Storm În Curs De Rescriere

Capitolul 13

   

  FRUCTUL INTERZIS

     — Ei bine, cum a fost meciul?

     Austin se aruncă entuziasmat pe canapea, aruncându-mi priviri obraznice pe sub gene. Mi-am dat ochii peste cap, pufăind, și am aruncat cu o pernă în el, făcându-l să râdă.

     — Să înțeleg că vrei să ne despărțim? Pot să plâng? continuă să mă terorizeze cu întrebările sale stupide.

     Noroc că nu eram decât noi doi acasă.

     — Nu s-a întâmplat nimic, Austin, m-am apărat cu îndârzare, știind că probabil el e deja la curent cu ce s-a petrecut vineri. Fuga mea n-a trecut neobservată.

     — Siiiiigur, mă luă peste picior. Atunci de ce Achilles e un sac plin de nervi de atunci, iar tu arăți de parcă abia ce ai ieșit din război? Nu mă minți, Stormy.

     La naiba cu perspicacitatea ta, Austin!

     — A avut loc o ... discuție. I-am spus că m-am săturat să sufăr după cineva care nu mă iubește, iar el mi-a zis că nu mai știe ce simte. Eu ce ar trebui să fac?

     — Și cu fuga cum a rămas până la urmă?

     — Dacă tot știi totul deja, de ce mă mai chinui pe mine?

     — Pentru că vreau să aud varianta ta, Stormy. Achilles mi-a povestit din a lui, dar simt că a ratat esențialul.

    — Și esențialul care ar fi? am întrebat sarcastică.

    — De ce ai fugit, haosule?

    M-am făcut mică în fotoliul meu, evitându-i privirea. Cum puteam oare să îi spun că îmi imaginasem sărutul perfect cu Achilles? Sau că în timp ce el dormea, eu l-am sărutat? Nici lui Cassie nu i-am menționat, dar apoi să mă destăinui așa lui Austin, iubitul meu fals, dar cel mai bun prieten al lui Achilles?

     — Ce-ar fi să anulăm discuția pe altădată?

     Mă jucam cu degetele, așteptând răbdătoare aprobarea lui, care cu siguranță nu va veni. Austin nu anulează așa, pur și simplu, mai ales dacă nu are un plan diabolic în minte, de rezervă. Nu, mama urs este genul de persoană care folosește tactici psihologice ca să scoată adevărul de la tine.

     — Ce-a fi dacă ți-ai înghiți curajul înapoi și mi-ai spune ce s-a întâmplat?

     După cum ziceam, Austin nu înceta până când nu obținea ceea ce își dorea.

     — Mi-am imaginat că l-am sărutat, Austin. Și m-a durut când m-am trezit la realitate. Nu mai cred că îmi rezistă inima încă unui refuz.

     — Mai lasă-l puțin, Stormy.

     — Nu! M-am săturat, înțelegi? Îl iubesc, Austin, dar am obosit. Și dacă nu se hotărăște odată, o să trec mai departe, pentru că asta nu mai e iubire până la urmă. Nu pot iubi la nesfârșit un om care îmi face atât de mult rău.