Cautarea lui Razvan

Cautarea

-V-a luat mult sa ajungeti aici. il aud pe Gabriel cum se plange si vad cum se uita urat spre noi. 

-Cat mai precis? intreb doar ca sa il vad cum imi arunca o privire iritata. Il vad cum isi arunca privirea spre ceasul din piele si cum mormaie scurt. Se fac acum 20 de minute si 30 de secunde intarziere.

-Si asta e ceva asa grav? il aud pe Teodor cum spune. Nu e important ca am ajuns cu bine? Si vii?

Ma uit urat spre el, dar deja se dadu cu doi pasi in spate, aproape ciocnindu-l pe Ivan. 

-Ce tot faci? marai el scurt. Deci asta e casa unde vom sta noi cinci? E urata. Nu imi place.

-Nu stiam ca ai simt artistic. Si arhitectural. ii dau replica. Vad cum Gabriel isi pune mana in sold.

-Ori asta, ori stateam la comun cu alte persoane. Numarul de cinci persoane la o casa, e destul de restrans pe aici. In general sunt de la sase persoane in sus.

-Nu arata deloc urat, casa. Mie imi place. il aud pe Teodor ca spune. Vad ca mai sunt si alte case. Stai, ala e un cimitir?! 

-Nu e chiar un cimitir. spun mirat.

-Ba este. mormai scurt Gabriel. Stam pe una din strazile mai departate de centrul orasului. Daca o iei drept inainte si faci dreapta si mai mergi putin ajungi la unul din parcurile din apropiere. Mai sunt si alte case. Si chiar un magazin de unde putem cumpara. Teoretic vorbind sunt o biserica si un cimitir.

-Stiam ca esti funebru Gabriel, dar nici chiar asa! O sa am cosmaruri la noapte.

-Ma intrebam cand vei spune asta. ranjesc spre el amuzat. Ivan mormai scurt.

-Atata vreme cat nu scoala vreunul din voi un mort, nu vad care ar fi problema.

-Dar ziceai ca nu iti place. ingana Radu confuz.

-Avem de ales? 

-Hai sa intram. adaug scurt. Si trag de trolerul negru. Bine ca mai sunt si alte case in apropiere.

-E o biserica, ce va temeti atat? ofta scurt Gabriel.

-O biserica catolica. Nu am chef de fantome dupa mine. pufai scurt Teodor. Gabriel ridica din spranceana iritat.

-Nu exista fantome. Nu s-a dovedit niciodata stiintific existenta lor.

-Sunt unele lucruri pe care nu le poti explica. Stiinta nu poate sa explice necunoscutul. Gabriel. ma bag in seama. Blondul insa ma fixa cu una din privirile sale reci din spatele ochilor caprui.

-Adica intunericul te referi. De ce ai vrea sa stii ce e raul? Daca tu cauti lumina?

-Facem filozofii in fata usii? Pe bune? suntem impinsi din spate de Teodor. Ne faceti de ras! Ivan, intra si tu o data! La ce te tot uiti?

-Mi s-a parut ca vad...

-Asta e veche, omule. il aud si pe Radu ca spune. Trecu in goana pe langa mine si aproape ca ma rasturna in drumul sau.

-Eu exist aici, nu ma vezi si pe mine! 

-Stai ca o statuie. Cine sa nu te vada? simt mana lui Ivan pe bratul meu. Intri, sau trec si eu peste tine?

-Tu chiar nu ai maniere.

-Abia acum realizezi? sunt impins inainte. Si ma impiedic de prag. Sunt prins insa si smucit de brat la timp de Gabriel.

-Daca stiam ca veti face atata haz de necaz, nu va mai spuneam.

-De parca nu urma sa zarim acel cimitir. ingana sec Ivan si tranti in forta usa de la intrare.