Charlotte

Capitolul 1

Prinsă între dragoste și ură

" petele mi se desprind una câte una cu fiecare adiere de vânt"

Am pierdut tot. Am rămas singură cu o groază de probleme pe cap. Singurătatea a început să mă facă să plec de acasă doar pentru a nu mai gândi. De la moartea lor simt ură și dezgust pentru propria persoană. Nu a mai rămas nimic bun în viața mea. Tot ce a fost frumos s-a dus mai repede de cat mi-aș fi putut imagina. Intreaga mea viață s-a ruinat sub privirea lui. La comanda lui. Sunt distrusă, sunt dezamăgită de mine pentru că știu că eu le puteam fi salvare.
Au trecut trei ani de atunci, dar eu trăiesc în trecut. Nu mai sunt ce am fost. M-am schimbat iar sufletul mi-a înghețat de-a binelea. Am făcut atâtea greșeli încât dacă cineva mi-ar pune pistolul la cap n-aș face nici măcar o mișcare. Merit să mor pentru că am călcat prea multe persoane în picioare. Pentru propria fericire care bineînțeles că nu există.
În fiecare noapte îi visez ochii albaștri și vocea speriată care mă imploră să-l las să plece, care mă roagă să nu îi i-au viața. Privirea lui mă bântuie în fiecare secundă din viața mea. L-am omorât în loc să-l ajut să plece, era doar un copilaș la locul nepotrivit. Un copil neputincios.
Mi-aș dori să pot da timpul înapoi. Dar nu pot, din păcate.

În fiecare zi fac același lucru. Caut răzbunare pentru tot ce mi se intampla.
De trei ani caut același om care mi-a distrus familia în fața ochilor mei.
Care mi-a rupt fiecare bucată de suflet, care mi-a provocat doar durere.

Știe că îl caut, știe că îl voi găsi, știe că nu mai am suflet și că îl voi chinui.
Mi-am petrecut trei ani încercând să rezolv totul, dar îmi este imposibil atâta timp cât el este încă în viață.

Scuzați eventualele greșeli gramaticale. Lăsați un vot dacă vă place.