Pedeapsa

1

Esy pov.
Părinți mei au divorțat când aveam 6 ani, ei nu s-au iubit niciodată. Tatăl meu m-a abandonat când eram mica iar mama nu a putut face faţă de una singură. Nu avea suficienți bani sa ma întrețină si pe mine asa am ajuns eu aici.
.
.
.
-Esy, e vremea mesei!
-Acum vin..
.
.
Nu pot spune ca sunt bine. M-am obisnuit cu ideea ca părinții mei nu m-au iubit, ei nu m-au dorit niciodată.. daca ma doreau nu eram acum aici.
.
.
.
P:Esy, la ce te gândesti? Îmi spune îngrijorată Persida (ea e mama noastra, ea are grija de noi).
E:-La nimic! Spun eu cu un zâmbet fals.
P:-Iti e dor de mama ta?
E:-Puțin.
P:-O sa fie bine, stii foarte bine ca mama ta nu a vrut sa te lase aici.
E:-Atunci de ce nu a venit niciodată sa ma vadă? Spun eu cu zâmbetul pe buze dar o lacrimă ma da de gol. O sterg repede sperând ca nu mi-a vazut lacrima.
P:-Of...nu plânge.
E:-Pot sa ma duc in camera? Am multe teme de facut.
P:-Sigur!
.
.
.
Am ochii mamei mele si buzele tatălui meu. Pe faţa mea ei nu s-au desparit niciodată. E frig, îmi e frig si nu am pe cine sa iau in brate. Lacrimile îmi ies la iveală.
Îmi lipsesc, la naiba! Îmi lipsesc părinți mei pe care nu i-am avut niciodată!
Persida ciocane la usa, îmi sterg repede lacrimile si deschid usa.
.
.
.
P:Esy, vorbește cu mine, te vei simti mai bine!
E:-Daca vorbesc cu tine o aduci pe mama înapoi?
P:-Mama ta nu se mai intoarce, la fel ca si tatăl tau.
E:-Au uitat de mine..
P-Esti un om foarte bun căruia i s-au întâmplat lucruri rele.
E:-Crezi ca mă va adopta cineva?
P:-Sunt convisa!
.
.
.
După 2 luni:
-Buna ziua!
-Buna, bun venit la orfelinatul "Maria" cu ce va putem ajuta?
-Stii, noi am avut o fetita, dar am pierdut copilul.. in pântec.. si m-am gandit, de fapt, ne-am gandit sa adoptăm o fetita.
-Sigur! Ma duc si aduc albumul cu, copii.
.
.
.
După o vreme:
-Ea e, pe ea o vrem.
-Sunteți siguri?
-Foarte!
.
.
.
P:-Esy, felicitări, esti adoptată!
E:-Serios? Nu pot sa cred!
P:-Hai sa faci cunostinta cu ei.
E:-ok!
.
.
.
-Buna Esy.
-Buna..Am...
-Eu sunt Elen iar el e sotul meu David.
-Încântată!
-Si noi! Mergem?
-Sigur!
.
.
.
Pe drum se pune o liniste, îndrăznesc sa o rup.
-Am..o sa merg la scoală?
-Nu!
-Cum adică nu?
-Nu ai voie!
-Dar vreau sa ma fac învățătoare, sa învăț copii.
-Nu ai voie!
-Pai ce o sa fac?
-O sa vezi când ajungem acasa.
.
.
.
♡îmi pare rău pentru greseli de exprimare/otografie♡