-Haideti toată lumea! Striga Natalie iar ei se urca in mașini grăbiți.
Lucas pune cheile in contact si pornește masina.
-Stai! Cred ca mi-am uitat jurnalul in camera.
Aceasta nu mai așteaptă un răspuns de la Lucas caci se da jos din mașină si le face semn lui Dean si tatălui sau sa oprească mașina. Ea fuge repede înapoi la recepție si ia din nou cheia de la camera. Se întoarce si vrea sa pornească spre lift dar se lovește de cineva. Aceasta scăpa cheia si cade pe podeaua recepției.
-Îmi cer scuze, zice persoana de care se ciocnise.
Aceasta își ridica privirea spre acel bărbat de care se ciocnise acum cateva secunde. Avea parul roșcat, tenul alb ca spuma mării si buzele asemenea petalelor de trandafirii de culoare roz. Se putea obseda cu ușurință ca s-a născut in una dintre tarile nordice din cauza tenului sau alb si al buzelor care erau asa de apetisante. "Apetisante? Ce s-a intamplat cu tine Natalie?"
-Dă-mi voie sa te ajut, spune barbatul si ii întinde mana ca sa o ajute sa se ridice.
Femeia nu ii accepta ajutorul. Se ridica singură.
-Mie trebuie sa îmi para rău deoarece eu am intrat in tine.
-Nu-i nimic. Numele meu este Hans Johnson.
-Natalie Steward.
-Îmi pare bine sa te cunosc Natalie.
-Hans! Aude pe cineva cum il striga pe bărbat. Privește peste umărul roșcatului si observa ca persoana de catre care a fost strigat Hans este un bărbat saten.
Acesta nu se întoarce cu fata spre saten iar expresia fetei ii rămâne intangibilă. Acesta când ajunge lângă ei un mic zâmbet in coltul gurii.
-Eu trebuie sa plec, spune si da sa plece dar Hans o oprește luandu-o de incheietura mainii stângi. Își coboară privirea spre mainile lor apoi il privește pe Hans in ochi.
-Mi-a părut bine sa te cunosc Natalie.
-De asemenea Hans.
Ii da drumul mâinii iar aceasta se face nemaivăzuta imediat.
-Hmm... Natalie Steward. Frumoasa, inteligenta si o foarte buna sotie, zice Jack apoi il bate pe spate pe roșcat.
-Tu știai ca se afla in acest oraș? Il întreabă Hans pe bărbatul saten printre dinți.
Tensiunea dintre cei doi creste considerabil.
-Poate, ii raspunde aceasta in timp ce privea cum ușile liftului se deschid iar sora roșcatului se îndrepta spre ei. Hans se abține sa nu il lovească pe Rider de fata cu sora sa.
-Mergem? Întreabă aceasta când ajunge lângă ei. Cei doi bărbați se relaxeaza imediat iar tensiunea dintre ei este data uitarii.
-Sigur, zice Jack apoi o ia înaintea celorlalti spre mașină.
***
-Este imposibil! Cum nu exista papirusuri sau carti vechi in care este menționat acest templu? Striga Natalie la bibliotecar.
-Pur si simplu nu exista doamnă, zice acesta in timp ce își aranja ochelarii pe nas.
Aceasta ii da un pumn zdravăn bibliotecarului. Ochelarii ii cad jos si se sparg iar ochiul i se învinețește. Lucas o ia repede din fata ghișeului si o înlănțuie in brațele sale. Richard, tatăl lui Natalie, vrea sa intervină dar este oprit de Dean.
-Lasa-ma pe mine sa discut Richard.
Bătrânul se da in spate si face ce spune bărbatul.
-Uite ce este, face o pauza pentru a ii citi numele de pe ecuson, Karl ,eu si prieteni mei vrem sa ne documentam despre acest templu, așa ca te rog sa îmi arați acele papirusuri si cărți.
-Nu.
Dean scoate portofelul si arunca pe masa o bagnota de cincizeci de dolari.
-Care este acum răspunsul?
-Poate ca exista câteva papirusuri.
-Doar poate? Zice mai adaugand cincizeci de dolari.
-Da exista dar te mai costa cincizeci de dolari deoarece prietena ta mi-a spart ochelarii si m-a agresat.
Dean își da ochii peste cap si mai pune pe masa cincizeci de dolari.
-Sper sa merite efortul.
-Va rog sa ma urmati si sano țineți departe pe ea de mine, zice arătând spre Natalie.
-Așa vom face.
Acesta ia o cheie dintr-un sertar apoi iese de la ghișeu. Cei patru il urmează pe acesta printre rafturile de cărți. Ajung in fata unei uși. Acesta deschide ușă apoi intra in camera. Este urmat imediat de cei trei bărbați si de femeie. Karl aprinde lumina. In fata ochilor lor se afișează o mica bibliotecă. Nu avea mai mult de zece dulapuri pe care erau așezate in ordine cronologică papirusurile.
-Aici veți găsi ceea ce căutați. Va rog sa aveți mare grija de ele, spune el apoi pleacă din încăpere.
-Bun. Din ce an sa începem?
-Vom începe din anul 3100 î. Hr. Si vom termina in anul 30 î. Hr, spune Natalie apoi merge spre acel raft pe care erau asezate cele mai vechi papirusuri.
-Ai înnebunit? Sunt peste doua mii de ani de istorie. O sa ne ia luni intregi pentru a găsi o singura însemnare, zice Dean.
-M-ai bine ai începe, ii recomanda femeia.
Acesta oftează exasperat si își alege un an.
După patru ore
Pentru Dean Carson căutările încetaseră de mult timp. Se plictisise sa descifreze papirusurile. El nu prea se baza pe ce manuscrise sau papirusuri deoarece ar putea fi eronate. Lui ii placea sa cutreiere deșertul in lung si in lat pana găsea un indiciu si sa asculte poveștile licalnicilor despre acel lucru pe care vrea sa il găsească. Se ridica de pe scaun si începe sa se îndrepte spre ușă. Natalie își ia privirea din papirus si o îndreaptă spre Dean.
-Ce crezi ca faci? Întreabă ea indignată.
-M-am plictisit. Merg sa caut informați in stilul meu.
Natalie își mijeste ochii la el si își pune mâinile in șold.
-Eu sunt șefa aici si faci ce îți spun eu.
-Uiți un lucru scumpo, este si expediția mea așa ca si eu sunt șeful aici. Voi rămâneți aici ca niste șoareci de biblioteca ce sunteți si descifrați in continuare hieroglifele in timp ce eu aflu ceea ce trebuie in felul meu.
-Bine du-te dar iti spun sigur ca te vei întoarce la fel cum ai ieșit de aici.
El nu mai spune nimic si iese pe ușă iar Natalie continua ceea ce începuse.
***
In cafeneaua de peste drum de biblioteca se aflau la o masa Hans si Jack. Rider părea plictisit si il ignora complet pe roșcatul care era foarte neliniștit si privea spre intrarea biblioteci din zece in zece secunde. Chelnerita vine la masa lor si le umple ceștile de cafea care rămăseseră jumătate goale.
-Sa ști ca daca te uiți din zece in zece secunde la intrarea biblioteci ei nu se va întâmpla nimic interesant, zice acesta apoi duce ceașcă la buze si soarbe din ea.
-Aha! Uite! Exclama Hans si arata cu degetul o direcție.
Jack își întoarce privirea plictisit si il vede pe Dean Carson, partenerul rivalei lui Hans cum coboară scările biblioteci.
-Hmm... ma întreb oare unde se duce? Gândește satenul cu voce tare.
-Nu stiu. Hai sa aflăm.
-Nu! Stai aici. Voi trimite pe altcineva după el, zice el apoi face un semn cu mana iar o mașină neagra cu geamuri fumuri se ia după Dean.
-Minunat! Acum noi ce mai facem? O sa stam aici si o sa facem ce am făcut pana acum?
-Da, raspunde Jack simplu.
-Ei bine eu nu o sa stau aici sa aștept. Voi merge la ei.
Își ia haina de pe spătarul scaunului si se ridica in picioare. Da sa plece dar este oprit imediat de Jack.
-Mai bine ai lua loc si ai face ce spun alminteri nu mai iti finanțez expediția.
Hans strânge furios din buze si se așază din nou la masă. Începuse sa își piardă răbdarea iar planul lui Jack il calca mai mult pe bătături decât sa il bucure.
***
Dean cutreiera străzile din partea orașului in care se aflau localnici in lung si in lat. Nu găsise pe nimeni dispus sa ii povestească despre templu. Toți când auzeau se albeau la fata si ii spuneau a nu au auzit sau nu stiu unde s-ar putea afla acel templu. Hotărăște sa se oprească intr-un bar pentru a se odihni si a bea ceva. Intra in localul aproape goal so se aseaza la bar. Barmanita, o femeie care avea in jur de cincizeci de ani isi face apariția imediat.
-Cu ce te pot servi frumosule?
-Niste whiskey.
Ii pune niste whiskey in pahar apoi i-l inmaneaza.
-Se vede cu usurinta ca nu este de pe aici. Din ce tara vi?
-Statele Unite, raspunde el simplu.
-Cu ce ocazie pe la noi?
-Sunt arheolog si am venit sa descopar templul Aprophis. M-aș bucura daca mi-ai spune ce ști despre acesta.
Femeia se albește la față si se întoarce pentru a șterge niste pahare.
-Deci? Spune apoi ia o gura din băutura sa. Îmi vei spune? Continuă ea.
-Nu ai ce căuta acolo. Se spune ca este templul diavolului. Apophis era spiritul antic al răului și distrugerii, zeul demon-șarpe.
-Ști cumva in ce zona s-ar afla?
-Intr-un papirus vechi din anul 300 î. Hr. sunt menționate câteva repere dar te avertizez ca nu te vei mai întoarce viu de acolo. Se spune acel templu a fost blestemat iar faraonul care l-a făcut și-a vândut sufletul zeului Apophis in schimbul veșniciei. Atâta stiu despre acest templu dar te sfătuiesc sa oprești căutările si sa te întorci in tara ta natala cat mai repede.
-Așa voi face, zice el apoi bea ce mai rămăsese in pahar apoi pune o bancnotă de cinci dolari pe masa si pleacă din bar.
Când iese din bar se ciocnește din greșeală de un barbat imbracat in negru. Vrea sa il ocolească dar acesta il oprește întinzând mana dreapta intr-o parte.
-Care este problema ta omule?
-Vei veni cu noi de bunăvoie sau va trebui sa te oblig? Il întreabă bărbatul calm.
*** Da stiu am spus ca nu voi mai posta 2 săptămâni la aceasta poveste pe motiv ca nu am mai scris de mult la celelalte. Nu stiu daca va interesează dar am citit ultimele capitole la poveștile celelalte si am cam rămas in pana de idei. Sper ca v-a plăcut capitolul si ne auzim duminica aceasta la un nou capitol. Bye!
P.S. Suzati-mi greșelile dar am scris mai mult de pe telefon. In poza Natalie.