Secrete dezvăluite

CAPITOLUL 1

Maddison povestește

Mă numesc Maddison River și sunt în clasa a XI-a la o școală din Los Angeles. Trebuie să recunosc că am niște prieteni grozavi, dar ca și în orice clasă sunt grupuri și grupulețe cu fel de fel de oameni în ele care nu știi niciodată cum sunt cu adevărat și nu le vei afla secretele până la un moment dat. Asta mi se întâmpla și mie acum, adică deși cea mai bună prietenă a mea este Jade King, simt că îmi ascunde ceva important pentru că eu trebuie neaparat să știu totul și să aflu acel lucru sau cel puțin așa simt. Jade are un frate geamăn pe nume Derek pe care l-am considerat mereu, din habar nu am ce motiv, de ,,rang" superior și foarte protector ceea ce mie mi se pare un lucru foarte draguț. Mie nu mi se întâmplă asta deși, și eu am un frate mai mare, într-a XII-a, dar nu mă prea bagă în seamă și nu îmi prea pasă pentru că mereu am luat-o pe drumuri diferite. Adică nu știu cum, dar el a devenit unul dintre cei mai populari tipi din școală așa că logic că toată lumea mă cunoaște și pe mine. E în echipa de baschet a școlii deci probabil de aceea.
Revenind la prietenii mei, eu și Jade ne cunoștem de când eram într-a întâia, mereu făceam petreceri în pijama și normal că și Derek lua parte, dar nu vorbeam așa mult.
Nu știu cum se face că până acum am căzut în aceeași clasă la aceeași școală, dar mă bucur că sunt cu ei. Mereu veneau la mine și invers. Doar că nimeni nu era cu noi să ne poarte de grijă la ei, motivul chiar nu îl știu, dar acum sunt gata să îl aflu cu orice preț. Aveau o bonă, iar prima oară când am întâlnit-o credeam că e mama lor, dar Jade mi-a zis că e doar bona, nimic mai mult, dar de atunci nu am mai pus întrebări decât în sinea mea. (Oare ei chiar nu au părinți? Și dacă au, unde sunt și de ce ori de câte ori mergeam la ei nu i-am întâlnit niciodată? Nu voiau să mă cunoască?).
Multe întrebări la care trebuia să răspund sau mistere care așteptau să fie elucidate. Aveam prea multe gânduri care mi se învârteau prin minte așa că m-am hotărât să mă culc căci totuși era târziu și urma o zi obositoare și lungă de școală.
Ziua următoare a început bine, dar eu nu știam ce urma să se întâmple.
Era ora de sport, iar profesoara a pus clasa a XI-a și a XII-a să joace un meci de fotbal unii contra alții. Căpitanii erau Derek și fratele meu, Naten. Ca și de fiecare dată trebuia să se întâmple ceva nefericit. Băieții au început să se certe din cauza unui fault care, de fapt nu s-a pus și unul dintre cei de clasa a XII-a a primit cartonaș roșu, deși ei constatau că echipa băieților din clasa mea e de vină. A început și nelipsita bătaie, dar cel mai rău, erau implicați Derek și Nate. M-am grăbit la ei să îi opresc, iar când Derek voia să îi trântească un pumn fratelui meu în față și și-a dus cotul cu repeziciune în spate, nevăzând că vin, mi l-a tras în nas. Chiar dacă a fost doar un cot, a fost foarte dureros. Am căzut pe jos, am început să lăcrimez, iar sângele a început să îmi șiroiască, dar un lucru știam sigur, lupta a încetat.
Fără ca profesoara sau asistenta să vină, am fugit repede la dulap ca să îmi iau ghiozdanul și să plec cât mai repede acasă, dar Derek m-a urmat. Îl auzeam în spate alergând după mine și cerându-și scuze. Nu eram supărata pe el pentru că știam că nu a vrut, dar nu mai voiam să mă vadă nimeni cu nasul în halul acela.
Odată ajunși pe hol, singuri, mi-am deschis dulapul, mi-am aruncat ghiozdanul în spate, iar Derek s-a oferit să îmi dea niște apă din dulapul său. Văzând că vreau să plec a început să se grăbească. Și-a deschis dulapul care era fix langă al meu, iar în momentul acela eu întorcându-mă am primit o ușă în față, am căzut pe jos, iar apoi totul a fost în ceață. Am putut să mai aud doar niște strigăte din ce în ce mai slabe , iar apoi nimic.
Când mi-am deschis ochii am văzut doar tavanul unei mașini apoi mi i-am închis simțindu-mi pleoapele foarte grele.
Am simțit ceva rece ca și gheața pe cap, iar când m-am trezit, nu am putut să nu observ celula îngusta în care mă aflam. M-am ridicat din pat și am testat încuietoarea, care, cum era de așteptat, era închisă.
Dintr-o dată pe hol s-au auzit niște pași, iar eu am sărit în pat prefăcându-mă că dorm. În celula a intrat un tip și nu mi-a venit să cred că e...Scott? Amicul cel mai bun al fratelui meu? Dar nu asta era de fapt întrebarea, ci ce căuta el aici? De ce? Cum? Nate, șeful lui, știa de locul ăsta și că lucrează aici? În orice caz, Scott avea în mână o seringă cu care se îndrepta spre mine foarte calm probabil crezând că nu se va întâmpla nimic și că dorm liniștită, dar într-o clipă l-am apucat de mână, l-am rotit aruncându-l pe jos fiindcă atunci când vine vorba de injecții nimeni nu se atinge de mine, pot să zic că am un fel de fobie de așa ceva și știu puțin karate de la Nate. Pentru o clipă am rămas tăcuți amândoi, dar eu am văzut ușa deschisă și m-am gândit cât de naiv a putut fi Scott pentru o secundă să lase cheile în ușă. Fără să se aștepte la așa ceva, am fugit repede pe lângă el. Am trântit ușa, dar am fost așa grăbită încât cheile mi-au scăpat printre degete. Am început să fug cât de repede pot pe acele coridoare. Am trecut pe lângă o cameră cu monitoare conectate la camerele de luat vederi. Tipul ce stătea la birou și-a întors capul într-o clipa și văzându-mă a strigat un „Hei!" răgușit, pornind alarma. Nu am realizat câți oameni probabil angajați de acolo m-au înconjurat din toate părțile nemaiavând nici o cale de scăpare. Scott era în fruntea lor, desigur, și nu știu ce a făcut sau ce s-a întâmplat doar că a durut foarte tare.