1. Tu cine ești?

296 22 7
                                        


  - 'neața!
Zic cu gura până la urechi

- Bună dimineața scumpo!Ești gata să te muți?
Îmi răspunde mama pe acelasi ton vesel ca și al meu. Normal că este fericită..Doar plec eu. Va avea și ea "liniște".

-  Da! Sincer nu mai am răbdare să mă văd odată în acea cameră de cămin...unde îmi voi petrece mult timp citind cărți de dragoste care există doar în cărți!

- Nu e vina nimănui că ești tu prea fițoasă. Ai avut multe șanse să îți faci iubiți, dar dacă tu aștepți să te îndrăgostești așa...dintr-o dată.
Ți-am mai spus: Dragostea vine cu timpul.

- In fine... Ai vorbit cu unchiul Jhon să ne ducă la facultate înainte de 12?

- Da! A spus: " Cu siguranță!"

- Păi bagajul este gata,trebuie doar să îmi fac repede un duș și să îmi iau rămas bun de la Spokie.

- Și lui îi va fi dor de tine. Dar stai liniștită.. Promit să îl las din când în când să alerge pisica vecinului.

Râdem și o stare de bine pluteste in aer.
•••••••••••••○••••••○••••••••○••••••••••••••••••••

Este puțin trecut de ora 13, și deja am intrat în oraș. Cum stau într-o zonă rurală,fac ceva timp până în Seattle. Orașul este aglomerat,dar frumos. Adevărul este că priveliștile te farmecă!

Peste alte câteva minute ajungem în fața căminului de la facultate. Mult visata mea "Facultatea de drept și științe administrative" Universitatea Stanford.
Mama îmi coboară bagajele din mașină în timp ce eu încă mă holbez la înalta clădire.

- Păi astea-s toate! Să ai grijă de tine și să fii cuminte, să nu te lași influențată de fel și fel de persoane.Să ții telefonul pe sound! Vorbim deseară!
- În regulă mamă! Paa!
Și astfel mama urcă în mașina unchiului meu și pleacă lăsându-mă să-mi văd de viață. După atâta timp pot avea și eu o viață!
°°°°°°°°°°°
Cu greu îmi găsesc camera mea. Vreau să o descui,dar este deja deschisă. Mă chinui cu bagajele rând pe rând,deoarece mama mea nu s-a deranjat sa ma ajute cu bagajele.
Când intru in cameră, primul lucru pe care il văd este camera goală, dar ușa era deschisă...
Ceva ciudat se petrece, deoarece,după ce aud apa curgând la baie, ușa de la intrare se deschide și își face apariția o fată brunetă care are în mâini două sacoșe.
Ea nu mă observă din prima deoarece camera este destul de spațioasă,iar eu stau lângă patul ce se presupune a fi al meu.
Se aude și ușa de la baie instantaneu și cu pasi lenți se apropie de brunetă un tip care arată de parcă e sculptat din lemn...unul dur și atrăgător, pe care il acoperea doar un prosop de baie în partea inferioară a corpului. Deja simt că mă roșesc toată cu privirea la el,iar când începe să o mângâie pe brațe pe brunetă, aceasta scapă sacoșele din mâini. Apoi ca în filmele de dragoste, tipul sculptat îi oferă un sărut pasional și plin de dorință brunetei. Încep să mă simt stânjenită din cap până în picioare. Tușesc subtil pentru a le atrage atenția celor doi înflăcărați care ar fi vrut mai mult unul de la altul, iar aceștia își intorc speriați capetele în direcția mea și simt și ei aceeași stânjeneală.

- Ămm.... Tu cine ești?

- Oh...ămm. Păi sunt noua ta colegă de cameră! Îi răspund încercând să nu mă holbez la iubitul ei care de astfel pare că e în flăcări.
- Păi în cazul ăsta... Bine ai venit! Și te anunț de pe acum că patul tău are o mică problemă cu arcurile saltelei.

- Oh..cred că mă voi descurca eu.
Deci cum te cheamă?

- Iubitule! Nu crezi că ar trebui să te duci să te îmbraci? Îi aruncă o privire nu prea frumoasă tipului,dar el doar îi ascultă sfatul îndreptându-se spre baie. Mă numesc Selena. Tu?

- Eu sunt Ines! Încântată de cunoștință!

Rămânem singure,iar ea îmi explică faptul că iubitul ei vine și stă cu săptămânile aici,deoarece ea nu a avut o colegă de cameră de mult timp. După care facem cunoștință, aflând una despre cealaltă lucruri mărunte și astfel aflu că e mai mare decat mine. Ea e in anul 2 la facultate.
Iubitul ei iese de la baie îmbrăcat de data aceasta,dar tot bine arată.

După ce am vizitat fiecare colț din această cameră de cămin, mă apuc de despachetat și într-o oră deja termin tot.
Telefonul îmi sună de zor,dar eu nu-l aud,ci doar bâzâie și îl simt. Se pare că am uitat să-l dau pe sound. E mama..

KAYENOù les histoires vivent. Découvrez maintenant