Dangerous atractions

Capitolul 27

-Da, dar nu au niciun efect, nici macar durerile acelea nu le mai opresc.

-Ai incercat sa maresti doza?

-Degeaba...

-Asteapta putin, zice ea pornind pentru a raspunde la telefon.

-Familia Hill, da domnule. Da, imediat,zice aducandu-mi receptorul. Pentru tine Caden.

"-Alo?

-Caden, te-am sunat pe numarul tau si-l avea inchis.

-Aa, da, n-aveam baterie. Ia zi Daniel.

-Am nevoie de un ajutor, ne-am putea intalnii langa barul pe care-l frecventam acum cativa ani?

-Sigur. Ma imbrac si vin.

-Mersi."

Imediat ce am inchis m-am dus in camera unde dormeam si mi-am luat o pereche blugi, un tricou alb, m-am incaltat si am pornit spre locul unde eram asteptat de Daniel.

-Cu ce te pot ajuta?intreb eu atragandu-i atentia.

-Pai vezi tu, sus in acest bloc, zice el aratandu-mi blocul din spatele nostru, a locuit Alexis. Am nevoie de ajutor sa impachetez cateva lucruri si sa le car, i-am promis de 2 saptamanii.

-Ramai dator, zic urmandu-l.

Am coborat din lift la etajul 2 al blocului, un apartament pe intreg etajul, frumos.
Daniel deschide usa cu grija, intrand inauntru, acolo se aflau o multime de cutii pline sau chiar goale.

-Eu ma ocup de sufragerie si hol iar tu iei dormitorul tot ce nu e pus in cutii le pui tu, iar ce e pus le cari la masina, zice Daniel avand un zambet tamp pe fata.

Afirm cu o simpla miscare a capului apoi intru in dormitor, totul parea neatins, langa patul ei inca se afla patutul baiatul ei presupun, acoperit de o panza. Curios de fire am tras un ochi cautand prin sertare, un lucru mi-a atras atentie. In unul dintre sertare se afla o poza intoarsa, am luat poza iar inima mi-o luase razna. Aceasi poza pe care o am in birou, noi doi si acel copil. Am fost intrerupt de Daniel care intrase inauntru, asa ca am bagat poza in geaca repede pentru a nu o vedea.

-Ceva interesant pe aici?intreaba el asezandu-se pat.

-Nu, doar mobila.

-Grozav, eu unu am incarcat cutiile, hai sa mergem.

-Bine.

Am coborat afara din bloc unde dintr-o data sunt oprit de o femeie mai invarsta care avea nevoie de ajutor cu (,) cumparaturile.

-Vreti sa va ajut?intreb eu politicos.

-Daca nu deranjez, sunt o femeie batrana, nu mai pot sa car atata greutate.

-Nu face nicio problema, Daniel ne auzim la telefon, ii zic prietenului meu care astepta.

Am urcat cu femeia pana la etajul 3 al blocului, unde se pare ca mai locuiau si nepotii ei.

-Multumesc tinere, zice ea aratand unde sa asez cutiile. Accepti o micuta cafea?

-Accept, multumesc frumos.

M-am asezat pe un scaun si am asteptat-o pe batranica sa vina cu cafeaua.

-De ce ati plecat de aici?intreaba ea punand ceasca pe masa.

-Poftim?Cred ca ma confundati.

-Nu, nu, ai locuit aici cu iubita ta. Initial tu ai stat singur la etajul 1, apoi v-ati mutat impreuna cu iubita, o tanara draguta, foarte amabila.

-Acum 5 luni am avut un accident de masina, in urma acestuia mi-am pierdut memoria. Tot ce cuprindea ultimii 3 ani. Ziceati ca la 1 am stat?

-Da.

-Mai locuieste cineva acolo acum?

-Nu, tanara aceea nu a vrut sa vanda niciunul dintre apartamente.

-Va multumesc de cafea, zic band inca o gura de cafea. Acum daca ma scuzati, trebuie sa plec.

-Desigur, multumesc inca odata pentru ajutorul dat.

Am coborat la etajul 1, unde stateam si ma strambam la usa aia pentru ca nu stiam cum voi intra inautru din cauza lipsei cheii.

-Unde as lasa o cheie daca as locuii intr-un apartament? Sub pres,zic uitandu-ma sub pres. Nu. Sub ghiveciul cu flori? Da. Bravo Caden,esti un inteligent, imi zic mie insami.

Imi tremura mana pe cheia, oare chiar vroiam sa-mi amintesc sau era doar o curiozitate? Am intrat inauntru, unde totul era aranjat de parca cineva inca ar locuii acolo, insa totul era acoperit de praf.
Pe pereti albi ai holului se aflau numai poze cu mine si Alexis, in sufragerie erau inramate cateva poze cu copilul acela, in dormitor nici nu mai vorbesc, poze cu noi doi, noi doi trei ba chiar. Am intrat in bucatarie unde pe frigider erau lipite numai biletele scrise, le-am desprins pe toate si am inceput sa le citesc. De la cel mai nou la cel mai vechi.

"Te iubesc acum si pe vecie.(A)
Si eu.(C)"

"Domnul director, am plecat im apartamentul meu, unii mai trebuie sa mearga si la scoala.(A)"

"Ce zi este cea mai importanta pentru tine?(A)
Ziua in care relatia noastra nu se afla doar in imaginatia mea.(C)"

"Vino acasa! Imi este greu, ne este greu."

"Ne este dor de tine, am plecat cu Aaron la sora ta."

"Caden, am luat baiatul si am plecat. Baiatul NOSTRU are nevoie de dragostea unui tata, nu de nopti si zile fara tine. Ramai cu ... Claire. Semnat o straina"

Toate imaginile din zilele cand ne completam biletele unul altuia imi revineau in minte. Am dat fuga in dormitor de parca stiind ca acolo mai este ceva, pe perete erau agatate doua papusi de mana, o fata si un baiat.

-Teatrul de papusi, e tot ce-mi scapa printre buze.

Dintr-un sertat scot un telefon, aveam deja vaga banuiala al cui este, l-am bagat la incarcat si am asteptat sa se deschida pentru a putea citii mesajele de pe el.

15.05.2014

Micuta mea: Caden, te rog,raspunde la telefon. Deja ma alarmez, imi este frica. De ce nu raspunzi? Este a 2 a zi de cand nu raspunzi.

28.5.2014
Micuta mea: Iubitule, iar ai disparut de acasa. Ce tot faci? Te rog sa ma suni si fiul nostru imi simte agitatia si nu mananca nu doarme. Te implor, raspunde sau macar da un mesaj.

03.06.2014
Ave: Nu te mai recunosc! Ti-ai lasat familia creata alaturi de Alexis si de fiul tau, pentru ce? Pentru o curva alaturi de un copil din flori?

05.06.2014
Tata: Din aceasta zi, cu mare durere in suflet si un gol in inima, te reneg ca fiu al meu. Ti-ai distrus familia pentru o pierdere de timp"

-Doamne, ce am facut? Toate amintirile din ultimul timp isi fac loc in mintea mea.

Alexis POV:

-Doamne! Cine poate sa bata asa animalic usa, ofez eu coborand scarile pentru a deschide usile. TU?!