Viata Doare

Capitolul 1

M-am trezit foarte rău dispusa asta, abia ne-am mutat în Londra,eu și mama mea. Tata ne-a părăsit de 5 ani,mai bine ca ne-a părăsit o bătea foarte rău pe mama mea,venea mereu beat și se răzbuna pe ea pentru tot ce nu ii convenea.
   Abia îmi târăsc picioarele jos din pat, trebuie sa merg la liceu. E bine ca este ultimul meu an de liceu. O sa fac 18 ani peste 3 luni și o sa ma angajez. Nu o sa o mai las pe mama sa se chinuie singura.
  - Betty, poți cobora jos, te rog? Ma striga mama.
- Imediat,mama, nu am terminat sa ma pregătesc. Strig la aceasta sa fiu sigura ca ma aude.
Merg repede la baie, îmi fac rutina de dimineață. Ma machez cu puțin, tuș albastru ,ma dau cu puțin fond de ten, puțin luciu de buze. Ma îmbrac cu rochița mea albastra,azi am optat pentru albastru(chiar dacă voiam sa ma îmbrac în negru) , îmi scoate ochii în evidenta, ochii mei au o culoare de un albastru intens, albastru ca cerul. Și cel mai mult îmi place rochița asta ca nu necesita tocuri. Merge foarte bine cu teniși mei negri.
Cobor scările rapid. Și ajung și o vad pe mama mea plângând. Sper ca nu a sunat-o iar tata. Fug repede la ea și o iau în brate. Când ma vede își șterge foarte rapid lacrimile.
     -Mama, ce s-a întâmplat???
   -B... Betty. Nici nu poate vorbi
- M-a sunat de la serviciu... Oh nu, nu ma poate muta și de aici. Abia am ajuns.
-Asa. O fac eu sa continue..
-Și trebuie sa plac pentru 3 luni,de lângă tine, spune ea trista. Oh pleacă singura, măcar nu ma mai mut iar.
- Și nu te pot lăsa singura. De asta mi-a fost frica, la naiba.
-Mama, sunt destul de mare. Ma descurc. Ii spun mamei mele.
-Aici nu este asa, scumpo. Deja ți-am anunțat bunici. Vor venii ei sa stea cu tine.
-Pai e bine, dacă vine bunica Linda, și bunicul Jackson. Ii spun și ridic din umeri.
- Iubito, nu ei. O sa vina bunica Martha și bunicul Jhon.
-Nu mama nu, sa nu aud. Nu ii vreau!!! Aproape tip, ii urăsc pe oameni aia.
-Nu avem ce face, te rog, iubito. 3 luni atât. Se roagă mama de mine.
-Pentru mine, scumpo, pentru noi te rog accepta. Știa ca dacă îmi spune asa voi accepta.
-Bine! Bine!! Doar pentru tine, acum grăbește-te nu vreau sa lipsesc din prima mea zi. Ii spun mamei mele.
-Mulțumesc, mulțumesc. Spune mama și ma strânge în brate.
Ne-am urcat în mașină și am plecat, urăsc tăcerea asta dintre noi doua. Noi nu suntem asa. Vorbim foarte mult, despre orice, ne tachinam, dar nu e liniștea asta între noi. Asa ca decid sa sparg gheata.
   -Si când pleci?
   -Diseară, iubito..îmi răspunde mama
  - Deci când voi venii de la scoala, bunicii mei vor fii aici?îmi este frica de răspuns..
- Da,Betty. Te rog sa nu le faci prea mari probleme.
  - Bine, mami.

Am ajuns la liceul Bradfield College. Cel mai bun liceu. Sper ca nu îmi voi face prieteni pe aici,eu sunt o fiere mai timida, mai ascunsa de lume, îmi place sa stau în casa îmi place sa ascult muzica în ploaie. Nu sunt cu lumea. Nu prea îmi plac oameni, îmi plac mai mult animalele. Iar bărbați ii urăsc din cauza tatei.
-Bun, deci, am ajuns. Sa ai grija, bine puișor?
- Da, mama.
Cobor din mașină și intru pe porțile mari ale clădiri. Curtea e plina de elevi, foarte multe grupe de elevi fiecare cu prieteni sai,ma simit chiar bine ca nu ma cunoaște nimeni și sper ca asa sa ramana..
Merg spere secretariat sa îmi iau cheia de la dulap și orarul.
Aici sta o doamna foarte drăguță, are un par asa de frumos, negru și mătăsos, îmbrăcată într-un costum gri. E asa frumoasa. După ecuson o cheamă Alice.
-Bună ziua. Spun încet, am emoții
-Bună, tu ești fata cea noua, nu? Betty Smith, nu? Ma întreabă cu o voce atât de calda.
-Da, eu sunt.
-Poftim aici, fata frumoasa. Îmi întinde cheia și orarul meu.
-Astăzi nu veți face ore, dar o sa pun o fata sa te învețe pe aici, ce spui? Ma întreabă ea din nou.
-Sigur ca da. Mulțumesc. Ii răspund doamnei drăguțe din fata mea..
-Bine, așteaptă o secunda. Spune și ia telefonul în mana.
După ce vorbește la telefon, o fata foarte drăguță apare în peisaj, e frumoasa. Are parul blond exact ca al meu, dar eu îl am mai lung, îl am aproape pana la fund. Iubesc parul lung. Ochii ii are de un verde frumos. Îmbrăcată în blugi negri și un tricou tot negru.
-Bună, Alice. Ii spune, fata blonda, doamnei secretara.
-Bună, Amber. Astăzi, o vei ajuta pe domnișoară Betty sa cunoască împrejurările. Ii spune Alice. Aceasta se strâmbă , uh, deja începe sa nu îmi placa.
-De ce nu pui și tu o tocilara sa facă asta? Nu vezi ca și ea arata la fel ca ele?? Se plânge Amber.
-Nu ar fi rău dacă în ultimul an ai pune și tu mana pe carte. Ii răspunde sarcastic Alice.
-Acum va rog frumos sa mergeți sa vedeți liceul, Amber, sa nu o sperii pe fata. Domnișoară Betty, va rog sa nu o luați în seama. Asa este ea, mai plângăcioasa. Îmi spune secretara drăguță.
-Sigur ca da, va mulțumesc frumos. Ii spun acesteia și ies din birou.