Îngerul Roșu: Întoarcerea

Prolog

     Cândva, trăiam în Rai. În orașul celest, unde toți eram în armonie. Nu aveam aripi, nu aveam puteri îngerești. Încă nu începusem colegiul, toți din cercul meu eram încă normali. Cel puțin, eram priviți așa. Era atât de frumos... Nimeni nu judeca, nimeni nu se îndepărta, iar eu, alături de cei asemeni mie, nu fuseserăm exilați. 

         Apoi, ajunsesem la vârsta angelică la care toți primeam aripi, eram selectați unei categorii de îngeri și începeam instruirea pentru devenirea îngerilor cu puteri depline. Erau atât de mulți îngeri, serafimi, arhangheli, heruvimi... În câteva clipe timpul încetinise, iar o căldură zdrobitoare lovise în interiorul nostru. Priveam aripile albe, cuprinse de o scânteie de lumină, așezate în spatele celorlalți. A fost de ajuns o singură clipă pentru a-mi arunca privirea spre Tabita, Gizeh, Rafiq și Vicente, pentru a-mi schimba viața. 

        Aripile lor erau roșii, o culoare închisă, asemănătoare sângelui uman. Erau cuprinse de scântei, arzând de parcă fuseseră cuprinse de focurile Iadului. Penele roșiatice, în schimb, erau intacte. Ardeau, dar nu distrugeau în niciun fel aripa. Întocmai ca ale mele. Erau atât de mari, strălucitoare, iar căldura sufocantă se transformase într-o atingere de gheață. Heruvimii, înțelepții Raiului încercau să înțeleagă ce se întâmplase. Noi nu fuseserăm selectați pentru absolut nici o specializare. 

        Nu am fost trimiși nici măcar în tagma Îngerilor Focului. Lucru neînțeles nici în prezent. Ierarhia celestă a decis că locul nostru nu putea fi în Iad și nicidecum, în Rai. Nu scria în nici o Carte de asemenea ființe. Așadar, au decis să creeze un univers doar al nostru, al Îngerilor Roșii. 

     ,,Păcatul Raiului."

       Am fost numiți diferiți, speciali, ,,cei exilați", păcătoși! Am trăit de la un anumit moment, marginalizați, despărțiți de tot ceea ce înseamnă Rai. Era casa noastră..., am trăit atât de mult timp în Păcatul Raiului, încât am uitat ce înseamnă ,,nou".  În acest timp, ni s-a dat o Biblie, iar instruirea ne-am făcut-o chiar noi. Ne-am pregătit, n-am renunțat la credință, sperând ca într-o zi să ne întoarcem acasă. 

        Și după mai bine de o sută de mii de zile, cam cincisprezece ani lumești, ne vom întoarce. Ceva s-a întâmplat în Rai. Iar nouă ni s-a terminat exilul.
  
         Îngerii Roșii se vor întoarce în Paradis pentru a afla ceea ce sunt cu adevărat.