Planul Atracției Vol. 1

Planul Atracției - Capitolul 5

Stau rezemat de marginea chiuvetei din baia de serviciua biroului meu și mă uit la propria mea reflecție. Sunt un bărbatgreu de impresionat și foarte calculat în decizii. Inexplicabil cum femeia asta m-a deraiat! Aproape că mă enervează senzația asta. Recunosc că mi-a stârnit curiozitatea când am văzut-o în club: atitudinea înțepată și modul în care încerca să mă ignore au fost ceva ce nu am mai întâlnit de mult. Fiind proprietarul clubului, am avut ocazia să văd o multitudine de femei, care mai de care mai ieșite din comun, femei pentru care nu trebuie să depui niciun efort. Banii mei le atrăgeau din start șise ofereau pe tavă: plictisitoare și lipsite de caracter sau creier. Totuși, ea părea să aibă ceva special:
o brunetă cu părul răvășit,îmbrăcată într-o rochiță minusculă și mulată, în culoarea meapreferată și cu lovitura de grație... buze pline, de un roșu intens...efectiv mă ignora.
Ultima dată când verificasem, șarmul meu era la fel de eficient. Am sesizat că am iritat-o cu comentariile mele: Când te-aigândit să te îmbraci așa, nu ai luat în considerare că s-ar putea ca tot clubul să tragă de tine? Dacă mă lași să-ți comand un cocktail, vei avea șansa ca unicul care va trage de tine în searaasta să fiu eu.
Acum că mă gândesc mai bine, modul meu de abordare n-a fost tocmai delicat. Dar fetelor le plac băieții lipsiți de scrupule. Le întărâtă. Nu???
Pe baza teoriei mele, am avut inteligența de a continua, deși amvăzut că mi-a întors spatele. Și ce mai spate avea...Mi-am satisfăcut plăcerea de a o privi din cap până-n picioare, acordându-i o mare atenție. Poate prea mare atenție pentru liniștea mea psihică din acea seară și din serile care au urmat. Păpușă, picioarele astea nu sunt făcute să piardă vremea peringul de dans. Le-ar sta mai bine înfășurate de gâtul meu. Dacă ai venit singură, poți considera situația remediată.
Deși continuam cu replicile, mi-am luat ignore în continuare. Ce să vezi?După care... i-am auzit comanda de la bar: Trei blow Jobs. Shit! Comanda ei m-a dus cu gândul la exact ce nu trebuia atunci, pentru că îmi dădeam seama că nu era singură. Oricât de tentat eram să insist, am făcut buna alegere de a mă retrage.
Uite așa m-am ridicat și am plecat fără să mă uit înapoi. M-am închis repede în biroul meu de la etaj, încercând să numă mai gândesc la ea. Dar după cum bine am putut observa, timp de două luni nu mi-a prea ieșit din minte. Ghinionul meu era că nu-i știam numele, ca să pot încerca s-o găsesc.
Idiotule! Ai dat-o în bară!Dar azi? Când am văzut-o azi, inițial nu am știut cum să reacționez. Știam că încercasem să o caut, dar neștiind nimic despre ea, nu aveam nicio pistă. Primul instinct a fost de încântare, după care am realizat că mi-am luat un nou angajament, acceptând să mă ocup personal de sectorul corporatist pe care Potrea îl lăsase liber.
Ce naiba căuta femeia asta aici? Era o glumă? Era o palmă a sorții? M-am decis că era prea irezistibilă și, cum îmi place să mă joc cu focul, nu puteam da cu piciorul ocazie. Oricum eram decis s-o angajez pe această Liana Matei, pe baza recomandărilor primite de la HR. Faptul că s-a nimerit ca ea să fie una și aceeași cu fata pe care o căutam era un fel de karma neașteptată. Partea tristă din ecuație este că, prin decizia mea de a o angaja, îmi suprim dreptul de a o avea pentru mine. În domeniul în care lucrez, relațiile intercolegiale sunt strict interzise. Un motiv în plus să regret că am intrat ca partener activ. În ultimii 10 ani am lucrat strict în colaborare, ca avocat corporatist pentru clienții firmei din străinătate. Bătrânul Potrea avea mâna formată la contractare. Cu multe cazuri soluționate favorabil în instanță, și-a atras renumele și au început să-l caute firme mari din afară, care aveau business-uri și la noi în țară. Pentru că viața de familie îl țintuia în oraș, m-a delegat pe mine să mă ocup de deplasări. La acel moment, aveam 30 de ani și nu mă deranja să fiu mereu pe drumuri.Eram de altfel un bărbat liber, căruia nu-i plăcea să stea închis în birou. Îmi făcea plăcere să influențez, să ajut la luarea deciziilor legale importante, să-mi sfătuiesc clienții în defavoarea părții adverse, să evit prejudiciile, să depășesc situațiile sentențioase. Cu timpul, am ajuns foarte bun la asta. Doar am învățat de la cel mai bun. Potrea m-a luat sub aripa lui încă din facultate și tot ceea ce am astăzi îi datorez lui. De aceea nu l-am putut refuza când m-a rugat să îi iau locul labirou.
Deși însemna să renunț la viața mea de hoinar și să mă restabilesc la Cluj, măcar aveam încă în posesie clubul de noaptepe mâini. Îl achiziționasem după primul an de muncă asiduă și era copilașul meu de suflet cum s-ar zice. Da... onorariul meu era nesimțit de mare. Dar nimeni nu era dispus să manipuleze fără scrupule ca mine. Și totuși, iată-mă aici, în fața oglinzii, la cei 40 de ani ai mei,neavând nici cea mai vagă idee de cum vor decurge lucrurile, chiar de mâine.
Pentru prima oară în viață, mă întreb dacă am procedat corect angajând-o pe Liana.
În speranța că mă voi putea abține, mă clătesc cu apă rece pe față și decid că a venit momentul să mă ocup de contractul ei și de prezentarea mea de mâine.