~Le dix-huitième chapitre~

472 50 0
                                    

Rânjește.
-Așa de repede te înmoi?
Zambesc
-Depinde de persoană.îi fac cu ochiul și mă îndepărtez de el
Rămâne un pic blocat
-Hei,nu plecaaa de lângă mine.spune plângăcios el
-Mă duc sa ma culc,fraiere!Îmi este soooooomn.îi spun și simt cum sunt ridicat.
-Aaaaaa!țip speriat si el nu mai poate de râs
-Sperieciosule!spun si ma pune cu grija in pat.
-Cap sec!îi spun iritat
Zâmbește si se pune pe mine
-Serios?îl intreb amuzat
-Ce?Ai spus că îți este somn.Dorm cu tine.spune și își pune capul in scorbura gâtului meu
Râd
-Cu mine sau pe mine?intreb
-Amândouă.
Stăm cateva minute în liniște
-Milo,pot să te intreb ceva?mă întreabă încet
Dau din cap
-Dacă ai afla din intamplare ca cineva în care ai încredere  a pus pe altcineva să-ți facă rău?Iar acel cineva acum încearcă să repare greșeala pe care a făcut-o.L-ai ierta?
Asta m-a blocat.Stau un pic pe gânduri
-Păi,dacă îi pare rău și încearcă să repare greșeala,atunci cred că l-aș ierta dar probabil nu aș mai avea increderea pe care am avut-o la început.
Aoleu,mă doare creierul.
-Poti să-mi promiti că nu o sa ma părăsești niciodata?intreaba el dupa cateva secunde
Nici nu stau sa ma gandesc
-Promit.îi spun hotărât,iar asta îl face să zâmbească
Dimineața urmatoare,în locul lui Hayes,găsesc o hârtie cu scrisul lui
"Dragul meu Milo,a trebuit să plec fără să-mi iau la revedere de la tine,dar să nu-ți faci griji,o să mă întorc peste câteva zile.
                        Trebuie să rezolv o greșeala tampita pe care am făcut-o din cauza dușmăniei și de dragul răzbunării.
                    Sper să nu te sperii sau sa te enervezi.Dacă ti se intampla ceva,sună-mă
                Cu drag,al tau pentru totdeauna,Hayes"
Um,ce naiba?!Dacă el crede că scapă fără să-mi dea niste explicații serioase,am terminat-o.Orice ar fii asta,am terminat-o.
Îl sun si bat nerăbdător din picior.Boom,boom,bo...-
-S-a întâmplă ceva?mă întreabă îngrjiorat
-DA!Ce dracu se întâmplă?
Aud fum oftează ușurat
-Credeam că ți s-a intamplat ceva.Ți-am explicat.
-Hayes,astea nu sunt explicații prea bune.
-Nu am timp...-
-Uite,dacă nu-mi explici tot când te întorci,nici sa nu te văd.Ai grijă de tine și te iubesc.Ăăă,pa!și îi inchid inainte să mai poata sa zica ceva
      Oop,nu voiam sa spun asta
Oare ce s-a întâmplat?De ce nu mi-a zis nimic?Baiatul ăsta o sa ma duca la nebuni.
Toate întrebările pe care le puneam,aveau răspunsuri dacă stateam si ma gândeam mai bine la tot ce s-a întâmplat până acum.
Trecusera câteva zile.Nu l-am mai sunat pentru-că nu voiam să-l distrag din ce făcea si sa pățească ceva.A venit într-o noapte la mine la geam și a intrat,având o față foarte ciudată.Voia să facă ceva,dar nici el nu era prea sigur daca sa o faca sau nu.
-Hayes...-încep dar mă întrerupe cu un sărut lung.
Când se oprește,se uită la mine cu lacrimi în ochi.
-Îmi pare rău că nu am putut sa fac mai mult,dar stai liniștit,o sa te protejez.Pentru-ca vreau sa te protejez,va trebui sa plec departe.
Eram foarte confuz si nici nu intelegeam nimic.
-Poftim?
-Te rog,doar nu mă uita.
Lacrimile îmi curgeau.Mi-am pus mâna pe fața lui și doar atunci mi-am dat seaman cât de mult puteam să-l iubesc
-Te rog,nu pleca.l-am rugat
-Trebuie.O să ne mai intalnim cândva.Asta este o promisiune.
Mi-a mai dat un ultim sărut si a dispărut.Dimineata următoare,m-am gasit în spital.Mama si sora mea,stateau lângă mine.Am întrebat unde este,iar ele ma intrebau îngrijorate unde sa fie cine.Am inceput să plâng.Nu-mi păsa de ce am ajuns la spital,îmi pasă doar de faptul ca el plecase si mă abandonase.Nu mi-a dat o explicație clara si asta m-a facut să-l urăsc cu adevărat.Credeam că el m-a abandonat...își daduse seama ca nu eram un nimic.
Plangeam isteric.A trebuit sa cheme o asistentă să incerce sa ma calmeze.Nu a reușit.Știu că pare penibil că sufeream si ca ma indragostisem atât de repede de cineva pe care am crezut că-l urăsc.
M-a facut să-l iubesc,iar dupa m-a părăsit.Cea mai cruda pedeapsă.

Dracul In Persoana[B×B]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum