pentru ce îi făcusem, dar nu era acum momentul.
Am ieşit din baie şi am urcat până la etajul 3. Pe drum m-am întâlnit cu omul de serviciu, care încă mai curăţa podele şi s-a speriat îngrozitor de mine. Oare Cain avea voie să mai intre în liceu? Nu era asta problema mea şi eram sigură că se descurca singur.
Sala de informatică era pustie, aşa cum mă aşteptasem, aşa cum era tot liceul.
M-am rezemat de o bancă şi inima început să îmi bată tot mai tare. Erau aşezate în cerc, în jurul clasei, iar mirosul inconfundabil de cabluri încinse îmi amintea de orele de curs în care mocneam de nervi, pentru că nu reuşeam să îi fac faţă lui Cain la materia asta.
Încă zâmbeam nostalgică când toate luminile s-au stins, lăsându-mă în beznă. Abia acum îmi dădeam seama că toate jaluzelele erau trase.
— Ce... am început să bâjbâi după telefon, încercând să nu mă sperii încă, apoi am auzit scârţâitul uşii. Era deja închisă la loc atunci când am întors capul spre ea.
M-am îndreptat, o parte din mine ştia că era el, dar nu puteam să nu mă sperii în bezna asta.
Îi auzeam paşii.
— Ca... atât am apucat să şoptesc din numele său, înainte să fiu smulsă de picioare şi strânsă de două braţe puternice. Şoapta mea s-a transformat repede într-un ţipăt, dar două buze mi l-au oprit imediat.
Deja eram în stare să le recunosc foarte bine. Până la urmă, erau singurele care mă sărutaseră vreodată.
Gura lui s-a plimbat lasciv peste a mea, savurând şi dominând, braţele lui au slăbit strânsoarea, dar palmele au început să îmi mângâie spatele. Dumnezeule, ce aromă avea. Mirosea a parfumul lui obişnuit, plus o vagă aromă de tutun. Dar gura lui, gura lui avea gust de Cola în momentul ăsta, iar mie îmi venea să îi sorb limba cu totul.
Înainte să îmi pierd capul complet, l-am prins de umeri şi l-am împins în spate, apoi l-am lovit în joacă.
— Nemernicule, m-ai speriat de moarte! Credeam că e vreun profesor pervers ce m-a văzut intrând singură aici.
Nu a spus nimic, doar mi-a masat spatele.
— Îmi pare rău, a fost o glumă proastă.
Dacă m-ar fi văzut, aş fi avut gura căscată.
— Aprinde luminile astea, acum sunt şi mai sigură că nu eşti tu. Tu nu ai fi niciodată de acord cu mine.
A râs şi a scos telefonul, lumina i s-a aşezat pe chip, iar mie mi-au ţopăit monştrii din stomac. Mereu uitam cât de superb era cu adevărat.
Habar nu aveam ce a făcut pe telefon, dar luminile s-au aprins dintr-o dată.
M-am uitat la leduri, apoi la telefonul lui.
— Tocmai ai...
Mi-a făcut şmechereşte cu ochiul, nu îmi scăpa că încă mă ţinea în braţe.
— Cain, cum controlezi tu luminile din liceu, de pe telefon?
Uitându-mă la telefonul lui, habar nu aveam ce Dumnezeu model era, arăta capabil să controleze şi o navetă extraterestră.
A râs iar şi m-a strâns mai tare de mijloc, aplecându-mă pe spate.
— Cred că am uitat să menţionez ceva foarte important despre mine.
M-a aplecat foarte mult, dar buzele lui încă erau foarte aproape de mine.
— Ce anume? am gâfâit, prinzându-mă de umerii lui.
— Sunt un hacker, iubito.
Mi-a făcut cu ochiul, iar mie mi s-au ars toate circuitele. Absolut toate, mi s-a virusat creierul, apoi a luat foc atunci când Cain şi-a lipit iar gura de a mea.
M-a tras înapoi, învolburându-i tot părul, apoi m-a prins de coapse şi m-a ridicat în braţele lui. M-a aşezat cu fundul pe o masă şi a intrat cu trunchiul între picioarele mele.
— Tocmai mi-ai... am început eu, încercând să îmi dau seama dacă îmi coborâse sângele în cap şi avusesem halucinaţii.
— Ţi-am spus iubito? Să nu o mai fac?
Am clătinat din cap, apoi mi-am dat seama că asta nu era bine şi am început să dau din mâini.
— Nu, adică poţi să o faci, poţi să îmi spui aşa, doar că nu mă aşteptam să o aud prea curând sau vreodată.
A zâmbit provocator şi mi-a prins buza de jos între dinţi.
— Voiam să aud cum sună. Îmi place.
Eu am dat din cap ca un căţel. Mie nu îmi plăcea, mă înnebunea.
— Acum mai ai alte întrebări sau mă laşi să te sărut?
— Da, adică nu... la dracu'! am mârâit şi i-am prins ceafa, trăgându-l spre mine şi sărutându-l cu forţă, a râs peste buzele mele până când excitarea a luat locul amuzamentului.
De data asta nu mai era murdar de ulei, pielea lui mirosea a gel de duș, purta acelaşi gen de tricou alb ca în prima seară, iar blugii lui erau vechi, dar curaţi. Mi-am înfipt degetele în părul lui şi am strâns în pumni mătasea aia neagră. Îmi plăcuse întotdeauna părul lui, îl făcuse să pară sălbatic şi de neîmblânzit, dar nici cu el scurt nu i se îmblânzeau în vreun fel trăsăturile, dimpotrivă, părea şi mai matur. Era aproape ras în spate şi în părţi, mai mare sus, căzându-i rebel pe frunte, numai bun pentru mine să mă joc cu el.
Mi-a masat coapsele, scoţându-mi sunete scurte printre buze. Respiraţia lui devenea mai fierbinte, corpul i se încorda şi am simţit din nou acea masivitate pe care mă pusese să o ating atunci. Voiam să fac asta din nou, dar încă nu aveam curajul necesar. Atât de târziu mi-am dat seama că eram într-o amărâtă de fustă ce mi s-a ridicat toată pe şolduri atunci când Cain s-a băgat între picioarele mele. Palmele lui au avansat, încet şi periculos, în sus, până când aerul a început să îmi iasă neregulat din plămâni. S-a oprit şi mi-a tras fusta, acoperind cât se putea.
— Linişteşte-te, nu o să facem nimic până când nu o să fii pregătită.
Mi-a şoptit, observându-mi reacţiile de agitaţie. L-am privit în ochi şi m-am pierdut iar, dar era imposibil să nu o fac, în viaţa mea nu mai văzusem un albastru aşa pur.
Mi-a mângâiat obrazul cu vârful degetului mare.
— Nu te teme de mine, Rose, te rog. Ştii că nu ţi-aş face niciodată rău, nu?
Am aprobat din cap.
— Ştiu, sunt doar... mi-am strâns buzele, neştiind cum să continuu. Obrajii începeau iar să mă ardă. El mă privea curios şi nerăbdător, am tras o gură mare de aer, încercând să îmi potolesc senzaţiile.
— Nouă la toate astea.
El şi-a îngustat puţin ochii, apoi a părut şocat.
— Adică tu şi Max nu aţi...
Am clătinat imediat din cap, dezgustată.
— Când m-a înghesuit în dulap îşi cam voia primul sărut, dar a primit un genunchi între picioare înainte de asta. Am încercat să îl amuz, el arăta de parcă tocmai îi spusesem că am venit de pe altă planetă.
— Rose, eşti...
El nu voia să o spună, aşa că în niciun caz nu aveam să o fac eu. Pur şi simplu am aprobat din cap, cu obrajii în flăcări.
Mi-ar fi plăcut să îi filmez reacţia, era de milioane.
— Oh! A fost tot ce a spus, expirând şocat. Eu am râs tensionată. Voiam să îmi strâng picioarele, Cain mi-a citit iar gândurile şi s-a tras înapoi, dându-mi voie să o fac.
— Îmi pare rău, Rose, am fost un dobitoc, te-am luat tare de la început, doar că... drace! Şi-a trecut mâna prin păr, oftând adânc. Şi uite aşa se transforma un moment incitant într-unul al naibii de jenant.
— E asta o problemă? Abia de am şoptit, nu aveam de unde să ştiu ce fel de fete îi plăceau lui, dacă i se părea că eram plictisitoare acum din cauza lipsei de experienţă.
S-a uitat la mine şi mi-a cuprins fața în ambele palme.
— Problemp? Glumeşti? Doar că... simt că nu ar trebui să am eu privilegiul ăsta.
Am zâmbit şi mi-am aşezat palma peste a lui, înainte să spun altceva, el s-a încruntat din nou, dar nu furios pe mine.
— Te rog nu-mi spune că luni noaptea a fost primul tău sărut.
Am zâmbit ruşinată, apoi am aprobat din cap.
A dat capul pe spate şi s-a înjurat pe sine.
— Nu aveai de unde să ştii, am încercat eu să îi iau apărarea.
— Nu, dar nu ar fi trebuit să o fac. Nu în halul ăla. Îmi pare rău.
— Mie nu îmi pare rău, am spus imediat, încercând să scap de subiectul ăla. Mi-a mângâiat cu delicateţe obrazul, nu aş fi crezut în veci că tocmai el era capabil de atât de multă delicateţe, că ochii lui, mereu furioşi, erau capabili să privească cu atâta intensitate şi blândeţe.
Eram, puţin spus, topită. Deci nu, nu regretam absolut deloc sărutul ăla.
— Mi-am pierdut capul cu tine. Doar că voiam să fac asta de atât de mult timp, încât nu m-am mai putut abţine când te-am avut acolo, chiar dacă mă scoteai din sărite.
Am chicotit.
— Săruţi foarte bine după ce te scot din sărite.
— Oh, serios?! și-a mijit ochii la mine, apoi s-a aplecat şi mi-a prins buza între dinţi.
— Adică acum, când sunt calm, nu sărut bine? Mi-a capturat gura într-o nebunie de sărut ce mi-a încurcat gândurile în cap, limba lui a dominat-o pe a mea, mi-a cuprins ceafa şi m-a tras spre el. Mi-a dat drumul doar o secundă, să îi pot răspunde.
— La fel de bine, am gâfâit. Rânjetul lui era ca cel al diavolului înainte să te arunce în flăcări. Buzele lui au coborât pe gâtul meu, le simţeam reci, atât de fierbinte era pielea mea. Îmi simţeam pulsul bubuind sub limba lui, ce mai avea puţin şi mă băga la nebuni.
Dintr-o dată, s-a tras în spate, privindu-mă încruntat. Înainte să îl întreb ce s-a întâmplat, s-a aplecat şi mi-a adulmecat gulerul cămăşii.
Mă simţeam ca în colţii unui lup.
— Cain?!
— Îţi simt parfumul tău, dar e şi unul masculin aici.
Mi-a coborât tot sângele din obraji. Instantaneu mi-am dat seama despre ce era vorba. Nenorocitul de Tyson. Parfumul lui rămăsese pe mine după ce mă luase în braţe. Am încercat cu toată puterea mea să îmi controlez expresia, nu aveam ce să ascund, de ce să mă tem, dar, în acelaşi timp, într-un mod ciudat, nu voiam să îi spui lui Cain de el. Simţeam că nu m-ar fi crezut, şi oricum o terminasem deja cu el.
M-am aplecat şi m-am mirosit, prefăcându-mă curioasă.
— Probabil al tatei, m-a îmbrăţişat azi-dimineaţă.
Nu speram să fie atât de uşor, dar a părut să mă creadă.
— Nu am mai fi fost aici, Cain, dacă exista altcineva. I-am spus, el şi-a privit degetul în timp ce îmi mângâia obrazul.
— Ştiu, nu eşti genul ăla de fată. Am încredere în tine.
De ce m-a făcut asta să mă simt oribil de vinovată? Pentru a doua oară pe ziua asta, mă simţeam ca o nenorocită şi nu era nici ora şapte.
Chiar dacă nu făcusem nimic cu Tyson şi nici nu mă gândisem la ceva, îl minţisem pe Cain. Însă nu aveam cum să îi explic cum ajunsese parfumul lui pe mine, dar nu făcusem absolut nimic. În cel mai bun caz şi-ar fi pierdut încrederea în mine, în cel mai rău caz s-ar fi dus după Tyson.
Se dusese după Max atunci când nu existase nimic între noi, nu voiam să mă gândesc ce era în stare să facă acum.
Mi-am scuturat capul de gândurile înnebunitoare şi i-am zâmbit. Imediat, s-a auzit soneria, iar noi ne-am uitat şocaţi unul la altul. Cain şi-a privit telefonul.
— La dracu'! a înjurat în şoaptă, m-a prins de şolduri şi m-a ajutat să cobor de pe masă. Nu era nevoie să spun că abia mă ţineam pe picioare.
Adevărul urât m-a izbit atunci când mi-am dat seama că nu aveam să ieşim împreună, că el urma să plece.
— Urăsc faptul că tocmai acum nu mai eşti la liceu. În trei ani nu am fost capabili să facem ce am reuşit acum, după o petrecere eşuată în mlaştină.
A zâmbit şi s-a întins spre mine, doar că nu m-a sărutat pe buze, ci pe tâmplă. Gestul lui atât de blând m-a topit aproape mai tare decât un sărut sălbatic.
— Ne-am fi ascuns în același fel, nu e mare diferență.
Voiam să îl contrazic, sub nicio formă nu m-aş fi ascuns pentru mult timp dacă l-aş fi avut mereu în preajma mea, dar acum nu aveam timp pentru discuţia asta.
— Du-te tu prima. Eu trebuie să şterg imaginile astea.
— Ce... am făcut, apoi el mi-a arătat din cap spre tavan. M-am întors şi am văzut camera de supraveghere în colţ, cum naibii nu mă gândisem deloc la asta?
— Camera de control nu e aici? Cum o să...
Abia acum îmi aminteam ce îmi spusese mai devreme. Mă zăpăcise complet când îmi spusese "iubito", nu mai fusesem atentă şi la restul.
Mi-am mijit ochii la el când a rânjit.
— Ce fel de hacker eşti, mai exact?
Întrebarea mea l-a făcut să râdă.
— Există mai multe tipuri?
— De unde să ştiu eu asta? m-am răţoit la el. Mai întâi vânător de aligatori şi acum hacker. Spune acum ce mai ascunzi ca să încasez totul odată.
A început să râdă, apoi mi-a aranjat şuviţele de păr pe care probabil se răvăşise.
— Asta e tot, acum fugi la oră. S-a aplecat spre mine şi mi-a şoptit la ureche: Nu ar strica să treci pe la baie înainte.
— De ce? am făcut ochii mari, el a zâmbit pervers.
— O să vezi tu. Acum fugi. Mi-a capturat buzele într-un sărut apăsat, m-a strâns în braţe doar pentru o secundă, apoi mi-a dat drumul.
Nu voiam să par lipicioasă şi agasantă, aşa că m-am împleticit afară din clasă.
Am reuşit să ajung în baie fără să fiu văzută de cineva, hărmălaia încă nu ajunsese până aici şi am avut un şoc când m-am văzut în oglindă.
— Doamne! am expirat, stropindu-mi mâinile cu apă rece, apoi le-am pus pe obraji. Eram roşie ca un rac. Îmi simţisem fața arzând până acum, dar nu îmi dădeam seama că efectele erau şi la exterior. Pe pielea mea albă, îmbujorarea era extremă. M-am holbat în oglindă, apoi m-am trezit râzând.
De mine, de situaţie, de toată nebunia asta.
În ciuda faptului că trebuia să ne ascundem, nu mă simţisem niciodată mai fericită, mai vie.
Am reuşit să îmi calmez nebunia din obraji şi am ieşit din baie, holul era plin de elevi şi câţiva s-au uitat nedumeriţi la mine. Nu aveau să ştie în veci că expresia mea semi-adormită se datora excitării, nu oboselii. Mi-a venit iar să râd în timp ce mă îndreptam spre vestiarul meu.
Cain nu a vrut deloc să vorbească cu mine în restul zilei. I-am scris vreo trei mesaje, dar răspunsul era mereu acelaşi: concentrează-te la ore, vorbim după.
Probabil era conştient cât de tare era capabil să mă distragă. Îl adoram pentru că se gândea la asta, că avea grijă să nu dau cu bâta în baltă tocmai acum, din cauza hormonilor, aşa că m-am străduit la fel de tare ca de obicei. Am anulat consiliul elevilor pentru vineri, deoarece nimeni nu avea vreo idee bună, dar nu am scăpat de antrenamentul la majorete.
Uneori mă gândeam ce Dumnezeu fusese în mintea mea să mă înscriu la atâtea chestii. Erau zile în care voiam pur şi simplu să mă întind pe jos şi să mă culc.
— Nu cred că ar trebui să facem dansul ăsta la următorul meci. Mai mult ca sigur o să luăm bătaie, aşa că ce rost are? A vorbit Hailey, vocea ei era ultimul lucru de care aveam chef acum.
— O să facem programul complet.
— Dar e...
— Hailey! am repezit-o, încruntându-mă la ea. Nu îmi plăcea să fiu atât de dură cu ele, însă altfel nu aveam nicio şansă să mă impun. Lupoaicele ca Hailey de-abia aşteptau un semn de slăbiciune pe care să îl exploateze. Ştiam că îmi voia locul, luptase cu dinţii să îl obţină, dar nu numele sau performanţele şcolare mă aduseseră aici, ci îl obţinusem pe drept.
Eram îmbrăcată într-un maiou şi o pereche de pantaloni scurţi de trening, dar mă topeam de cald chiar şi aşa, chir dacă nu eram afară. Aerul condiţionat era ţinut la minim în timpul antrenamentelor, altfel ne-am fi ales toţi cu boli la plămâni. Eram transpirate şi epuizate, la fel şi băieţii care se antrenau pe terenul de baschet din sala de sport, noi aveam locul nostru pe margine.
Mi-am şters gâtul de transpiraţie şi mi-am luat o sticlă de apă.
— Să mai facem o dată al doilea dans. Nu îmi place deloc sincronizarea pe care o avem.
Următorul meci era peste două săptămâni, mai aveam timp să ne pregătim, dar, la fel ca şi băieţii, eram într-o condiţie fizică groaznică. Mereu era greu la începutul anului.
Am pornit muzica şi ele au început, mie mi-a fost atrasă atenţia de băieţi, care mai mult făceau gălăgie şi se jucau prosteşte decât să se antreneze. Trixie avusese dreptate, erau nişte indisciplinaţi de când plecase Cain. Chiar dacă Max purta numele de căpitan, de Cain ascultaseră întotdeauna. Acum rămăseseră că o haită de lupi fără alfa.
Am încercat să mă concentrez la ale mele.
— Rose, ai grijă! am auzit-o pe Lexi ţipând, am reuşit să întorc capul pentru ceea ce părea mult mai puţin de o secundă, şi am văzut mingea de baschet venind ca o torpilă spre mine.
Nu am avut nicio şansă să reacţionez la timp, avea să mă lovească direct în cap. Dar nu în cap am simţit izbitura, ci în stomac, mijlocul mi s-a îndoit şi o presiune enormă s-a apăsat pe coastele mele. Parcă am zburat de pe loc, sau cineva mă împinsese foarte tare în abdomen. Am căzut la podea, cu acea presiune puternică încă în jurul meu.
Am văzut mingea trecând pe deasupra mea, apoi bubuitura teribilă când s-a izbit în perete. Dumnezeule, m-ar fi băgat în comă dacă mă lovea.
— Eşti bine?
Recunoşteam vocea asta foarte bine, mi-am adunat gândurile amestecate în cap şi m-am întors spre el.
Trey.
Braţele lui erau înfăşurate în jurul mijlocului meu, habar nu aveam când Dumnezeu ajunsese aşa repede la mine, dar nu avusese timp să mă tragă uşor din fața mingii, se aruncase efectiv în mine şi căzusem la podea. Nu puteam să mă plâng de căzătură, pentru că mai mult căzusem peste el.
La dracu'!
Mi-a dat drumul şi m-am ridicat imediat, la fel şi el.
— Da, mersi. Ce dracului s-a întâmplat? Am întors capul spre idioţii de pe teren, rămăseseră nemişcaţi, şi majoretele mele erau la fel, probabil se aşteptaseră să îmi vadă creierul împrăştiat pe podea.
— Cine a aruncat mingea aia? am urlat. Aruncarea aia nu fusese sub nicio formă tipică baschetului, asta dacă nu cumva confundaseră capul meu cu coşul.
Sloam a râs ca un idiot.
— Scuze, scumpo, încercam să arunc după Trey.
Înainte să am timp să îi spun ceva, Trey a plecat de lângă mine şi s-a dus direct spre el. Nu mă aşteptam să facă ceva, având în vedere că Sloam era din gaşca lui, dar am suspinat când i-a tras un pumn de l-a aruncat la podea.
Am fugit imediat spre ei.
— Trey! Trey, opreşte-te! L-am prins de braţ atunci când am vrut să se repeadă din nou la el.
— Prostu' dracu', îţi dai seama ce puteai să faci?
Sloam s-a ridicat de la podea, dar nu părea dornic să întoarcă pumnul ăla, slavă Domnului.
— Nu am vrut să arunc spre ea, am văzut-o prea târziu. A mârâit printre dinţi, scuipând pe podea.
— Uită-te data viitoare, idiotule. Te omora dacă îi făceai ceva.
M-am uitat imediat la Trey, nedumerită. La fel şi ceilalţi, dar Sloam, chiar şi Weider, păreau să ştie foarte bine despre ce era vorba.
— Întoarceţi-vă la antrenamentele voastre, s-a terminat spectacolul. A urlat Trey la toţi, inclusiv la majorete, care erau cu gura căscată. Max, marele căpitan, nu avea niciun strop de curaj să comenteze în faţa lui.
Când am rămas oarecum singuri, am şoptit:
— Ce ai vrut să spui?
El a chicotit. Asta era şi mai şocant.
— Mi-am luat-o o dată pentru că nu am avut grijă de tine. Nu aveam chef de runda a doua.
Am făcut ochii mari.
— Deci Cain ţi-a spus?
El a privit precaut în jur, asigurându-se că nu ne auzeau, deşi toţi ne priveau. Vorbeam cu un cajun până la urmă, iar asta nu era ceva obişnuit pentru mine.
— Nu e nevoie să ţină secretul ăsta de noi. Te rog nu îi spune ce s-a întâmplat mai devreme, îţi garantez că Sloam nu a făcut-o intenţionat.
Am aprobat din cap, el a zâmbit scurt şi a fugit la echipa lui. Eu am rămas pe loc câteva momente, încă şocată de ce se întâmplase.
Nu ştiam ce mă şoca mai tare. Faptul ca Trey mă protejase (tipul care se holba în decolteul meu de fiecare dată când avea ocazia), dar acum nu o făcuse nici măcar pentru o secundă, sau faptul că toţi păreau să se teamă cu adevărat de Cain.