destory me! / h.s. short story

unu

Expir ușor tot aerul din plămâni în speranța că măcar asta mă poate calma. Însă durerea din piept nu încetează și parcă simt că în curând o să înnebunesc.

Mereu se întâmplă așa. Mama mereu găsește câte un motiv ca să țipe la mine, fie și unul mic.

Privesc către ceasul din perete și văd că indică ora unu noaptea. A trecut mai bine de o oră de când și-a vărsat nervii pe mine.

Și încă nu îmi pot stăpâni furia...

Iau repede hanoracul de pe scaun, căștile de pe birou și telefonul de pe noptieră. Îndată ce îmi trag haina pe mine, deschid fereastra și săr peste pervaz.

Am nevoie de asta... de aerul rece al unei nopți de iunie și de muzică.

Felinarele luminează strada într-o culoare caldă galbenă.

Îmi pun căștile în urechi și dau play unei melodii la întâmplare din playlist-ul meu.

Mergând pe stradă, înspir și expir aerul răcoros de iunie în timp ce "Photograph" de Ed Sheeran răsună în urechile mele.

Cuprinsă de moment, mă ciocnesc de un trup solid, fapt ce mă trezește din gandurile mele. Îmi scot repede caștile, moment în care aud o înjurătură mormâită de la persoana în cauză.

"Hei, ai grijă la limbaj, amice!" îi reproșez celui din fața mea.

"Scuza-mă." mormăie, apoi își dă gluga jos de ce cap scoțând la iveală câțiva cârlionți. "Aelin?" întrebă acesta după câteva momente.

"Harry?" întreb eu nesigură, însă nesiguranța se transformă în convingere după ce privirea mi se reglă în vreme ce analizam chipul persoanei din fața mea.

☆
Heya, dragilor!...
Din plictiseala, am intrat in seara asta pe Wattpad si imi analizam lucrarile. Rasfoind cateva lucrari, mi-a venit mirobolanta idee sa mai creez o proza scurta cu Harry. So... have fun with that book.