Rosè

~Capitolul 12~

*Din perspectiva lui Dylan*

-Ai de gând să-mi spui și mie de ce m-ai adus aici?Ce vrei de la mine?

-Știi prea bine ce vreau! Mi-ai luat singura ființă care mă accepta așa cum sunt,cu toate rahaturile pe care le făceam.

-Oricum n-o iubeai,aveai de gând să o distrugi! Și plus de asta,chestia asta s-a întâmplat acum zece ani!

-Nu contează! Ți-am promis că mă voi răzbuna!

-Nu eu ți-am luat-o,ea venea la mine de fiecare dată când o răneai!

-Trebuia să o respingi!

-Serios,Mike? N-am făcut nimic altceva decât să încerc să-i fiu prieten,să o consolez!

-Și cum ai consolat-o? În pat?

-Mike,ce dracu?! N-am atins-o!

Mike dădu să spună ceva,dar fix în momentul acela, ușa,care fusese încuiată,se trânti cu putere de perete.

Întorcându-se amândoi către bufnitură,Dylan amuți. Era chiar ea. Îmbrăcată în aceleași haine de azi-dimineață, părul care deobicei era frumos așezat pe umăr era acum prins intr-un coc dezordonat,iar privirea îi era foarte întunecată.

-Rosè!

-Dylan! Ești bine?întrebă fata,repezindu-se către băiatul de care se îndrăgostise.

-Sunt bine,iubito. Dar ți-am spus să nu vii aici...

-Ăă...ce dracu' tocmai s-a întâmplat? Și cum ai reușit să scoți ușa aia nenorocită  din balamale?

-Simplu. Ce se întâmplă aici?!

-Nim-...,dădu bărbatul care nu-i era cunoscut,dar fu întrerupt.

-Nu pe tine te-am întrebat!

-Rosè,iubito,nu se întâmplă nimic! Sunt doar niște probleme mai vechi de car-...,dar de data asta fu Dylan întrerupt.

-Pot spune și eu ceva?! Nu vă mai comportați de parcă nu aș fi aici!

-Nu mai țipa sau vei fi tu în locul ușii!îl amenință fata,cu o privire plină de furie.

-Bine,gata,nu mai țip. Dar cum ai reușit să scoți ușa din perete? Era încuiată! Ai super-puteri?

-A fost ușor. N-ai auzit de  The Dark Rosè?

-Ba da,dar ce legătură are  The Dark Rosè cu faptul că tu ai distrus ușa?

Apropiindu-se puțin de el,îi arată tatuajul de pe gleznă.

-Tu ești  The Dark Rosè?spuse bărbatul uimit,aproape nevenindu-i să creadă ca iubita fostului său cel mai bun prieten e cea mai înfricoșătoare luptătoare.La toate meciurile și concursurile la care participase,avusese grijă să nu i se vadă decât ochii și tatuajul de pe gleznă,care dacă nu erai atent,nu aveai cum să-l observi.

Fata ieșise din lumea sportului de când începuse facultatea,dar din când în când,atunci când mai avea timp,mergea la sală și se antrena. Facultatea nu îi mai permisese să se ocupe și de pasiunile ei,dar tot reușea câteodată să își facă puțin timp și pentru ea.

Lăsând astea la o parte,Dylan o îmbrățișă strâns pe Rosè când aceasta îl luă în brațe.

Întorcându-se cu fața spre bărbatul căruia încă nu îi știa numele,fata îi răspunse:

-Da,eu sunt  The Dark Rosè. Întrebarea mea este,tu ești cel care m-a sunat?

-Nu eu,ci șeful meu te-a sunat.