În slujba lui Ștefan

I

           Dinspre dealurile bogate ale Valahiei cea de pururi creștină ,primavara adia plăcut primele raze ale soarelui ca un flăcău căutandu-și aseala în livezile bogate pline de fericire. Mirică,mai mare satului Răzvad își mâna calul spre cetate pentru al întâmpina pe Vlad pregătiri mesei roadelor muncii valahilor iscusiți. Timpurile erau pline de miresme și domnul nostru o prefacea într-o adiere de vânt cum rar se mai simtea în Valahia. Încălecand pe cal, Mirică își pune pe spate palosul a tot știutor de minuni,înșfaca hamurile armasarului de incredere și porni în goana spre cetate. Drumul lui luă o întorsătură stranie. În fața sa îl zăreste pe fratele de arme al Moldovei galopand nebunesc spre cetate. Mihnea care înainta iute spre Mirică din partea soliei lui Vlad îl întâmpină împreună pe cinstitul cavaler.
-Frate, Argan! Cu ce taină ai bătut atâta drum din Moldova la noi ?
-Aduc vești de la Principele Ștefan al Moldovei! Principele Ștefan la izgonit pe Petru Aron din țară și își caută scăpare în Pololonia. Ucigasul de tată trebuie să-și primească pedeapsa cuvenită frate Mihnea!
-Bine ai grait Frate Mirică! De atâta amar de vreme, îl aștepta pe Stefan să vină înapoi în Moldova și să-l înlăture pe Aron. Trei ani de domnie în zadar. Nu tu armașia,nu tu dregătorie nouă și cinstită. Totul a luat cale strâmbă. Judecata domnului va fi aspră pentru el bag seama. Acum să încalecăm frate și să pregătim cele de trebuință și de taină pentru masa de prânz a lui Vlad.
Cei doi iau calea drumului spre cetate. Ajunși în fața ei Mihnea își trase adânc aer înpiept și bătu în ușa cea mare. Auzind  poarta cetății,Andrei mai marele fratele lui de arme, aștepta cu nerăbdare venirea celor doi cavaleri. Fața lui începu a se bucura de vederea fratelui său mai mare și de bunătatea lui cea nechibzuită.
-Bine te-am regăsit teafăr și sănătos frate!
- Ai gata cu lingușelile zici ca ești muma. Am plecat câteva ceasuri din cetate să ajut la recoltă și tu îți faci griji?
- Lasă-l, frate Mirică! Ca frate mai mic trebuie să fie îngrijorat!zise Andrei râzând de el. Dar domina ta cine ești?
- Iertare! Sunt, Armas! Cavalerul măriei sale Ștefan Mușat! Am fost întrebuințat de pregătirea veniri noului prinț al Moldovei!
- Ștefan? Fiul răposatului Bogdan vodă? zise Andrei mirat Iuhuiiii! Să trăiască Măria Sa Ștefan Vodă! începu să chinuie de fericire alături de restul oștenilor
Trecură mai bine de trei ceasuri peste cavaleri și oboseala își spuse cuvântul. Andrei se gândi că ar fi bine sa se dreagă puțin cu o carafă de vin înaintea veniri noului prinț al Moldovei în Valahia. Mirică, își trase sabia și cingătoarea și se puse în fân ca un copil mic in fașă. Gândurile îi zburau lin ca o petală văzută toamna din pom scuturîndu-se iar somnul îl fură adânc. Dintr-o dată, tobele începu a bate venirea lor în cetate dar pentru cei doi, somnul și dregerea erau prea apăsătoare pentru ei. Ștefan văzând pe cei doi ficiori a lui Frâncu zis purice îi sperie rău de cazu din căruță amândoi.
- Auu! Vine baba Leaca cu urzica! Fugiți!zise vodă cu o voce pițigăiată
- Leaca unde?!! Ahh mama mea!
Cazura Andrei mort de bunătatea vinului și începe a-l interoga pe Ștefan
- Auzi băi nene? Cine ești dumisale de mă trezești pe mine? Ști cine sunt eu?
- O iertare mie!zise vodă râzând
- Io sunt Andrei! Să mă ierți că sunt mahmur dar de la atâta amar de vreme cât am răzbit cu turcu parcă mi-era dor de un vin bun cules din via de la poale mănăstiri Dealu. Ioho neică daca ai sti tu ce lupte am avut noi cu bătrânul Bogdan vodă ți-asi povești in dată. Acum făgăduiesc ca mă vei lasă să îmi revin și îmi voi aduce aminte cine ești. După straie nu pari om de rând si mai mult a domn. Să fi tu oare Ștefăniță vodă al nostru drag?
Vlad zâmbind și râzând de chibzuința cavalerului și de interogarea lui luă cuvântul și îi spuse:
- Da domina ta ști cine sunt eu ?zise el plin de bucurie râzând alături de restul ostenilor
- Eee...oi fi eu beat doamne dar pe tine te știu și fără să te văd. Ești Vlad Basarab, fiul răposatului Vlad Basarab bătrânul sau dracul cum îi spuneau norodul. O fost om tare bun și viteaz dar a murit la Bălteni trădat de unul dintre cavaleri lui care acum sa dat de partea turcului. Blestemat fie.
Mirică trezind din somnul adânc se duce către fratele său pentru al trezi din mahmureală
- I-ar te îmbătași mă? Iertare pentru faptele lui doamne dar așa e omu la băutură se crede zmeu!
- Lasă frate Mirică! Azi e motiv de bucurie și veselie! Astăzi hotarele Moldoveni vor fi păzite și apăratede Mușatini
Zile treceau apasatoare peste Valahia. Dupa moartea tatalui,Stefan incearca din răspunderi consolidarea hotarelor vichi si reorganizarea armatei. A poruncit armurierilor aducerea a patruzeci de tunuri pentru oaste si arme confectionate din cele mai bune matriale. Pentru el cinstita si măritata lui sabie confecționată de meșterii armurieri din Genova o prefăcu ca un fulg de nea.
La rascruce de drumuri,Andrei o întâlni pe Cătălina sotia mariei sale Vlad împreuna cu ceilalți cavaleri din garda sa Marcu si Emanuel. Marcu un barbat cu pieptul vanjos ,umeri lati si trupul cat al unui urs gata sa sară  după  pradă își  văzură fratele de arme și îl  îmbrățișa de parcă nu l-ar fi văzut de mult timp
- Frate Emanuel! Fi binecuvântat de Dumnezeu. Am crezut ca te-am pierdut.Cum a fost călătoria către casă?
- Ziua bună frate Andrei ! Multumesc pentru ca îmi porți de grijă în călătoria mea pre alte meleaguri. A fost usoara plină de peisaje frumoase și taine misterioase. Dar acum m-am întors acasă. Unde este Maria sa Stefan?
-Este în cetate va asteapta! Doamna, camerele sunt pregatite pentru venirea domniei tale. Sa ne grăbim se crapa de seară și nu dori sa ne prindă înserarea.
-Așa cavalere Andrei ! Sa ne grăbim! Soțul meu este nerabdator să afle vești de la frații nostri creștini. Să mergem.
Ulițele luminate de torte care duceau spre cetate făcu din frigul de afară să se transforme într-o seară de iunie plăcută. Mirosul liliacului înflorit aducea o hipnoză a copilăriei din trecut fiecărui om care îl mirosa.
Ajunși în fața curți, Cătălina se duce către grajduri pentru a-și hrăni calul pentru al pregăti pentru ziua ce urma să vină.
Stroe, stiind ca inima lui Vlad este frântă, se gandi ca surpriză mai frumoasă ca aceasta nu a mai văzut niciodată.
- Doamne ți-am adus pe cineva. Eu va las singuri acum, aveți multe de vorbit.
- Stroe...stai! Pe cine ai adus?
Vlad văzând-o pe minunata lui soție, se duce încet spre ea și o apucă ușor de șold. Ea,încântată de vrevederea soțului său îl sărută și capul ei îi prelinge ușor pe pieptul lui vanjos.
Vlad nemaiputând răbda o strânge în brațele lui și o sărută pe frunte.
-Doamne...Mălina fata mea. Bine te-am regăsit Mi-ai lipsit draga mea! Așteptam să te reîntorci acasă. Spune-mi cum a fost drumul? Ce peisaje ai văzut?
- Și mie mi-ai lipsit dragul meu! Drumul a fost liniștit. Peisaje nu prea am văzut cine știe ce dar dorul de tine ma făcut să mă întorc repede.
-Dorul de Valahia te-a adus înapoi draga mea.
- Asa e doamne!Spune-mi, Vlad tatăl nostru este aici? Îmi e dor să-l revăd.
- Este în cancelarie. Vorbește cu căpitanul Andrei despre vistieria țări și despre planurile de luptă. Chiar te așteaptă de ceva timp. Să nu-l lăsăm să aștepte. După tine draga mea!
Cei doi se îndreaptă spre cancelarie în din înăuntrul ei se auzeau râsete. Intrând în sală îl vede pe Tache tatăl Cătălinei plin de veselie și bucurie auzind întâmplările cavalerilor
- Nene Tache când veni turcu la mine cu buza umflată de atâta spurcaciune cei iese pe gură in limba lui și încercând să îmi ceară îndurare ase îi făcui botu ca la măgar ce începu să urle biletul de el. După Micu a lu Agapie logofătul încinse un fier pentru nu știu ce inscripție de cal. Mai când îi invige ăsta fieru în fund sări bietu turcu să rupă asfaltul ce m-ai! spunând cu o voce pitigaiată care starnea hohote de râs.
- Dar cei cu râsetele astea domeniile voastre. Văd că te simți bine la noi nene Tache și tu Stefan .Am o surpriză pentru tine părintele meu.
- Așa este Vlade. Oamenii tăi sunt foarte veseli și plin de întâmplări amuzante. Dar totuși îmi e dor să privesc ogorul cum se scoală și încep munca câmpului. Vreau ca domina ta să mă însoțești. Vreau să-ți cunosc țară cu priveliștea ei de basm . După te voi purta pe Ceahlăul nostru drag și de voi duce să admiri bouri noștri.
- A-și fi încântat vere Ștefan dar acum avem treburi importante pentru țară. Dis de dimineata vom primi o solie. O...era să uit. Părinte Tache fata ta sa întors acasă la noi . Gărzi să intre va rog
- Cătălina,fata mea,bine te-am regăsit. Cum a fost drumul spre casă?
-A fost bine tatuca. Cavalerul Emanuel al Moldovei a fost lângă mine mereu. El a avut grijă de mine cum ia poruncit Stefan. Acum sa luăm cina împreună toți și mâine să pregătim țara pentru frumusețea ei.
- Bine spus,doamna mea. Mâine dimineață solul transilvănean va ajunge la noi trimis de Iancu. Acum să mâncăm. Andrei!
- Poruncă doamne!
- Dis de dimineata vreau să fiu singur fără voi în fața cetăți.
-Cum doamne porunca e poruncă. Dar prea mă frământă că Stroe are să te urmărească.
- Nu-ți face griji am sa-l suguiesc eu. Acum la masă. Poftă bună.
- Unde e Sache? De ce întârzie burtosul?zise Marcu nemaiputînd de nerăbdare a mânca bucatele lui
- Aici domeniile voastre. Ce-i cu zarva asta?
- Sacheee vineee!
Sache se repezi spre ușa ferindu-se de bocancul cu pinteni a lui Stroe nemai putând de așteptarea mâncări.
- Stroe era să-l pălești zdravăn pe Sache!zise Vlad nemai putând de râs
- E lasă-l că știe ce port în picioare,doamne n-ai de grijă. Aduti aminte când ai venit cu Mihnea în hanul lui Sache la turci nu ai auzit un bocanc ca un topor înfipt în ușă?
- Ba da nebunule! Am auzit și inima mea era plină de bucurie văzându-vă.
Acum hai să mâncăm de-abinelea și mâine la primul ceas să fiți alături mine. Domnilor vremurile basmelor sau încheiat acum trăim vremurile fiarei și e crudă! Tare crudă