12 - Inima mi suspină

18 3 3
                                    

O fi văzut că am sunat de atatea ori ?  De ce nu a trimis măcar un cuvant, să știu că nu este o glumă ?  Încă mă gandesc la apelul lui . Încă .. . 

-Patricia fuge de mine .  șopteste Nagel de parcă dorea să fie un secret, îmi pare rău că aud lupta ceva din lupta lui și mă decid să-l ajut : 

-Cand am întrebat-o de tine a fugit . A inceput să plangă . Ce i-ai făcut NAGEL ? 

-Am băut! Poate am lovit-o sau nu stiu nici eu ! Nu pot să-mi aduc aminte . 

-Nagel tu nu esti violent , te rog frumos . 

Îl contrazic fără să stiu că am dreptate, nu este acesta motivul și apare în încăpere PATRICIA . 

Tata este plecat cu Yanis , a spus că vrea să  se oprească la mall . După ce va termina treaba . 

Cand Nagel o zăreste pe Patricia, se schimbă la chip și ea stă la distanță uitand complet pentru ce a venit : 

-Te poți apropia PATRICIA . 

Îi zic bland ,însă nu se mișcă . Se comportă de parcă a înghețat acolo . Mă holbez mai atent la privirea lui , care se află in direcția lui NAGEL Și încerc să nu zambesc . 

NU ESTE URĂ ÎN ACEA PRIVIRE . ESTE ALTCEVA . DAR SIMTE CEVA PENTRU NAGEL : 

-Pentru ce am venit ? 

Mă întreabă ea pe mine și ridic din umeri scurt : 

-Să discuti cu mine! îi răspunde Nagel pe un ton  sfarsit de durere și chiar o sperie pe biata PATRICIA : 

-Nu este nimic de discutat . Vă rog nu mai spuneti asta . 

-Nu e nevoie  să mă respecti în acest fel! 

-Eu o să plec . Îmi cer scuze . 

Îi cer lui Nagel din priviri să actioneze și nu mai stă ca un bleg , departe de ea . DOAR PRIVIND . APARE ÎN SPATELE ACESTEIA , după care o întrece pe biata PATRICIA care e nevoită să  încetinească  : 

-Nu e nimic de rezolvat . Totul este bine . 

Refuză ea să se uite în ochii săi și Nagel întinde bratul spre chipul acesteia .În clipa în care o mangaie pe obraz, își ridică privirea un moment : 

-Te-am rănit fizic ? Sau , ce ți-am făcut ? Nu mai știu mare lucru de atunci .Te rog spune-mi! 

Patricia dă din cap, în semn că nu a nimerit motivul și  trage aer în piept agitată : 

-E personal. E vina mea, adică . Vă evit din cauza asta . Vă rog să nu mai insistati .  

-Înțeleg. Să ne purtăm ca înainte , nu se mai poate ? Chiar e imposibil să fim doi prieteni ca în trecut ? 

Părăsesc încăperea fiindcă eram oricum în plus , după care ies din casă . FĂRĂ SĂ ANUNT PE CINEVA . 

Scot din buzunar telefonul, în ultima perioada îi acord atentie mai mult ca oricand și mă holbez în sus : 

-Astăzi nu e așa de cald . Pot să mă plimb . 

Mă îndepărtez de casă zambind , simtindu-mă matură și mai sigură pe mine, fiindcă pot să fac asta de una singură : 

-Dar unde să mă plimb ? Să o sun pe ERICA ? 

Mă întreb și mă opresc in drum. Vreau să oftez , poate chiar aș fi făcut-o ,dacă nu remarcam pe cineva . CU BICICLETA . SE AFLA PE PARTEA OPUSĂ , DAR L-AM RECUNOSCUT . ERA CHIAR EL : 

Păcat nocturnWhere stories live. Discover now