Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
am băut din cupă și acum buzele-mi sunt amorțite, gâtul fierbinte, perna rece și trupul încovoiat iar tu n-ai apărut.
ace în spate coapse de foc încheieturi învăluite-n mister. văd albastru și sunt rece. ochii-mi fug și se rătăcesc prin firele de păr.
poate e vina soarelui că te ține atât de vorbă. te ține captiv și nu vrea să mi te lase.
poate te-ai obișnuit cu lumina, cu nuanțele de galben și acum ți-e frică de mine și de întunericul din perna mea plină de confesiuni.
totul e vișiniu, dar nu trebuie să te sperii. dacă-mi vei recita versuri de Rimbaud, o să te învelesc în părul meu plin de cuvinte nerostite și îți promit că voi aprinde lumina.
