Împotriva inimii

Capitolul 23

- Mulțumesc pentru invitație!

El mi-a vorbit apoi despre specialitățile pe care avea să le facă alături de bunul său prieten, Kevin, persoană pe care am cunoscut-o puțin mai târziu, când m-am trezit înconjurată de toți acei oameni în mijlocul grădinii.

Atunci l-am reîntâlnit pe Sebastian, ce m-a servit cu un pahar de suc de mere, spunându-mi faptul că era o altă tradiție a acestui grătar, ce avea să mă pregătească pentru votca ce avea să-mi amețeasă capul. Apoi am făcut cunoștință în cele din urmă cu Kevin Scotch, doctor cardiolog și cel mai bun prieten al comandantului Browns. Tatăl lui Jacob Scotch, feblețea Vanessei ce m-a recunoscut de la petrecerea mezinei familiei, ca să mă îmbrățișeze și să fie extrem de politicos și prietenos cu mine.

Era un cerc copleșitor de prietenos și distractiv, unde domnul Kevin Scotch a împărtățit câteva experiențe din tinerețea lor, aducând în discuție faptul că el a fost cel mai bun psiholog pentru domnul Browns, în special în momentele în care erau puși la pământ de berea cumpărată de la chioșcul din colțul străzii, pe balconul apartamentului unde au locuit împreună câțiva ani. Apoi bărbatul alfa al familie a povestit despre escapada domnului doctor pe acel bar în club, unde s-a făcut de râs în asemenea hal, încât soția lui l-a ignorat zile la rând.

- A venit unchiul preferat, unde este flebețea mea?

Îmbrăcat prea sport decât eram obișnuit să-l văd, Oliver Pierce și-a făcut apariția în plină discuție, dar nu singur, fiind însoțit de către două domnișoare blonde cu ochi verzi, ce semănau extrem de mult cu tatăl lor.

- Încă doarme, dacă despre Dominic este vorba.

Sebah a răspuns țâfnos, lucru ce l-a determinat pe Oliver să-l pocnească peste ceafă.

- Despre Maria vorbeam, amice!

Toți din jur s-au oprit odată la auzirea cuvintelor, ca senzația de seriozitatea să marcheze grupul din grădină. Dar acest lucru nu a durat foarte mult, deoarece vocile amuzante s-au auzit pe fundal, iar bărbatul brunet și înalt și-a așezat brațul după gâtul fratelui său, deoarece Oliver Pierce era fratele său după mamă, lucru descoperit destul de târziu.

- Au trecut aproape mai bine de 25 de ani, încă nu te-ai plictisit?

Comandantul Browns l-a întrebat râzând, ca în cele din urmă bărbatul cu păr grizonat să-și arunce ochii asupra mea, ignorându-l.

- I-a uite cine este aici!

Și-a dat brațul la o parte din jurul său și a pășit spre mine, urmat îndeaproape de cele două dimnișoare micuțe timide.

- Ea cine este?

Una dintre fetițe a întrebat, ca Oliver Pierce să mă privească și să le explice.

- Ea este Deniz, o domnișoară foarte drăguță.

- Dar Deniz nu este nume de băiat?

Fetița mai înaltă a întrebat, provocându-mi un mic zâmbet pe față.

- Să știi că poate fi și nume de băiat.

I-am explicat apropiindu-mă, oferindu-i un zâmbet dulce.

- Nu degeaba a fost catalogată drept o femeie superbă cu caracter de pușcăriaș rus, deci poate fi amândouă oricând vrea.

Alexander a glumit, provocându-mi o stare euforică în momentul în care a reprodus cuvintele. Știam exact cine pronunțase acele cuvinte și acest fapt mă mânca pe interior. Și ceilalți au râs până la refuz de gluma lui Alexander, în special Oliver când i s-a explicat cine și în ce context a afirmat acest lucru. Și au readus în discuție inabordabilitatea lui Dominic Browns și felul său tranșat, sfătuindu-mă să nu-l bag în seamă.