Sunt, nu știu cine dar sunt..plecarea ta atât de prevăzută de toată lumea, inafara de mine, m-a făcut să mă întorc in ocean.Oceanul gândurilor mele reci dar măcar sunt departe de inima mea nebuna, după tine.Sunt nopți in care tânjesc după ceva ce n-am avut niciodată.Nopți in care rememorez toate ridurile fine ale feței tale și îți rearanjez in mintea mea fiecare geană in parte.Dragostea mea, chip de înger m-ai târât in infern ca locaș al gândurilor mele mai întunecate decât parul tău brunet.Analizez și reanalizez fiecare secunda și îmi dau seama ca ți am dat toate motivele sa pleci din universul nostru in care eram singurii locuitori.Tu ai tânjit după lumina și eu ți-am dat și ultima fărâma de lumina care mai zăcea in mine.Lăsându-mă pe mine fără vreo moșie să pot reaprinde fitilul din sufletul meu.E întuneric și încețoșat aici ..tot ce vad sunt doar umbre deși sunt înconjurată de atâtea chipuri de porțelan dar cu ce folos, tu, Hades al lumii mele dacă nu pot sa te vad pe tine ?
Te-aș desena și picta cu cele mai vii culori in speranța că pictura ar prinde viață dar mă tem că nu exista o pânza atât de fina.
Aș scrie poezii și cărți despre căpruiul ochilor tăi dar ma tem ca nu exista atâtea foi incât să pot cuprinde jocul lor, de culori. Aș striga cât de mult te îndrăgesc dar tu nu ai vrea să auzi...așa ca am sa rămân unde m-ai lăsat, pe planeta noastră răscolind amintirile mele cele mai de preț .
Când îți vei aminti de mine și vei reveni eu nu voi mai fi aici pentru că odată și-odată va veni un astronaut să mă salveze din templul gândurilor mele care mi-a devenit iad,oceanul întunecat și nemărginit. Din îndepărtare te voi vedea cum te va îneca disperarea crezând ca valurile uneori lente alteori tulburi m-au luat la vals ..îmi vei plânge moartea deși eu voi fi mai vie ca niciodată .
Pentru Hades, al lui Persephone
YOU ARE READING
Orice fata are un Hades, al ei
詩歌Sau cel puțin e păcălită de ideea ca orice muritor e iubirea vieții ei..
