Ma numesc Adina

I. Varul meu!?

Am iesit de sub stravechii fagi aramii ce ascundeau un mozaic viu de culori scaldate in lumina blanda a primaverii, zarind acoperisurile un pic decolorate ale conacului de piatra si lemn. Acest loc imi fusese de cand ma stiu camin. Dar Dark Hill imi fusese nereu un refugiu bine venit dar si necesar.

M-am incruntat la vederea unuia din muncitorii familiei mele, ei bine acum ai mei si ai surorii mele care ducea din fata intrarii o caleasca trasa de doi lipitani. Oare era doctorul Christo, caci el mai venea din cand in cand neanuntat. Dar chiar si asa azi nu ma asteptam la nici un vizitator.

Am traversat pajistea in graba ca sa ajung mai repede ca sa aflu cine venise recent.

Am intrat in cladire tropaind pe treptele de piatra. Din partea dreapta a holului isi facu aparitia majordomul meu personal, Dante cu o expresie nu prea vesela cum obisnuia el sa fie in restul zilelor.

- Ati reusit sa rezolvati treburile doamna?
- Desigur Dante. Am incercat sa ma stapanesc fata de el caci nu vroiam iar sa inceapa cu ingrijorarile care acum nu imi erau de loc necesare. Avem musafiri cumva?
- Da...recent a sosit domnul Harry.
- Harry.....Harry Corvus!? M-am incruntat la el fara sa vreau si am continuat sa imi desfac nasturii de la palton. Dar nu a anuntat nimic de sosirea lui aici! Stiai ceva!?
- Desigur ca nu doamna. Altfel stiti bine ca erati prima care ati fi aflat.
- Da.....asa este.

I-am facut semn intr-un mod subtil ca se poate retrage atunci cand usa de la salon s-a deschis iar de dupa ea isi facu aparitia Harry. Am incercat sa schitez un zambet de bucurie dar am renuntat caci parea unul fals si fortat. Nu aveam nimic personal cu el, dar preferam sa pastrez distanta. Era mai bine asa.

- Ia te uite pe cine avem aici. Doamne verisoara ar trebui sa mai lasi locul asta de tara si sa mai vi in Forks. Ti-ar prii mult mai bine decat aici, unde totul pare asa de salbatic. Clar incepea sa semene din ce in ce mai bine cu mama lui. Am incercat sa fiu calma dar cand se lega de cea ce imi apartine, ei bine cu greu ma mai puteam stapani. Locul acesta era mostenire de la parintii mei si nu aveam nici cea mai mica intentie sa renunt la el.
- Harry, ma bucur sa te revad. Si evident ca stii foarte bine ca imi place mai mult aici decat acolo. Mi-a fost suficient sa stau in Forks pe perioada studiilor. Acum sunt aici si sunt foarte mul...

Nu am apucat sa termin ce aveam de spus ca el ma trase ma aproape de el. Mi-am inchis ochii ferindu-mi capul de el cand el se apleca asupra mea ca si cand ar fi vrut sa ma sarute. Am expirat usurata cand doar imi dadu un mic pupic pe obraz.

M-am departat de el simtind un mic fior pe sira spinarii. Si ca sa nu isi dea seama am inceput sa imi scutur manecile camasii recent cumparata.

- Oh, haide Adina! Doar nu esti scarbita ca ti-am dat un pupic. Sau cum cumva nu sunt bine venit aici?
- Normal ca prezenta ta este agreata aici, dar asta nu inseamna ca poti face tot ce te taie capul. Fara sa imi dau seama tonul vocii mele incepu sa fie mai ridicat. Clar trebuia sa ies din peisaj cat mai repede sau sa il fac pe el sa plece.
- Scuzele mele, dar am a trecut ceva vreme de cand nu ne-am mai vazut si pot spune cu mana pe inima ca am si uitat ce tanara splendida, uimitoare si fermecatoare esti.
- Deci, acum ai trecut la tachinari? Am zambit un pic nedigura pe mine dar si pe intentiile lui si m-am dat un pis mai in spate marind distanta dintre noi doi.

Am inceput sa ma uit la el destul de prudenta. Daca si eu ma schimbasem, asa cum presupunea el, ei bine si el s-a mai schimbat. Si la atitudine dar si la aspect.

De cand il stiu Harry a avut o atitudine mai apropiata fata de mine. Iar acum ca amandoi ne maturizasem, prefersm sa stau departe de el in caz ca avea din nou ideea sa faca acelasi lucru.

Cred ca observase atitudinea mea defensiva caci isi dadu ochii peste cap cu un ranjet ca si cum el era cel destep iar eu o fata usor de dus cu pluta. Dar se insela. Chiar foarte rau.