Jay
Privesc spre fata din fața mea, uimit de strălucirea pe care o împrăștie în jur. Întreaga ei ființă radiază lumină și seninătate, îmbinate într-o aură aproape palpabilă. Fără să bănuiască puternica impresie pe care mi-o face și nici efectul ei asupra mea, mă privește cu ochi mari, zâmbind, nederanjată de modul în care mă holbez efectiv la ea. Pare stingheră doar când trebuie să-și tragă puțin mai tare mâna micuță, încercând să o elibereze din mâna mea.
— Să mergem! îmi spune Gibbs după ce își ia rămas bun de la soție. Avem ceva de sărbătorit!
— Vreau să vin și eu! intervine Taylor surescitat. Nu vă calificați în semifinale în fiecare zi!
— Nu, ăla nu e chef pentru tine! intervine Kate. Ai doar optsprezece ani și nu ai ce căuta acolo! Iar tatăl tău are altceva de făcut decât să te păzească. Și apoi, aveți propria voastră petrecere, colegii vă așteaptă!
— Jay are doar cu trei ani mai mult şi nu pare să fie vreo problemă! O să stăm doar puțin!
— O să stați? întreabă mirat Gibbs. Doar nu-ţi trece prin cap să o tragi pe Rya după tine?! Are doar șaptesprezece ani, ce Doamne, iartă-mă să caute între nebunii ăia?
Șaptesprezece ani? Privirea îmi fuge din nou la fata de lângă mine dar, de data asta, nu ochii ei îi caut. O măsor atent și înghit în sec. Da, e micuță de înălțime, dar are tot ce trebuie. Are din plin, mai mult decât ar trebui să aibă pentru vârsta ei. Și, dacă mă gândesc mai bine, nici nu e chiar așa micuță. Are în jur de un metru șaizeci, poate puțin peste, ceea ce reprezintă o înălțime medie pentru o fată dar alura ei, fină și delicată, în comparație cu statura mea, o face să pară atât de mică.
— Păi, venim cu voi, stăm puțin, apoi luăm un taxi şi mergem la petrecerea noastră! Rya va sta cu mine tot timpul, nu va păți nimic! insistă Taylor.
— Am eu grijă de ei! mă trezesc că spun și habar nu am de ce am făcut asta. Și îi duc și la petrecerea aia, doar nu o să circule noaptea cu taxiul!
Gibbs acceptă oferta mea de parcă eu aș fi cea mai responsabilă persoană din lume și iată-ne oprind în fața vilei lui Chase. Mă dau jos din mașină și îi deschid portiera Ryei, care stătea pe locul din spatele meu.
— Să nu te miști de lângă mine! îi șoptesc și sunt mulțumit când acceptă cu o înclinare ușoară din cap, apoi o prind de mână și mă îndrept spre intrare.
Gibbs a intrat deja, stârnind un cor de urlete și țipete, dar Taylor ne așteaptă și privește ușor încruntat spre mâinile noastre unite. În ciuda faptului că nu-mi doresc să-i dau drumul, îi depun mâna micuță în cea a lui Taylor și le fac semn să intre.
— Să fiți cuminți! apuc să le mai spun înainte să fiu înconjurat de băieții care strigă de fericire.
— În sfârșit, a venit eroul nostru! strigă Chase. Pentru Jay! își ridică paharul, urmat de majoritatea celorlalți.
— Jay! Jay! Jay! se aude numele meu scandat și inima îmi crește în piept.
Sunt cel mai tânăr din echipă, iar faptul că veteranii îmi strigă numele nu poate decât să mă încânte. Am avut noroc azi să fiu în formă maximă și sunt extaziat că eu am fost cel care a reușit touchdown-ul care ne duce în semifinale.
Mă trezesc cu un pahar de whisky în mână și, fără să mă gândesc, duc paharul la gură. O mână mică îmi prinde mâna liberă și doi ochi negrii mă privesc măriți ușor. Nu-mi spune nimic, dar înțeleg că îmi atrage atenția că am promis ceva și mai am de condus în seara asta.
Oftând ușor, îmi pun paharul pe o masă și apuc două doze de coca-cola, apoi desfac una și i-o întind.
— Să nu bei nimic din ce nu e la doză și pe care s-o desfaci chiar tu!
— De ce? mă întreabă nevinovată.
— Ca să nu te trezești drogată, în patul unui nenorocit, regretând! îi explic și nu-mi pot abține un zâmbet când văd ce față face atunci când îmi înțelege cuvintele.
— Se practică așa ceva la petrecerile voastre? pare neîncrezătoare.
— Nu știu, dar mai bine te păzești! Și e valabil și pentru petrecerile voastre! o avertizez și sunt șocat cât e atât de inocentă.
Pare să se gândească la ceea ce i-am spus în timp ce bea câteva guri din sucul acidulat.
— Eu nu prea merg la petreceri! îmi spune după o scurtă pauză.
— De ce?
Sunt curios cum de o fată ca ea nu merge la chefuri. Mă așteptam să fie sufletul petrecerilor, la felul ei de a fi.
— Pentru că nu sunt invitată prea des, îmi explică. Fetele... nu se simt bine, în general, în preajma mea, îmi explică.
Da, bănuiesc că asta e un motiv serios. Bănuiesc că nici o fată nu e încântată să invite o alta, mai frumoasă decât ea și care, doar dansând, să atragă și mai mult privirile asupra ei.
— Măcar o prietenă trebuie să ai și tu!
— Nu, își scutură vehement capul. Taylor e cel mai bun prieten al meu. De fapt, singurul. Fetele nu mă suportă, iar băieții... știi tu, întotdeauna vor mai mult decât sunt dispusă să ofer.
Da, știu, și eu am fost la fel. La naiba, sunt așa şi acum. Nu ratez nimic și niciodată nu e prea mult. Singura diferență este că acum sunt ceva mai selectiv decât acum cinci ani.
Dar ei, la șaptesprezece ani, trebuie să-i fie greu. Eu am prea mult, ea prea puțin. Într-un fel, suntem afectați de aceeași problemă, dar suntem în părți diametral opuse de centrul ei. Cât despre Taylor, privirea pe care mi-a aruncat-o când o țineam pe Rya de mână arată clar că simte mai mult decât prietenie pentru ea, dar nu o să fiu eu cel care îi spune Ryei asta.
Chase aproape sare pe mine și, după chiotul pe care îl scoate, bănuiesc că e destul de amețit.
— Jay, vino să-ți prezint pe cineva! îmi spune în timp ce o măsoară pe Rya cu o privire obraznică. Cine-i puicuța?
— Rya, prietena lui Taylor Gibbs, îi răspund deranjat de privirea lui.
— Rya, scumpo, ți-l răpesc puțin Jay, nu te superi, nu-i așa?
Nu așteaptă răspunsul ei și mă trage spre un grup de vreo opt bărbați aflați în cealaltă parte a încăperii. De brațele sau gâturile lor atârnă câte una sau două fete, îmbrăcate destul de sumar. E plin de ele în jurul meu, decorând petrecerea. Băieții mă atrag într-o discuție despre fazele controversate din timpul meciului și mă trezesc cu o roșcată agățată de brațul meu. O măsor ironic din cap până în picioare, dar nu pare deranjată. Știe că arată bine și e încrezătoare că va primi atenția pe care și-o dorește.
Îmi continui discuția și îi permit roșcatei să mă mângâie pe braț și pe piept, doar fiindcă în noaptea asta aș vrea să sărbătoresc și altfel victoria avută. Iar tipa arată bestial!
Discuția se întinde și habar nu am de cât timp stau acolo când roșcata îmi întinde un pahar cu băutură. Asta îmi aduce brusc aminte de Rya și mă întorc spre locul unde am lăsat-o, dar nu mai e acolo. O caut din privire și încep să mă neliniștesc doar când nu o văd nicăieri, nici pe ea, nici pe Taylor.
— Chase, ai văzut-o pe Rya? îmi întreb prietenul și el se uită la mine cu o privire ciudată, de parcă habar nu are despre cine vorbesc. Rya, prietena lui Taylor Gibbs! insist eu.
— A! se încruntă Chase, chinuindu-se să-şi amintească. Cred că a urcat cu cineva la etaj, bombăne indiferent.
— Ce? Când? Cu cine? întreb în timp ce fiori de gheață mi se scurg pe șira spinării.
— Habar n-am! bălmăjește Chase.
O iau la fugă pe scări și nu am încotro decât să iau camerele la rând, sperând să o găsesc pe Rya înainte de a fi prea târziu. Ignor cu desăvârșire privirile curioase pe care le stârnesc și blestem dimensiunea uriașă a vilei lui Chase pe care, spre norocul meu, am mai vizitat-o de câteva ori, acest lucru fiindu-mi de folos acum.
Cum naiba am putut uita de ea? Încep și bat ca nebunul pe la uși și bombăn scuze deplorabile celor pe care, evident îi deranjez. A treia ușă la care bat rămâne închisă, în ciuda insistențelor mele și aproape trec la următoarea când un plânset se aude din interior. Mă izbesc cu umărul în ușă și intru vijelios, apoi încremenesc în fața imaginii care mi se înfățișează.
Stevens e tot grămadă peste Rya, mort de beat, și fata abia mai poate plânge. Turbat de furie, îl smulg de pe ea, mârâind.
— Ce dracu crezi că faci?! se rățoie Stevens la mine, aproape sărind la bătaie.
Privirea îi e atât de injectată încât abia mă poate fixa. Sunt sigur că habar nu are cine sunt, că nu mă recunoaște și, în mod cert, nu are de gând să stea la discuții cu mine, așa că îi spun singurul lucru care sper să treacă prin aburii alcoolului.
— E minoră! Are doar șaptesprezece ani! Vrei să faci pușcărie?
Stevens rămâne cu gura căscată câteva clipe, apoi își scutură capul de câteva ori, încercând să-şi limpezească creierul.
— Minoră? bâguie amețit, întorcându-se și aruncând o privire spre Rya, fapt ce o face să tresară. Ce dracu' caută o minoră aici?
Da, bună întrebare! Eu sunt tâmpitul care am adus-o și, în ciuda promisiunii făcute, nu am avut grijă de ea. Trebuia să știu că băieții, ca de obicei, îmbătați de alcool și aburii victoriei, sărbătoresc alături de femeile care se învârt prin anturajul echipei. La cât este de amețit, probabil Stevens nici nu i-a văzut bine chipul Ryei. Dar nu are rost să pierd timpul cu explicații tardive, îl împing pe ușă afară și mă apropii ușor de patul pe care Rya stă ghemuită, tremurând.
Cămașa ei, făcută bucăți, e împrăștiată pe lângă pat, iar fusta îi e făcută ghem pe mijlocul subțire. Își strânge mâinile pe pieptul ascuns acum doar de sutienul de dantelă. Brațele și picioarele ei au urme roșiatice de la modul brutal în care a fost strânsă și îmi imaginez cu groază că mâine pielea ei frumoasă va fi plină de vânătăi.
Apropierea mea o sperie și mai tare, făcând-o să hohotească și să-și ascundă fața pe genunchi.
— E în regulă, s-a terminat! Nu îți mai face nimeni nici un rău! îi spun ușor, așezându-mă pe pat la o distanță rezonabilă de ea, dar nu pare să mă audă.
— Rya! Sunt eu, Jay! Nu îți fac nimic!
Își ridică ușor capul și mă privește cu ochi mari, întunecați de groază.
— J-Jay?
Îi citesc pe față momentul când mă recunoaște, în sfârșit, și aproape mă blochez când mi se aruncă în brațe, plângând. Aproape, fiindcă brațele mele o cuprind strâns, lipind-o cât mai mult de mine. Îi sărut ușor părul şi o mângâi pe spate, încercând să o liniștesc.
— M-ai lăsat singură! îmi reproșează în șoaptă, cu fața îngropată la pieptul meu și cu mâinile strângându-mi în pumni tricoul.
— Îmi pare rău, scumpo! Nu mi-am dat seama că...
Mă opresc, strângând din ochi, cu gândul la ce s-a întâmplat. Habar nu am cât de departe a mers Stevens, dar nu e momentul să o întreb acum. Prima mea grijă e să o scot cât mai repede de aici, să o fac să se simtă în siguranță.
— Vino! O să te duc acasă! îi spun și dau să mă ridic, dar se agață cu disperare de mine.
— Nu mă lăsa singură din nou!
— Nu te las, iubito! Vreau doar să-ți caut ceva de îmbrăcat!
Îmi dă drumul ezitând și mă ridic să caut prin dulapurile din cameră ceva cu care să se îmbrace. Găsesc în cele din urmă un tricou de-al lui Chase și i-l întind, încercând să nu-mi fixez prea mult privirea pe pielea dezgolită a Ryei și, mai ales, pe sânii superbi care se întrezăresc. Și-l trage repede peste cap și, dacă nu ar fi situația groaznică în care se află, aș râde de ea. Și ea ar râde de ea! Tricoul uriaș îi ajunge aproape până la genunchi, dar îl strânge în jurul corpului micuț, de parcă ar fi o armură.
Însă îmi dau seama și de faptul că nu poate coborî îmbrăcată așa căci ar atrage atenția imediat și nu cred că asta își dorește.
— Vino aici! îi spun ușor când îmi vine o idee.
Prind marginea de jos a tricoului și, după ce mă chinui câteva clipe, reușesc să îi fac un nod într-o parte.
— Așa! Acum arăți mult mai bine! îi zic în timp ce îi ridic tricoul pe un umăr.
Nu rezolv nimic, celălalt se dezgolește și oftez resemnat. Cu asta nu am ce face.
— Spală-te puțin pe față și aranjează-ți părul! îi arăt ușa băii.
— Vii cu mine? întreabă speriată și o iau de mână ducând-o la chiuvetă.
Rămân la doar un pas de ea, privind-o cum se spală rapid și își prinde părul într-un coc lejer, fără să aibă nevoie de elastic sau agrafe. Cum naiba a făcut asta?! Îmi scutur capul să alung gândul care nu își are locul aici și acum și o prind de mână, trăgând-o spre ușă.
— Ești pregătită să plecăm?
Aprobă doar din cap, privindu-mă în ochi și trage adânc aer în piept. E curajoasă micuța, doar mâna ei care mă strânge cu putere îi mai arată zbuciumul interior. Coborâm la parter, încercând să o ascund privirilor cu propriul meu corp și ajungem aproape de ieșire.
— Rya? Jay? Ce s-a întâmplat? aud vocea mirată a lui Taylor.
Îmi arunc privirea peste umăr la el și îl văd încercând să se elibereze din brațele unei blonde cu cel puțin cinci ani mai mare decât el.
— Nimic, mârâi către el şi mă abțin să nu îi dau una din cauză că nu s-a gândit la Rya nici o clipă toată seara. Plecăm! Vii şi tu?
Aruncă o privire spre Rya care stă bine ascunsă în spatele meu, apoi spre blonda care rânjește la el.
— Aş mai rămâne, îmi răspunde făcând un gest spre tipa care îl așteaptă. O conduci tu pe Rya?
Bine măcar că te-ai gândit la asta, idiotule, îi spun în gând, dar tac şi ies cu Rya conducând-o spre mașină. Și totuși, îl înțeleg. La optsprezece ani, sângele îi fierbe în vene, iar tentația unei experiențe cu cineva mai în vârstă decât el este greu de învins.
— Ești bine? o întreb când liniștea din mașină devine apăsătoare şi aprobă doar din cap, cu privirea în poală, frământându-şi mâinile. Vrei să mergem la spital sau la poliție? şi neagă vehement din cap. Unde locuiești?
Își ridică capul brusc, privindu-mă cu ochii măriți.
— Nu vreau să merg acasă! Nu acum! Nu... așa! îmi spune arătând spre ea.
Da, are dreptate! Nu cred că ar fi o idee prea bună să o vadă părinții în halul ăsta! Ar ieși un scandal monstru, deși Stevens ar merita-o pe deplin!
— Atunci... la mine? o întreb ezitând, căci chiar nu cred că e o idee bună.
— Da, du-mă la tine! îmi răspunde şi mă privește cu o încredere pe care știu că nu o merit.
---------------------------------
Am postat si primul capitol si acum chiar astept parerile voastre sincere. Nu va jenati sa spuneti ce ganditi, parerea voastra conteaza pentru mine!