Beginning Of The Storm // z.m Book 1. [NU CITITI!- IN EDITARE]

6. Even best friends

                                                                                                  Zayn:

          Nu am mai stat pe ganduri si am luat-o la goana prin padure pt a o gasi pe Antonia, pt ca un sentiment imi spunea ca are probleme...Alergam ca un nebun si o strigam in acelasi timp...nu o gaseam dar aveam telefonul  la mine si m-am uitat la ceas, deja se inserase, era aproape 7 seara....am mai strigat o data si am auzit un "ajutor" scos printre planset, m-am luat dupa sunet si am vazut-o era langa un copac si plangea...plangea ca un copil mic...am fugit la ea si s-a oprit brusc din plans in acelasi timp facuse si niste ochi mari...probabil vazundu-ma...

                                                                   Antoniei:

          Plangeam si imi era frica ca o sa raman aici, timpul trecuse si vedeam cum incepe ca soarele sa apuna. La un momendat mi-am auzit numele strigat de cineva, si am inceput sa plang mai tare si am stirgat un "ajutor"....Dintre copaci aparu Zayn si era speriat, a venit in fuga la mine si si-a pus mana pe obrazul meu.

-Esti bine? m-a intrebat Zayn, panicat

- Nu... ii raspunsesem in timp ce plangeam

-Nu mai plange si spune-mi ce ai patit!  Zayn imi stergea lacrimile

-Am cazut de pe cal si...

-Si???

-Atat... era sa ma scap si sa ii spun din cate motive plangeam

                                                             Zayn:

        Am luat-o in brate chiar daca a ezitat la inceput , dar intr-un final a cedat si ma lasat sa o ajut...Am pornit spre grajd privind inainte si simteam cum Antonia ma privea incontinuu...

                                                     Antonia:

         Zayn ma luase in brate ca pe o mireasa si eu il priveam in continu, nu stiu de ce dar nu imi puteam lua ochii de la el si pt prima data  imi recunoscusem mie insami ca simt ceva pt el si acel ceva era ca il iubeam, dar nu i-as spune niciodata.... Am vazut cu nu ma privea si mergea serios spre grajd asa ca am spart eu tacerea...

-Scuze...

-Pentru ce? era uimit, pentru ca pentru prima data eu incepusem o conversatie cu el.

- Pentru tot.

-Nu inteleg!  isi incrunta-se putin fruntea.

-Ca ti-am vorbit dur, ca m-am purtat urat cu tine si ca ti-ai irosit timpul cautandu-ma pe mine prin padure pentru ca sunt o neatenta si nu pot sa imi port de grija si pentru ca ma cari...

-Nu sunt suparat pe tine si nu te mai jigni singura. mi-a zambit.

-De ce nu esti suparat pe mine? eram curioasa

-Nu ma supar pe prieteni la care tin...vocea lui era putin trista.

-... nu mai stiam ce sa spun.

- Tin prea mult la tine pt a ma supara pe tine si macar daca nu vei fi a mea sa fim prieteni buni...asta daca si tu vrei asta...

- Eram fericita ca vrea sa fim prieteni. Sigur ca vreau sa fim prieteni.  i-am zambit din toata inima.

-Am ajuns. mi-a atras atentia cand am iesit din padure.

                         Baieti si fetele: