Împotriva inimii

Capitolul 30

- Nici naiba nu o să ne găsească aici!

- Prevăd că tatăl tău o poate face.

Buzele pline, rozalii au vorbit repede, provocându-mă să o reduc acolo pe loc la tăcere, pentru că Deniz Grant aveau o ironie exacerat de autodidactă. Și nu era vorba doar de ce scotea pe gura aceea păcătoasă, ci și de modul în care sclipirea plină de pasiune din ochii săi cruzi și învolburați, contribuia la întreaga imagine pe care o îngropa în ea. Pentru că femeia superbă nu era exact cum voia să le arate tuturor, nu era doar o tipă cu o educația tranșantă, care muncea pentru visul său și care încerca să-și țină în frâu pasiunea și înverșunarea. 

- Te asigur că nu o va putea face.

I-am făcut semn cu ochiul atunci când doamna blondă i-a înapoiat cartea de identitatea, îndrumând-o să semneze câteva foi comform politicii confidențiale a hotelului.

- Uitați și cartela dumneavoastră, camera 666, etajul 6. Ședere plăcută!

Deniz și-a întors privirea amuzată spre mine când numărul camerei i-a fost comunicat, aducând pe buzele sale un zâmbet complice. Atunci când am condus-o de la spate spre liftul de la parter, modul în care fusta lungă pe care o purta i se modelase după șoldurile atrăgătoare, mi-a determinat palma să coboare pe partea stângă a taliei, aducând-o mai aproape de mine.

La naiba cu parfumul ei sălbatic și pasional, îmi trezea fiecare nerv care îmi zvâcnea în trup, ca atunci când Deniz să intre în lift, să-și sprijine corpul de bara de metal ce îmbrăca unul dintre pereții ascensorului.

- Dar sunt sigură, dacă tatăl tău știa că vin și eu aici, probabil atunci când aveam să ajungem în cameră, ne aștepta stând întins pe pat.

Deniz a vorbit aducându-mi zâmbetul pe buze, nu pentru că era posibilitatea să aibă dreptate, ci pentru că umorul ei viza tot timpul oamenii cu un potențial extrordinar de mare în ceea ce privea caracteristicile dominatoare ale personalității. Cum era și tata, cum de fiecare dată când cei doi se aflau în aceeași încăpere, era ceva magic a lor în a se ironiza și în a glumi unul pe seama celuilalt.

- Nu pot nega faptul că îți face o plăcere deosebită să te răfuiești cu persoane extrem de intolerante.

- Cum ai fi tu?

Și-a sprijint cotul stâng de bara din metal, aruncându-mi un zâmbet extrem de provocator.

- Da, iubire, dar știam amândoi motivul pentru care eu îți tolerez micile persiflări.

Ea și-a țuguit buzele într-o grimasă ce-mi făcuse pieptul să se afunde și mai mult în senzația de plăcere pe care o aveam când era în fața ochilor mei. Pentru că deși știam că era ceva atât de neînregulă cu mica luptătoare ce-și urcase în cap mai bine de jumătate din companie, nu puteam nega faptul că trezea în mine ceea ce îngropam cu fiecare secundă în timp ce înaintam în vârstă: intensitatea sentimentelor.

- Și de ce mă tolerezi?

- Pentru că știm amândoi cine pe cine domină în cele din urmă.

Deniz a rămas șocată de cele afirmate, ca înainte ca ușile liftului să se deschidă, palma mea să-i atingă în treacăt coapsa dreaptă, trupul meu înghesuind-o în colțul cutiei din metal. Când buzele mele i-au atins gura provocatoare, degetele ei mi s-au urcat pe brațe, susținându-se de mușchii umerilor când mâna mea dreaptă i s-a urcat pe coapsă, trăgând de materialul fustei sale. Atunci vârful degetelor mele i-au atins pielea fierbinte a coapsei, zgomotul produs de lift mă deteminase cu adevărat să mă trag în partea opusă a acestuia, pentru a permite frumoasei domnișoare să coboare la etajul șase.