La media: Olivia Addams – Stranger
Era seara cea mare. Cred că niciodată nu așteptasem o zi cu atâta nerăbdare și niciodată nu mi se păruse că timpul se scurgea mai lent decât pe parcursul întregii acelei dimineți. Cedric venise în jurul orei prânzului să vadă dacă ne putea ajuta cu ceva, dar totul era perfect, firma de catering își făcea treaba și Liam instalase o mulțime de lumini colorate în sufrageria mea. Canapeaua și televizorul fuseseră mutate într-un colț, la fel și toate obiectele care se aflau în centrul sufrageriei, lăsând un ring spațios pentru dans. O masă mare stătea lipită de-a lungul peretelui, așternută cu o față de masă albă și elegantă pe care urma să fie așezate platourile cu mâncare și dulciuri. I-am mulțumit lui Cedric pentru vizită și l-am asigurat că ne descurcam, insistând să nu o lase pe Tina singură, însă el a râs și a mai rămas cu noi o jumătate de oră, asigurându-ne la rândul său că iubita lui nu avea să se trezească mai devreme de ora două după-masa. Începeam să mă întreb ce făceau cei doi noaptea din moment ce Tina se trezea atât de târziu, dar mi-am frânat instinctul de a-mi exprima această curiozitate cu voce tare.
La ora șase, aproape totul era gata. Peste o oră sufrageria mea avea să înceapă să se umple cu invitați, iar eu aveam să îi primesc entuziasmată. Liam și Cedric avuseseră o idee grozavă și planificaseră totul până la cel mai mic detaliu. Inițial, sugeraseră să aștept să sosească toată lumea și doar atunci să apar în peisaj, însă le-am explicat că nu puteam să aștept atât de mult.
Primele persoane care au ajuns au fost Cedric și Tina, care arăta superb într-o rochiță lila. Au fost urmați de Elena și Alicia, care îmi făceau compliment după compliment și mă îmbrățișau o dată la două minute.
Timp de jumătate de oră am continuat să întâmpin invitați, promițând fiecăruia în parte că vom sta de vorbă mai pe larg în orele care urmau. Mă simțeam ca o organizatoare de evenimente caritabile care întâmpina zâmbitoare fiecare persoană care decisese să sprijine evenimentul. Era emoționant să îmi revăd prietenii, dar era destul de plictisitor să stau în ușă și să spun aceleași lucruri de mai multe ori.
– Câți avem în total? l-am întrebat pe Liam în șoaptă.
– Aproximativ o sută, mi-a răspuns, iar eu am făcut ochii mari. Au venit deja optzeci și doi, dacă am numărat bine.
Am răsuflat ușurată și mi-am reluat zâmbetul pentru următoarele persoane care ajungeau, o verișoară a Aliciei, și soțul ei, care erau amândoi cu patru ani mai mari decât mine. Ultima dată când o văzusem pe Selena, era certată cu iubitul ei dintr-un motiv prostesc pe care nu mi-l mai aduc aminte. Între timp se căsătoriseră și erau perfecți împreună, iar eu mă bucuram nespus să îi revăd.
După ce le-am făcut loc să intre, mi-am scos telefonul să mă uit la ceas. Doamne, aveam un mesaj necitit de la domnul Muñoz din urmă cu două ore!
„Evelyna, îmi cer scuze, însă nu voi putea ajunge la petrecere, a intervenit ceva. Îl trimit în schimb pe nepotul meu, sunt sigur că veți lega o prietenie frumoasă. Distracție plăcută!"
Nici nu am terminat bine de citit mesajul, când Liam mi-a dat un cot.
– Ăla cine e? m-a întrebat, indicând un tip care cobora dintr-o mașină și se îndrepta spre noi.
– Cred că știu cine e, i-am răspuns pe un ton misterios.
Tânărul îmbrăcat la costum care se apropia de noi era înalt și mi se părea că avea un zâmbet familiar. Părul său castaniu era pieptănat într-o parte și când s-a apropiat de noi i-am putut vedea ochii de culoarea mierii. Era mai înalt decât mine cu vreo zece centimetri, dar purtam tocuri, deci bănuiam că diferența adevărată era de cincisprezece.
Liam își scotea carnețelul cu lista invitaților, căutând cu privirea un nume pe care nu îl mai auzise până atunci, când băiatul s-a oprit în fața noastră și i s-a adresat mai întâi lui Liam:
– Nu sunt pe listă, nu mă căuta.
Apoi, întorcându-se spre mine:
– Cred că unchiul meu ți-a spus că nu poate ajunge. Diego. Diego Muñoz, s-a prezentat el și m-a îmbrățișat scurt.
M-am prezentat la rândul meu și l-am invitat înăuntru, în timp ce Liam îmi arunca o privire plină de curiozitate.
L-am urmărit cu privirea până când s-a pierdut în mulțime. Nu eram genul de fată care se uita după băieți drăguți, dar îmi plăcea de el. Avea ceva ce îmi plăcea, dar nu știam să spun exact ce. În plus, lăsase în urma sa o dâră de parfum ce mă făcea să înnebunesc.
– Evelyna? Ești aici? m-a întrebat Liam.
– Știu la fel de multe lucruri despre el ca și tine, i-am răspuns distrasă.
– Nu, nu asta te-am întrebat!
– Ah, scuze! am spus eu revenind cu picioarele pe pământ. Da, sunt aici.
– Nu pare, mi-a șoptit el amuzat, în timp ce trei fete se apropiau de mine entuziasmate.
Mi-am dat ochii peste cap, apoi le-am îmbrățișat pe cele trei.
– Ăsta a fost ultimul! a răsuflat Liam după ce ultima persoană trecuse de noi.
– Să înceapă petrecerea! am spus eu și m-am făcut nevăzută în mulțime.
O sută de invitați la mine acasă! Niciodată nu mai avusesem atât de multe persoane în propria sufragerie! Muzica se auzea pe fundal, în timp ce eu zâmbeam în stânga și în dreapta în timp ce încercam să ajung până la canapea, unde Elena și Alicia mă așteptau. M-am așezat lângă ele și am luat o prăjitură de pe farfuria pe care o ținea Elena în brațe, îndesând-o pe toată în gură.
– Cum vă simțiți? am întrebat eu.
– Excelent! mi-a răspuns Alicia. Auzi, cine e frumușelul ăla?
Era să mă înec cu mâncarea atunci când am văzut că se uita la Diego.
– Nu știu prea multe, dar nu ți-l dau! i-am răspuns eu amuzată. E nepotul avocatului.
Alicia m-a privit cu subînțeles și mi-a făcut cu ochiul.
– Bine, ți-l las! a râs ea.
– Nu am vrut să sune chiar așa! am spus eu, realizând că sunase de parcă aveam de gând să mă dau la Diego.
– Știu exact ce ai vrut să zici, mi-a spus Alicia zâmbind. Avocatul tău nu mai are și alți nepoți?
Am râs împreună, apoi m-am ridicat și m-am dus să văd pe unde erau Cedric și Tina. I-am găsit în mijlocul încăperii, povestind cu un grup de vreo cinci persoane; părea că Tina își făcea prieteni noi. I-am lăsat să vorbească și l-am zărit cu privirea pe Diego, care era singur într-o parte a sufrageriei. Am pornit spre el, dar la jumătatea drumului am fost abordată de un grup de foste colege și mi-am petrecut următoarea jumătate de oră făcând poze cu ele, iar mai apoi cu aproape toată lumea.
Atmosfera devenise tot mai colorată, iar muzica mai ritmată, iar în scurt timp toți erau la dans. Toți... mai puțin Diego. Nu știu de ce mă tot uitam după el, însă mă întrebam unde putea fi.
– Dansezi? m-a întrebat Liam, întinzându-mi mâna.
I-am răspuns afirmativ din priviri și cei din jurul nostru s-au dat la o parte pentru a ne face loc. Nu avusesem niciun dubiu în privința faptului că Liam avea să fie primul băiat care să mă invite la dans; mereu fusese atent și drăguț cu mine și ne lega o prietenie incredibil de strânsă. Lângă noi, l-am văzut pe Cedric care o rotea pe Tina și pe Elena care dansa cu Alicia – aveau prostul obicei de a face asta la toate petrecerile, deși încercasem să le explic că băieții vor crede că sunt homosexuale și nu le va aborda niciunul. Melodia devenise mai lentă și mă sprijineam cu capul de umărul lui Liam, când am văzut ceva ce mi-a atras atenția: Diego dispărând în spatele unei uși.
Aproape că a fost un chin să mai rezist încă un minut fără să plec de acolo, dar am făcut-o din politețe față de bunul meu prieten. Se pregătea să mă întrebe dacă dansăm împreună și pe melodia următoare, dar i-am spus repede că aveam nevoie la baie.
M-am asigurat că nu mă vedea nimeni și am intrat brusc în camera surorii mele, închizând ușa în urma mea. Diego nu mă auzise și privea în continuare pe geam.
– Ce cauți aici? am întrebat pe un ton autoritar.
A tresărit și s-a întors spre mine, în timp ce eu aprindeam lumina.
– Evelyna! Îți pot explica!
– Da, chiar vreau asta! am spus eu privindu-l neîncrezătoare.
S-a apropiat de mine în liniște și și-a dus mâna la buzunarul din spate. Am făcut un pas înapoi instinctiv, dar am văzut că doar își scosese telefonul. I-a aprins ecranul și mi l-a întins. Fotografia sa de pe fundal înfățișa doi adolescenți sărutându-se. Era Diego, în varianta sa mai tânără și...
– Esther! am exclamat eu șocată. Tu erai iubitul ei misterios?!
A dat afirmativ din cap și și-a lăsat privirea în jos.
Eram șocată. Nu știam ce mă uimea mai tare: faptul că sora mea chiar avusese o relație pe care o ascunsese de mine, că iubitul ei era rudă cu cel mai bun prieten al părinților noștri sau că Diego încă mai avea poza de fundal de pe telefon cu Esther? Rămăsesem mută și nu știam cum să reacționez la o astfel de veste.
– Nu trebuia să mă furișez aici, a rupt el tăcerea. Îmi pare rău.
– E în ordine, am spus eu încercând să îmi găsesc cuvintele. Rămâi aici cât simți că ai nevoie.
M-am întors și am pus mâna pe clanță, i-am aruncat o privire blândă băiatului care se așezase pe patul surorii mele cuprins de nostalgie, apoi mi-am tamponat cu dosul palmei ochii umezi și am ieșit din cameră.
Liam m-a văzut ieșind din dormitorul lui Esther și s-a uitat la mine cu o privire întrebătoare. I-am făcut semn să vină după mine pe terasă.
– S-a întâmplat ceva? m-a întrebat neliniștit. Ce făceai în camera aia?
– M-am dus după Diego, a intrat acolo în timp ce dansam.
– Poftim?! Câtă nesimțire!
– Liam... Nu e nesimțire. A fost iubitul surorii mele.
– Ce?! aproape a strigat el, iar eu i-am făcut semn să vorbească mai încet. De unde până unde?
– Bănuiam de ceva timp că avea un iubit... dar nu m-am așteptat la asta! Mi-a arătat o poză cu ei doi.
Stăteam pe un șezlong și mă jucam cu mâinile în poală. Eram încă șocată, dar în același timp îmi părea rău pentru el.
– Ai timp să te gândești la lucruri de genul mai târziu, mi-a spus Liam luându-mi o mână într-a lui. E petrecerea ta, du-te și distrează-te!
Avea dreptate. Nu dădeam în fiecare zi o petrecere cu o sută de oameni la mine acasă și meritam să mă distrez puțin după toate relele ce mi se întâmplaseră. I-am zâmbit și l-am îmbrățișat, apoi m-am ridicat în picioare, mi-am aranjat rochia și eram pregătită să o iau spre ușa ce dădea direct în sufragerie, când aceasta s-a deschis și am văzut un cuplu ieșind din casă și ținându-se de mână. Mai întâi i-am recunoscut după râsete, apoi le-am putut zări și chipurile ce se priveau tandru. Nu ne observaseră nici pe mine, nici pe Liam, iar noi am rămas pe loc pentru a nu face zgomot și a le strica momentul. Tina avea brațele în jurul gâtului lui Cedric, care o prinsese de talie și o lipea de peretele casei, sărutând-o cu poftă pe buze și coborând ușor spre gât.
Am simțit că nu mai puteam privi acel tablou perfect al îndrăgostiților și am intrat în casă, iar Liam m-a urmat câteva secunde mai târziu. Nu crezusem că avea să fie atât de dureros să îi văd sărutându-se, dar la ce mă așteptasem? Era ceva normal până la urmă. Niciunul din noi nu avea nicio vină, însă aș fi preferat să nu fi văzut acea imagine, cel puțin nu la mine acasă și nu în acel moment total nepotrivit.
Înăuntru, toată lumea se simțea bine. Sufrageria mea era plină de tineri care dansau, cântau și râdeau și atmosfera aceea a reușit să mă înveselească, în ciuda luptei mele interioare cu mine însămi. Câteva persoane amețiseră de la băutură, iar eu și prietenele mele cele mai bune ne aruncam priviri complice. Era incredibil cât de diferit se purtau unii oameni sub influența alcoolului! Le-am făcut semn celor două să vină în camera mea, deoarece putusem să citesc pe chipurile lor că abia așteptau să îmi spună ceva.
– Rick mi-a spus că mă iubește! a exclamat Alicia încântată, lăsându-se să cadă pe patul meu. Încep să cred că băieții sunt mai de treabă după ce beau!
– N-aș fi atât de sigură, a spus Elena cu o privire dezaprobatoare.
– Și tu? am întrebat eu. Tu îl iubești?
– Îmi vorbește toată ziua numai despre el, a intervenit Elena. Nu-l iubește, e obsedată de el!
– Dacă faptul că suntem la aceeași facultate nu e un semn, atunci spuneți voi ce e!
– O coincidență? a sugerat Elena râzând. În fine, nu ăsta era motivul principal pentru care te-am chemat aici. Voiam să-ți spun că l-am văzut pe Diego intrând într-o cameră.
– Știu, am spus eu în timp ce mi-am deschis dulapul. M-am dus după el și e în ordine. Credeți că ar fi bine să mă schimb cu o rochie mai lejeră? le-am întrebat, luând în mână două umerașe cu rochițe care îmi ajungeau până la genunchi.
– Cred că da, a zis Alicia. Te-ai simți mai confortabil. Cea mov îmi place mai mult.
– Asta să fie atunci! am spus eu și m-am schimbat repede, profitând de prezența fetelor în camera mea pentru a le ruga să mă ajute cu fermoarul.
– Trebuia să-l chemi pe Diego să te ajute! a zis Alicia distrată.
– Mai bine nu, am râs eu. Se pare că a avut o relație cu sora mea.
– Poftim?! au exclamat deodată.
Le-am povestit pe scurt ce se întâmplase în camera surorii mele, apoi ele s-au întors la petrecere, iar eu am mai întârziat un minut, căutând o pereche de cercei care să se asorteze cu rochia. Am ieșit din camera mea și m-am oprit în capul scărilor, sprijinindu-mă de balustradă și privind mulțimea de oameni de sub mine. Exact în acel moment, Diego a părăsit camera surorii mele și s-a uitat în sus, iar privirile ni s-au intersectat. Parcă în mod instinctiv, s-a apropiat de scări și eu le-am coborât pășind timid și calculat pe fiecare treaptă, căci nu voiam să fac vreo prostie și să îi aterizez în brațe. Mi-a întins mâna invitându-mă la dans, moment în care obrajii mi-au luat foc și am simțit că mă înroșeam. Câțiva metri mai încolo, Alicia îmi zâmbea și îmi făcea tot felul de semne. Cred că băuse și ea alături de Rick, altfel nu-mi explicam cum putea să râdă din orice fără să se mai oprească.
Am tresărit ușor, de parcă nu m-aș fi așteptat la asta, atunci când Diego mi-a atins talia. Dansam cu iubitul surorii mele. Era puțin ciudat, dar îmi plăcea. Păcat că nu îmi spusese niciodată despre el, i-aș fi zis că și eu aș fi vrut un așa iubit!
– Cum se face că nu ne-am întâlnit niciodată? l-am întrebat eu în timp ce ne mișcam lent pe ritmul muzicii.
– Esther nu voia să spunem nimănui de relație până nu împlineam cel puțin șase luni. Nu înțeleg de ce, dar te asigur că i-ar fi plăcut să vorbească cu tine despre subiectul ăsta.
– Serios? am întrebat surprinsă. Noi... nu prea vorbeam. Eram diferite, ne întâlneam la masă și cam atât, în rest se închidea în camera ei.
– Asta nu înseamnă că nu îi plăcea să petreacă timp cu sora ei, mi-a spus el. Ținea la tine mai mult decât la oricine altcineva.
– Și eu la fel...
A urmat o jumătate de minut în care niciunul nu a mai zis nimic, apoi el a continuat:
– În plus, eu nu locuiesc în oraș. Era cam greu să ne fi întâlnit.
– Și atunci voi cum v-ați cunoscut? am vrut eu să aflu.
– Într-o tabără, în vara de dinainte.
Îmi aminteam perfect. Prima și singura tabără din viața surorii mele. Îmi luase o lună să o conving să meargă, căci dacă ar fi fost după ea, nu ar fi profitat de ocazie și ar fi rămas acasă. Am dedus că Diego era cu aproximativ doi ani mai mare decât mine.
– Unde stai? l-am întrebat.
– La aproape o oră de aici, dar în vacanțe mai vin la unchiul meu, mă ajută destul de mult faptul că am de la cine să aflu unele detalii juridice.
Mi-a văzut expresia derutată și mi-a explicat:
– Sunt la Academia de Poliție, urmează să intru în ultimul an.
– Am înțeles, am spus eu. Și mai departe?
– Cred că cel mai mult mă atrage criminalistica.
– Uau... e un domeniu... destul de sobru, nu-i așa?
– Sunt făcut pentru lucrurile dure.
– Eu nu, am spus amuzată. Dar nu am ce face, pe unele le accept așa cum sunt.
Știa foarte bine că mă refeream la pierderea părinților și surorii mele.
– Îmi pare rău că ai trecut prin atâtea, mi-a spus el, în timp ce melodia se termina și ne trăgeam într-o parte a camerei pentru a ne continua discuția.
– Presupun că toate se întâmplă cu un scop. Dar tu? După patru ani, încă mai...?
– Da, mi-a răspuns el prompt. Încă o iubesc.
Ne-am așezat pe două fotolii dintr-un colț, iar eu mi-am luat un pahar cu apă în mână.
– Și chiar nu ți-a mai plăcut nicio fată de atunci?
– Nu. Nu se știe niciodată, dar sincer să fiu, nu cred că voi mai găsi o persoană atât de specială ca și Esther.
Cedric și Tina dansau la doi metri în fața noastră pe o melodie lentă, care brusc mi se părea enervant de lentă. Ea avea capul sprijinit de umărul lui și o mână pe pieptul său, iar el o ținea cu ambele mâini în brațe, plimbându-le pe spatele ei pe jumătate gol.
– Te înțeleg perfect, i-am replicat lui Diego.
– Vrei să luăm puțin aer? m-a întrebat el, iar eu m-am ridicat pur și simplu fără să răspund nimic.
Mi-a deschis ușa și am ieșit împreună pe terasă. Era noapte și începuse să fie răcoare, iar stelele acopereau cerul de culoare albastră închis. Nu-mi puteam lua privirea de la Tina și Cedric, pe care încă îi vedeam sărutându-se prin pereții de sticlă.
– Îți place de el, a spus Diego.
– E chiar atât de evident? l-am întrebat, întorcându-mă către el și încercând să mi-l scot din minte pe Cedric măcar pentru câteva minute.
– Te uiți numai la ei, deci e destul de evident.
– E prietenul meu cel mai bun. Ar trebui să mă bucur, nu-i așa?
– Ar trebui să faci ceea ce simți.
– Și dacă nu știu ce simt?
– Știi, dar probabil că nu vrei să accepți.
– Mă bucur pentru ei, dar... mi-ar plăcea să nu mă mai simt așa ciudat când îi privesc.
– Ai două variante, a spus el privind cerul. Fie nu spui nimic și continui să suferi, fie vorbești.
– Să-i spun că îl plac?! Nu sunt nebună! Cum să fac așa ceva?!
– Cu ce ești nebună dacă îți mărturisești sentimentele?
– O să se simtă prost și iubita lui o să creadă că am alte intenții.
– Și tu? Tu nu te simți prost acum?
– Ba da, am admis eu. Dar m-aș simți și mai și dacă aș ști că sunt o grijă în plus pe capul lui.
– Lasă-mă să îți dau un sfat. Pune-te pe primul loc.
– Și cum fac asta? Îți dau dreptate, dar pare imposibil.
– E destul de simplu. Închide ochii și gândește-te ce ai vrea să faci acum.
I-am închis și primul lucru care mi-a venit în minte a fost marea.
– M-aș plimba pe plajă. Dar...
– Dar?
– Dar nu pot dispărea pur și simplu de la propria petrecere.
– Cine zice? m-a întrebat el, mutându-și privirea de la cer asupra mea. Hai să ne plimbăm, a zis și mi-a întins brațul său.
Am fost uimită de răspunsul său, dar nu am stat pe gânduri și l-am prins de braț, coborând de pe terasă direct pe nisipul fin ce alcătuia o bună parte din proprietatea mea. M-am descălțat și mi-am lăsat pantofii pe marginea piscinei, îndepărtându-mă cu Diego de petrecere, muzică și lumini colorate.
Bunăăă, dragii mei!! Cum mai sunteți? Eu sunt extrem de entuziasmată că am ajuns în sfârșit cu povestea în ziua petrecerii, cred că este unul dintre capitolele mele preferate. Vouă cum vi se pare? 🤗