Cafeaua ta, iubire!

Rochia

" - Nu mă iubește! Și de unde știi tu că o iubesc? "

" - Pentru că v-am văzut! Am văzut cum vă sclipesc ochii cand apare ea. Parcă a reapărut iar acel David care a dispărut odată cu moartea Angelei. Iar Ema sigur vă iubește. Orice ar spune ea! O femeie nu plânge si nu face o asemenea criză dacă nu iubește! Asta este clar : va iubește! Și eu acum am vorbit mai mult decât trebuia! O seara buna va doresc! " si închide telefonul.

Cuvintele ei sunt ca o palmă care mă zăpăcește și mai mult. Oare chiar mă iubește? Oare cu cine este acum?

Mă învârt prin camera fără rost. În cele din urmă deschid o sticlă de vin și îmi înec gândurile în alcool.

Discuția cu Ema imi răsună in minte. Era foarte supărată. Dar ce a suparat-o atât de mult? Că nu am anunțat-o că plec? Păi planul era să mă rup de ea. Să o uit și acum tot ce vad este pe ea în rochia roșie.

Îmi fac curaj și iau telefonul. Îmi fac o poză cu paharul in mână ca și cum am ciocni. Îi scriu în descriere "Distracție plăcută! Sper să nu fie prea târziu!". În momentul în care apăs trimitere apar si regretele. Sigur acum este în bratele iubitului și probabil râd împreună de mine. Iau telefonul și il arunc în pat. Dau paharul pe gât de parcă el ar sterge tot.

Din mijlocul patului se aude un sunet. Telefonul suna. Este ea.

"-Bună!" îi răspund pe o voce joasă înceată.

"-Ești bine?" ma întreabă direct. Din tonul vocii ei îmi pare speriată.

"-Da. Sunt bine, dar de ce întrebi?" nu îmi explic ingrijorarea din vocea ei.

"- Nu pari prea bine din poză."

"-Adică sunt urât?"

" - Ca rățușca cea urâtă!" rade ea. Deci pe lângă faptul că am făcut un gest stupid, mai sunt și urât în poză. Super, David!

" - Glumesc! Doar nu te superi acum." continuă ea.

"-Deci îți făceai griji pentru mine? " plusez eu pe o voce joasă și serioasă.

" - Cu cine mai mă cert eu la muncă dacă tu mori?"

"-Ai văzut tu drac mort?" o aud că rade.

"-Apropo pregătește pentru mâine. Sigur te va omorâ secretara mea care a trebuit să stea până târziu să facă curat în birou după tine." se lasă tăcerea.

"-Da.. O să-i cumpăr un buchet de flori mâine. Dar trebuie sa pui si tu bani. Este și vina ta!"

"-Vina mea? "

" - De ce i-ai spus doar Avei? "

" - Promiti ca nu inchizi? " aud incet de tot un da.

" - Am rugat-o pe ea să se ocupe de un dosar pentru că eu plec. Nu este nimic între noi. Ți-am promis și mă țin de cuvânt. " preț de câteva momente s-a lăsat liniștea. Mă bucur că m-a lăsat să îi explic.

"- Este liniște! " sunt foarte mirat de acest lucru. Mă miră că nu se aude nici un zgomot de fundal. Sincer nu mă așteptam să spun cu voce tare, pentru că vorbeam mai mult cu mine.

" - Pentru că am tăcut. " răspunde ea.

"- În sfârșit..." glumesc eu.

"-Eiii... Mai tac și eu... Mai rar cei drept.. ." și râde. Ador sunetul asta. Este ca o melodie pe o adori si ai pune-o la infinit.

"- Nu erai în oraș?"

"-Aaa... Am fost!" răspunde un pic surprinsă.

" - Te-ai întors așa repede?" sunt foarte curios. Dacă ar fi fost cu mine n-ar fi fost acasă acum.

" - Pai... Cat vrei să mănânc? Trebuie să îmi mențin silueta."

"- Îți menții silueta prin mișcarea de după, arde foarte multe calorii ... " râd pentru că urmează să se aprindă.

"-Eiii... Ești un porc nesimțit! " îmi răspunde după ce se prinde că mă referam la sex.

" - Mi s-a mai spus!" si râde și ea cu mine.

" - Nu este vina mea. Rochia aia era mai mult o invitație în dormitor. "

"- Este o rochie care îmi stă foarte bine "

" - Tocmai. Dar recunoaște ca era prea mult pentru o simplă cină... Sau mai bine zis cam puțin.. " și mintea mea zboară prea departe cu gânduri interzise minorilor.

" - Era deajuns. Este o rochie foarte frumoasa. Să știi că sunt o femeie care știe ce face și face ce vrea. Știu să îmi tin hainele pe mine." răspunde foarte serioasa ea.

" -Nu te contrazic. Rochia este frumoasa , dar ar fi mai frumoasa pe jos la mine în dormitor. " ce să zic... mintea mea este departe. Face un film cu noi doi...într-un pat... Ce i-aș face... Si sigur i-ar plăcea...

" - Acum sunt sigur că obrajii tăi au aceeași culoare cu rochia. Știu sunt un porc nesimțit... "

"- Mie îmi spui?! ... Si mie îmi plac mai mult hainele pe mine "

"-Mie îmi placi mai mult tu." se lasă tăcere iarăși. O aud cum vrea să spună ceva dar nu știe cum.

" - Ar trebui sa dorm la ora asta... " confirm cu un sunet care abia se aude. Trebuia să știu că o să fugă iar. Așa face de fiecare dată când încerc să mă apropii de ea. Măcar nu a regretat ca de obicei.

"- Somn ușor, pisoi alintat!" acum iar o să fugă.

" - Somm pufos , porcușorul meu! "

"- Porcușor?"

"-Porcușor nesimțit...te-am alintat!"

"-Până mâine poate te gândești la altceva. Ai toată noaptea la dispoziție!" trebuie să apreciez că m-a alintat și m-a făcut si al ei. Dar totuși porcușor?!

"- Nop! Nu merge altceva! Iar la noapte am altceva de făcut!... Să dorm!" completează repede când își dă seama că mă pot gandi la altceva.

" - Nu mai la prostii te gândești!" spune ea. Cred că mi-a auzit gândurile. Nu! Dacă le-ar fi auzit sigur nu as fi fost doar un porcușor nesimțit.

" - Mă gândesc doar la o rochie roșie. "

" - Somn ușor și să dormi singur!" subliniază ultima parte.

"-Haha... Și tu pisicuta mică! " voi dormi cu tine în gând.