Nuvelă || Dragoste || Dramă
ㅤ,,Dă-mi zece zile, nu mai mult, iar dacă nu te pot convinge, atunci poți renunța la propria ta viață. "
ㅤ Brina Day, o tânără în vârstă de douăzeci de ani cu o inteligență deosebită, a avut parte de o copilărie parcă sco...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Urmăresc detalii. Cunosc fiecare stradă a orașului meu, fiecare colț, fiecare felinar. Nu îmi scapă niciodată nimic, pentru că mi-am petrecut o mare parte din viață privind. Am fost numită ,,atentă", tăcută și curioasă. Adevărul este, în esență – nu sunt nimic din toate acestea. Suntem atât de ușor de citit ca oameni, încât emanăm emoții prin fiecare gest – chiar și când facem ceva la fel de banal precum cititul unei cărți.
Nimeni nu observă asta, totuși. Suntem prea ocupați cu lecturatul cărții ca să mai citim printre rânduri.
Mara nu a fost acasă astăzi. Îmi aminteam vag că a menționat că nu va fi cu o seară în urmă, însă nu am pus alte întrebări. Mereu m-am străduit să-i ofer distanța și independența de care are nevoie, asigurându-mă și că este în siguranță în același timp.
Mi-am petrecut cea mai mare parte a zilei privind ploaia de la geam, în timp ce savuram o ciocolată caldă. Mereu a fost ca o mică plăcere a vieții pentu mine, iar acesta era un moment în care avem nevoie de un asemenea lucru. Am stat într-o liniște profundă, numai eu și gândurile mele, pierdute undeva în timp împreună. Mi-a fost de folos, mi-a limpezit mintea. Zilele gri, înnorate și mohorâte au fost mereu cele pe care le-am preferat. Consider că te lasă să te delectezi cu propria ta amărăciune.
Royd nu și-a făcut apariția până mult mai târziu decât aș fi sperat eu. De obicei, întâlnirile noastre aveau loc la ore timpurii ale dimineții, niciodată mai târziu de ora douăsprezece. În schimb, astăzi a sosit exact când acul ceasului din camera de zi indica ora douăzeci. A bătut la ușa apartamentului, iar eu am coborât în grabă pentru a i-o deschide. L-am invitat înăuntru și am lăsat aerul rece de afară să pătrundă puțin în holul locuinței mele. Am închis ușa fără pic de ezitare, căci serile deveneau din ce în ce mai friguroase pe zi ce trece.
— De ce la o astfel de oră? a fost prima întrebare care mi-a pătruns mintea. Nu mai știu ce să mai cred.
— Îți voi arăta de îndată ce plecăm, mi-a explicat el. Sper să te încânte această seară.
Nu am dat foarte multă atenție acelor cuvinte, iar uitându-mă în urmă, poate că ar fi trebuit.
Poate că a fost mai mult decât o seară.
Mi-am pus sacoul negru pe mine și m-am încălțat cu cizmele mele uzate. Am coborât scările blocului împreună și am încercat să păstrăm o liniște, având în vedere ora care era.
— Unde mergem? am întrebat eu, odată ajunși în plină stradă.
Nu era foarte multă lume, era o seară liniștită. Ploaia abia încetase și suburbiile păreau deja adormite, cu toate că nu era extrem de târziu în noapte.
— Vreau să te duc undeva, mi-a răspuns, întorcându-se spre mine. A deschis mașina cu ajutorul cheilor sale și mi-a deschid portiera de lângă locul șoferului. Am luat loc și am așteptat să urce și el la volan.
