A N T I C A R I A T U L

INTRO

Dumnezeu este Iubire, Ioan 4:16

INTRO

Când un copil nu se simte iubit, ajunge un adult defect și are două posibiltăți. Ori ajunge să își iubescă prea mult jumătatea și renunță la el pentru partener, ori îi e atât de frică să iubească, iar pentru că nu știe cum e să primească, se condamnă inconștient la singurătate. Și lipsa de iubire doare al dracului de tare. Până în străfundul sufletului. Doare până îți face un tatuaj cu fierul închis pe inimă. Și fumegă, și miroase a carne arsă. Și durerea te face să te simți a 'necopil'. Un copil neiubit ajunge un adult care mimează fericirea.

***

- Emma, nu te agăța de balustradă! Mă faci de râs! Mânuțele rămân strâns lipite de fierul rece, iar cuvintele au un impact devastator. „Mă faci de râs.„ Ce copil care tânjește după iubire, vrea să își facă mama de râs, în public. Când ai șapte ani, cuvintele nu dor, îți rămân adânc imprimate în creier și în inimă. Râmâi doar cu ideea că mama se simte rușinată cu tine. Și nu mai tragi de balustradă cu ceilalți copii să privești în jos către pârâu. Înveți să taci, să devii invizibil. Că așa te simți mai bine, să nu deranjezi, că nu faci pe cineva de râs. Înveți să nu mai spui ce îți dorești. Din dorința profundă de a fi iubit, simți cum te învăluie disperarea de a fi măcar acceptat. Și dacă ceilalți au renunțat la tine, o faci și tu. Și taci. Iar adultul rămâne blocat în aceste frici ale copilului din tine.

***

Copiii cer iubire și dacă nu primesc, nu vor da nici când vor fi mari. Nici lor înșiși. Și vor ceda de fiecare dată. Doar – doar să se simtă iubiți.

***

- Haide, baby, vino la mine!

- Adam, fă și tu un efort, măcar o dată! Mâine am ore de la opt dimineața, mi-e greu să ajung în cealaltă zonă a orașului. E rândul tău.

- Hai, baby, vino la mine.

Iar discuția cu sau fără argumente continuă cel puțin un sfert de oră, timp în care obosesc și mă enervez. Și cedez, dar nu o spun când o gândesc ci o lungesc. Mimez, ascund și încerc să fac pe interesanta cât pot de dragul aparențelor.

- Nu, nu vin. Nu ne vedem și gata.

- Baby, ești copil și drăguță foc când ești bosumflată. Hai să mă vezi, vino la mine.

- Nu, am încheiat discuția. Ne vedem rar și doar când mă duc eu. Îmi vine să îi închid telefonul în nas și să îl înjur de tot neamul, dar mi-e teamă să nu îl pierd.

- Înseamnă că nu vrei să mă vezi, baby. Am ințeles. Oftez și pur și simplu nu îi răspund. E modul meu de a protesta, dar manipularea lui funcționează. Cedez. Frica de a nu-l pierde și stresul zilnic în care trăiesc, teroarea că poate va fi ultima oară când o să petrec timp cu el, mă face să accept să renunț la mine pentru el.

***

Și lipsa de iubire doare al dracului de tare. Copiii cer iubire și dacă nu primesc, devin adulți dispuși să facă orice ca să se simtă iubiți. Numai că, neavând repere sănătoase, confundă iubirea sinceră cu una toxică. La maturitate dai ce ai primit în copilărie.

***