Împotriva inimii

Capitolul 33

- Cred că cel mai bine ar fi să mergi tu după ea și cu această ocazie mai petreceți câteva momente împreună, să nu mă trezesc aruncată de la etaj pentru că nu i te-am luat definitiv.

Ea mi-a aruncat un zâmbet radiant din partea opusă a dormitorului, făcându-mă să mă ridic de pe marginea saltelei pentru a mă apropia de femeie cu ochi verzi. Deniz a continuat să se aranjeze în oglindă și atunci când mi-am sprijinit trupul de masa unde era așezată și am continuat să o urmăresc aranjându-se pentru prima noastră ieșire într-un loc public ca un cuplu.

- Ești sigură?

Am întrebat-o când ea și-a ridicat privirea tulbure spre mine, determinându-mă să arunc toate acele stări care mă copleșeau cât mai departe de mine.

- Absolut. Cred că este în regulă să vă mai bucurați de câteva momente ca înainte și în plus, chiar nu o vreau drept inamic.

Ea mi-a zâmbit atât de dulce, determinându-mă să mă aplec pentru a-i săruta buzele și pentru a-i simțit mirosul de flori sălbatice care îi îmbrăca fiecare petec de piele.

- Atunci voi vorbi cu Alexander să treacă să te ia, este în regulă?

I-am sărutat fruntea și m-am îndepărtat spre centrul încăperii. Femeia cu ochi verzi mi-a zâmbit cuceritor atunci când m-a aprobat dând din cap, ca eu să continui să-mi strâng lucrurile din încăpere pentru a pleca spre apartamentul meu.

Când am închis ușa în urma mea, senzația aceea de gol pe care o aveam adesea în piept, revenise odată ce ușa se trântise de cadrul din lemn. Am închis ochii preț de câteva momente și atunci când am inspirat și expirat, intrând în liftul de avea să mă ducă la parter. I-am tastat un mesaj scurt lui Raven, care o anunța că în maximum o oră aveam să ajung la ea pentru a o lua și pentru a merge împreună spre clubul Wild, deținut de Oliver Pierce. Și deși avea să fie prima seara oficială în care eu și Deniz aveam să ne afișăm împreună, faptul că nu aveam să fiu eu cel care avea să o însoțească spre club, îmi făcea pieptul să se înece în nesiguranțe.

***

- Ar trebui să-i mulțumesc lui Deniz pentru că ești aici?

Raven Browns mi-a aruncat o grimasă naturală atunci când a deschis ușa casei, lăsându-mă să intru în cuibul său retras și rece. Mi s-a afișat relaxată și plină de încredere, deși știam că cel mai probabil își petrecuse ziua cu anumiți oameni prezenți în viața sa, doar și doar pentru a mai alunga din singurătate. I-am sărutat obrazul atunci când palma mea a prins-o de talie, ca mâinile sale să se înfășoare în jurul gâtului meu, cuprinzându-mă cu toată încrederea.

- Să o suni să-i mulțumești!

Am glumit cu Raven când fruntea ei mi s-a lipit de umăr, lăsând-o să stea câteva momente în căldura brațelor mele. Știam cât de mult conta pentru ea să simtă sentimentul acela de siguranță și știam cât de mult tânjea după iubire în general. I-am atins părul atunci când mâna mea a urcat spre ceafă, aducând-o și mai aproape de mine. Ne asemănam atât de mult la caracter, încât nici noi nu reușeam adesea să se deosebim de anumite stări pe care le simțeam.

Pentru că în general simțeam la fel și reacționam la fel de impulsiv și fără prea multă stare de gândire asupra lucruri. Pentru că ne lăsam duși de furie și încăpățânare, nu și de val în general, deși în ultimul timp Deniz Grand îmi reprezentase cel mai mare val căruia i-am permis să mă doboare din picioare.

- Poate voi face o excepție!

Femeia cu părul brunet și-a rostogolit ochii la auzirea afirmației mele, conducându-mă spre salonul unde își petrecea cea mai mare parte a timpului.