Momentul acela ancorat în liniște deplină fusese câteva minute mai târziu distrus, plecaserăm spre complex, iar în fața intrării stătea Nehir buimacă și îmbrăcată într-un capod gros și lung până la genunchi.
Cizmele ei cu toc înalt călcau asfaltul cu precizie, de parcă cimentul fusese așezat după propia ei măsură de la picior. Părul îi cădea pe umeri ca o meșă, îi stătea încrețit în vârfuri.
Amra când a văzut-o a inspirat adânc spunându-și parcă în minte să-și păstreze calmul, m-a rugat să-l aștept. A mers către ea și i-a înfășcat brațul, începând s-o bruscheze.
— Ceea ce faci acum pot folosi împotriva ta la anchetă, vrea să-i spună în șoaptă, dar glasul îi scapă.
Ea avea toată fața plină de rimel și cearcănele îi se scurseseră în gură, avea o figură scheletică.
— Mi-am retras plângerea, toate acuzațiile împotriva ta s-au anulat, vocea ei o acoperă pe a lui.
Amra își miji ochii la ea neștiind ce înțeles să dea cuvintelor sale, începu să rânjească ca și cum își spunea lui însuși că avusese dreptate și de data asta.
— Și crezi că totul s-a sfârșit cu calomniile tale? o să te reclam pentru mărturie mincinoasă, aruncă o privire fugară către mine ca și cum eu eram asul lui din mânecă.
Atunci a fost momentul când Nehir m-a observat și lacrimile îi scapară pe obrajii scrijeliți.
Cuvintele parcă îi rămaseră sub limbă, nu mai știa să le pronunțe, furia îi făcuse limba să se încleșteze. Ochii ei negri mă țintuiseră și îmi umpleau mintea de cuvintele pe care nu putea să le mai vorbească.
Fără să stea pe gânduri își duse o mână după ceafa lui Amra și îl împinse în buzele ei, în tot acest timp nu își luase ochii de la mine, își împleticea limba cu a lui crezând că o să-mi poată fisura inima.
El i-a răspuns la sărut ducându-și amândouă palmele pe obrajii ei menținând controlul sărutului, limbile lor se încolăceau într-o furie nestăpânită.
Nu știu ce s-a întâmplat în mine, dar brusc am început să simt niște înțepături în piept, ca și cum mai multe capete de ace erau împinse în carnea mea. Credeam că Amra e o persoană cerebrală, dar se pare că iubirea te face să-ți pierzi capacitățile rațiunii.
Nu am continuat să mă uit, am urcat sus așteptându-l la ușă. Inima mea parcă începuse să se destrame, toată starea de dinainte se adunase în golul ce mi se formase în stomac. De ce mă simțeam așa? nu era ca și cum mă privea viața lui intimă, dispunea de liberă alegere, era problema lui dacă încă mai avea încredere în ea.
A venit după câteva minute, a răsucit cheile în broască de câteva ori după care a introdus cartela în locaș ca să pornească luminile, eu rămăsesem amorțită în propriile gânduri.
— Rămâi afară? mă întreabă ironic, așteptând să intru.
Îmi scutur privirea și mă grăbesc să intru după el.
— Cum o să dormim? întreb buimacă, frecându-mi ușor ochii cu dosul mâinilor.
El aruncă cheile pe blatul din sufragerie și se îndreaptă spre frigider, scoțându-și o doză de suc natural.
— Ți-am spus deja că nu am canapea, iar eu nu o să dorm pe jos ca să te simți tu comodă, răspunde mustrător rezemându-se cu coatele de blat.
Îmi era atât de somn încât nu puteam să-mi mai ridic ochii spre ceasul din perete ca să văd cât e ora, niciodată nu stătusem atât de mult trează noaptea. Ochii mi se închideau făra voința mea.
— O să dorm pe fotoliu, răspund amintindu-mi că în dormitorul lui era un fotoliu.
Fotoliul avea un material foarte întărit, era țesut dintr-o piele foarte aspră, iar spătarul lui era foarte drept.
— Și nu voi lăsa lumina aprinsă, își înfinge dinții într-un măr cu coajă roșie, ridicându-se de pe blat. Draperiile vor fi trase astfel încât să nu există niciun fel de sursă de lumină, adaugă.
Era atât de sever probabil din cauza cagulei, așa făcuse și la cabană în acea noapte, dar nu cred că în acea zonă nu exista electricitate, el născocise asta ca să poată să doarmă lejer fără să-și acopere fața.
— Atât de frică îți e să îți descoperi fața? după câteva secunde îmi dau seama de gravitatea întrebării.
Întrebarea mea mult prea personală i s-a așezat pe cel mai subțire nerv — pășește către mine și îmi deschide palma, așezându-mi cotorul mărului.
— Poți să-l mănânci sau să-l arunci, zâmbește indignat și se grăbește spre șifonier unde își trage puloverul peste cap.
Abia acum îmi amintisem de bagajele mele pe care le-am uitat în parcul din fața blocului, uneori nu eram deloc receptivă cu ce se întâmplă în jurul meu. De asemenea, speram ca mama să nu o fi sunat-o încă pe bunica mea.
— Ai cu ce să te schimbi? în curând voi stinge luminile și nu o să mai vezi nimic, strigă la mine după ușile glisante ale șifonierului.
El se gândise înaintea mea la problema asta, drept dovadă mi-a așezat pe pat un tricou împăturit.
— Dar pantaloni? îl despachetez grăbită observând că nu era îndeajuns de lung ca să-mi acopere coapsele.
El se schimbase într-un tricou negru simplu și o pereche de pantaloni scurți. Brațele lui dezvelite erau atât de mari și venele proeminente i se vedeau precum un elastic.
— Realizezi că o să fie întuneric în cameră? nu o să te pot vedea pe jumătate dezbracată, oricum nu e ca și cum există ceva atractiv la tine, răspunde de pe partea cealaltă a patului.
Îmi limitează toate răspunsurile, voiam să insist să-mi dea și o pereche de pantaloni, mă simțeam stânjenită doar gândindu-mă să stau pe jumătate dezbrăcată în casa lui.
În timp ce meditam asupra acestui lucru, el pur și simplu a stins luminile din fiecare încăpere. Se făcuse beznă, am început să palmez fiecare lucru în parte ca să pot să ajung la fotoliu.
Întunericul îmbrăcase ferestrele, iar teama începuse să-mi grăbească pulsul; limba mi se încleștase în gură, palmele îmi deveniseră umede și tâmplele îmi zvâcneau. Întunericul nu mai era o teamă firească pentru vârsta pe care o aveam, dar cu timpul se rotunjise spre o fobie accentuată.
Amra intrase înapoi în cameră, iar eu mi-am așezat mâinile pe fața lui încercând să-mi dau seama unde sunt.
— Ia-ți dracului mâinile de pe fața mea, schizofrenico, mă prinde de încheieturi și mă împinge.
Fotoliul era chiar în spatele meu, m-am așezat cu picioarele pe brațul său, iar capul mi l-am proptit între spătar și zid.
În orice poziție mă așezam, tot incomod mi se părea. Spatele mi se încovăise, spătarul acela dur trecea prin șira spinării mele.
Au fost câteva ore de groază, m-am trezit cu jumătate de corp amorțit; capul îmi stătea suspendat pe podea, iar picioarele sus pe spătar.
Cum ajunsesem în acea poziție? probabil din cauza nevoii de odihnă nu mi-am mai dat seama. Pătura lui Amra stătea într-o parte, iar patul lui era gol.
Nu îmi amintesc să fi îmbrăcat tricoul lui, dar era pe mine și îmi acoperea o parte minusculă din coapse. El chiar mă văzuse dezbrăcată pe jumătate? gândul ăsta m-a făcut să mă simt mai rușinată ca niciodată.
Am început să-mi caut hainele, dar nu erau nicăieri. Mă uitasem în fiecare unghi al camerei, dintr-odată Amra intră în dormitor și eu trag de tricou în jos ca să-mi acopăr picioarele. Îl lungisem atât de mult încât materialul se mulase până la genunchii mei.
— Ți-am adus câteva haine de îmbrăcat, oftează când vede cum încerc să mă acopăr și îmi aruncă o pungă albă în dreptul picioarelor.
Iese din cameră și eu azvârlesc punga despachetând grăbită ce era înăuntru; o fustă lungă croșetată de culoare bej închis, un tricou simplu alb și o pereche de sandale de casă.
Mă îmbrac cât de repede pot rugându-mă să mi se potrivească mărimile; fusta mi se așezase perfect pe șolduri, iar tricoul era puțin strâmt. Mi-am strâns părul într-o coadă neîmpletită și m-am dus în bucătărie.
În bucătărie era Amra și încă câteva persoane, conversația lor a încetat când am intrat pe ușă. Erau trei băieți la masă împreună cu el.
Cel de lângă Amra, care stătea pe scaunul din dreptul său, era negru și avea o frizură ciudată, cu o linie pe lateralul capului. Iar ceilalți doi erau îmbrăcați în haine largi, bădărane.
— Am pus vasele pe chiuvetă și tacâmurile care trebuiesc spălate, își rotește capul spre mine. După ce termini să-mi faci ordine în șifonier.
Mirosea atât de bine, a ouă prajite și bacon, crezusem că o să mă invite și pe mine la masă, dar el era preocupat să mă însărcineze cu munca.
Am încuviințat din cap și mi-am șters surâsul de pe buze, mergând spre chiuvetă și începând să pregătesc vasele pentru spălat.
— E menajera ta? îl întreabă unul dintre prietenii săi, simțindu-le privirile în ceafă.
Am golit farfuriile de resturi în coșul de gunoi după care am început să le spumez cu detergent.
— Da, răspunde Amra și se uită peste umăr la mine.
Am clătit farfuriile și le-am așezat în suport, la fel am procedat și cu tacâmurile. Între timp prietenii săi s-au ridicat de la masă și au plecat.
— Pot să-mi torn și eu lapte într-un bol? vreau să mănânc cereale, îndrăznesc să spun după ce simt cum stomacul mi se strânge în crampe.
Se uită la mine peste bufet și clatină pozitiv din cap.
Eu zâmbesc în colțurile gurii și caut un bol, erau așezate din nou sus, în sertarele de sus.
Mă ridic pe câlcâie încercând să ajung la mânerul sertarului; Amra stătea rezemat de bufet decojindu-și o portocală, uitându-se la mine.
În cele din urmă mă urc cu genunchii pe mască și mă uit în sertar, găsesc un bol, iar când să cobor, Amra mă încercuise cu brațele lui.
— O dată mi-am tras-o cu o fată aici pe blatul ăsta, mă lovesc cu umărul de bărbia lui, își așezase falca între umărul meu și urechea dreaptă.
Plămânii mi se micșorează, iar eu respir aer ca dintr-o pungă. Bătăile inimii scad și cresc atât de repede încât amețesc.
— Stătea exact în poziția asta la început, apoi am întors-o cu fața către mine...unghiile ei îmi spintecaseră spatele, gemetele ei mi se înecau în timpane, continuă.
Vocea lui se așeza pe pielea mea și parcă îmi provoca arsuri.
— I-am desfăcut coapsele, ea își îndreptă spatele, își lăsa capul pe spate, eu m-am lăsat pe vine....se oprește, iar buzele sale îmi mângâie spatele urechii.
Nu mai spunea nimic, respirația lui se rătăcea prin părul meu și mâinile sale îmi strângeau șoldurile.
— Apoi? întreb simțind cum sunt roasă pe dinăuntru de ceea ce îmi povestise.
Râde în sec, dezlepindu-se de mine și făcându-mă să mă întorc cu fața către el.
— De ce ești curioasă? când ochii noștri se întâlnesc sunt străbătută de sentimentul de rușine de mai devreme.
Chiar așa? de ce eram curioasă? îmi duc o mână-n cot încercând să țin la interior starea pe care mi-o provocase.
— Nu mă interesează, tu ai început să-mi povestești și nu voiam să par dezinteresată, cobor de pe mască și pufnesc.
El se apleacă peste mine și deschide sertarul din nou, oferindu-mi bolul pe care uitasem să îl iau. Deschide frigiderul și apucă carafa cu lapte, tornându-mi în bol. Scormonește prin sertare și îmi aduce și cerealele.
— Mulțumesc, îi spun. Lui nu-i pasă și își vâră jacheta de pe spătarul scaunului.
O îmbracă după care îmi spune din mers că băieții vor veni din nou diseară, se îndreaptă spre ușa și o trântește zgomotos.
După câteva ore eu eram încă în șifonierul lui Amra; îi împachetasem toate tricourile, am sortat tot ce era pentru spălat, iar gecile și puloverele le așezasem pe umerașe. Erau interminabile, nici eu nu aveam atâtea haine.
O sunasem pe mama de pe fix și i-am spus că sunt la bunica, o mințisem din nou, am rugat-o să nu se mai intereseze de mine pentru că bunica oricum e iritată de prezența mea.
I-am spus că o să vin s-o vizitez, iar ea s-a liniștit. Dac-ar ști mama ce tratament am primit din partea bunicii și unde mă aflu, nici nu vreau să-mi închipui cum i s-ar agrava starea.
Se făcuse noapte, eu aproape terminasem, a trebuit să car o groază de haine în baie, le pregăteam pentru spălare. Adormisem aproape lângă mașina de spălat, trebuia să aștept să se și usuce după ce își termina programul de spălat, apoi le împachetam și așezam în șifonier.
Ușa s-a auzit, iar eu am sărit ca arsă de lângă mașină. Mai mulți pași tăbăceau parchetul, se clătinau și se rezemau unul de altul fiindcă nu își puteau menține echilibrul.
Cel negru se prăbușise peste un aranjament floral din colțul camerei, iar restul râdeau și se încurcau în propiile picioare. Amra era și el în aceeași stare, eu stăteam ascunsă după ușa ce despărțea dormitorul de sufragerie.
Mă speriasem foarte tare gândindu-mă că m-ar putea vedea; m-am ascuns în cameră și am încercat să nu provoc sunete. Ei au continuat să se distreze, stăteau la masă în sufragerie și povesteau diverse în timp ce mirosul de alcool și tutun se prelingea pe pereți.
Am continuat să împachetez hainele, eram foarte obosită și încheieturile mâinilor mă dureau de la atâta împachetat, făcusem în jurul meu o grămadă de pachete de haine, m-am ridicat de jos vrând să le așez pe raft în șifonier.
Dintr-odată îl aud pe Amra zicându-le celor trei;
— Vreți să ne distrăm? pașii lui au început să răzbată spre dormitor în timp ce avea un râs mai puțin natural, parcă era un râs nefiresc pentru o persoană conștientă.
A deschis ușa dormitorului și m-a privit lingându-și buzele cu vârful limbii, se clătina, dar nu așa de rău ca prietenii săi. M-a luat de braț și m-a condus în sufragerie, prietenii săi la vederea mea au izbucnit în râs.
— Deci tu ai menajeră care lucrează și peste noapte? spune unul dintre ei către Amra și ceilalți continuă să râdă.
Eu mă sperii și încerc să îmi dezleg brațul din strânsoarea lui Amra, dar el parcă mai rău se apasă pe carnea mea.
— Du-te la frigider și adu-ne ceva de băut, îmi spune lângă ureche când privirile prietenilor săi se distanțează, pierzându-se în conversații.
Îmi trag brațul din mâna lui și mă duc către frigider; erau câteva doze reci de bere pe primul raft, energizante și sucuri naturale. Le scot pe toate furioasă, trântindu-le pe bufet.
Deja începea să exagereze, nu eram menajera lui așa cum le spunea prietenilor săi. Nu îmi mai făcea un favor lăsându-mă să stau cu el, ci se folosea de mine.
Am dus băuturile la masă, iar apoi au cerut și pahare. Am început să caut prin sertare după pahare, simțeam că nervii mei o să cedeze, dar mă abțineam gândindu-mă la mama.
Le-am dus și paharele, le-am așezat în dreptul fiecăruia, eram între Amra și prietenul său de culoare. Fusta cea croșetată, a început să lase fire, se descosea. Amra fără ca eu să observ a tras de unul dintre fire, eu i-am servit și am vrut să plec în dormitor, dar ei mă solicitau într-una și râdeau haotic.
Rochea se desfăcea din cusătură fiindcă Amra trăgea de unul dintre fire, se desfăcea de la spate, iar eu nu observam. Dintr-odată m-am trezit cu fusta până la coapse, iar spatele îmi era gol.
Reacția mea le-a provocat un râs și mai puternic, parcă li se zguduiau piepturile, iar eu nu știam cum să mă acopăr. Nu credeam că Amra poate să fie atât de întinat spre rău, tot sângele mi se strânsese în obraji și nu știam ce parte a corpului să-mi acopăr cu mâinile.
Toți nervii mă apăsau, se strânseseră în capul meu precum o coardă întinsă la maxim, judecata mea încetase să mă mai atenționeze. Lacrimile mi se spulberau de obraji și se uneau pe buzele mele, fără să mai mențin controlul asupra mâinilor mele, am luat un pahar de pe masă și am vrut să-l sparg în capul unuia dintre ei.
Dar Amra mi-a prins mâna de la jumătate, degetele mele încleștaseră atât de tare fundul paharului încât se putea zdrobi în mâna mea. Râsetele s-au oprit, iar niște fețe încruntate mă priveau acum.
Am fugit în cameră fiind presată de privirile lor și de cuvintele lor care începuseră să mă sufoce, mi se așezaseră în jurul gâtului precum o sfoară.
Am început să plâng și să mă înec în propiile mele suspine, obosisem cu mult înainte, iar acum parcă nu mai exista o gură de aer în jurul meu. Îmi simțeam inima plină de cusături, ața se dezlegase și rănile mele începuseră să doară din nou.
Peste câteva minute vocilor lor vlăguite încetaseră, am adunat restul hainelor care rămăseseră pe covor și le-am așezat în șifonier. Mi-am pregătit fotoliul și m-am schimbat după ce mi-am clătit fața cu apă.
Nu puteam să adorm știind că ușa e deschisă, iar unul din ei poate veni aici. Am stat trează aproape jumătate din noapte, au decis să plece într-un final. Doar Amra mai umbla prin casă, îmi era teamă de momentul când o să intre în dormitor.
Lumina a încetat, dintr-odată, iar eu am tresărit brusc trezindu-mă în întuneric. Amra a intrat pe ușă, greutatea pașilor săi se apăsa pe parchet. A venit direct către fotoliu și m-a prins de marginiile tricoului, făcându-mă să mă ridic la nivelul lui.
— Ai vrut să-mi lovești prietenul? cine te crezi? nu crezi că devii cam autoritară în casa mea? rostește în gura mea, iar eu pot doar să-i simt respirația amestecată cu mirosul de alcool.
Încep să-mi molfăi limba prin gură simțind cum teama îmi zguduie pereții inimii.
— De când te-am cunoscut nu ai încetat nici măcar o secundă să-mi faci rău...fizic, verbal, psihic, emoțional...mă ataci prin toate formele, îl înfrunt împingându-l.
Mă simțeam atât de vulnerabilă în fața lui, eram o figură sub puterile lui, eram atât de slabă în fața lui comparativ cu personalitatea lui puternică. Simțeam că mă strânge în pumnul lui și mă strivește.
— Încă ai curaj? tu nu realizezi că în momentul ăsta ești atât de slabă în fața mea, ești atât de lipsită de apărare încât pot să-ți fac ce vreau? îmi înghesuie pașii spre patul său și dintr-odată piciorul său se bagă între picioarele mele, reușind să-mi pună piedică, făcându-mă să cad în șezut pe pat.
Îmi era atât de teamă în acel moment încât simțeam niște pumni în pântece, iar inima îmi bătea în fibrilații.
Și-a dus o mână pe bărbia mea, iar cu cealaltă îmi mângăia buzele. Parcă le tăia în unghiile sale.
Ce voia să facă?