Îndrăznește să mă iubești

Capitolul 14

Stătusem trează, după ce Drake mă adusese acasă și, din fericire, terminasem de pus la punct detaliile privind expoziția de pictură. În afară de dat câteva telefoane, nu mai aveam de făcut nimic în sensul acesta. Acum mă relaxam în prezența copiilor, de care deveneam fascinată.

— Ai nevoie de ajutor?

Râd ușor.

— Tocmai am terminat de strâns o parte din jucării și mai am o grămadă acolo. Mă simt de parcă am strâns toate jucăriile astea adineauri.

— Crede-mă, niciodată nu vor sta într-un loc, zice Anna, întinzându-mi o ceașcă de cafea.

Dând din umeri, m-am așezat pe canapea. Deși era incredibil, copiii dormeau.Cu toții.

— Te-ai simțit bine la nuntă?

— Desigur.

Am simțit că se uită la mine, atenția ei prelungită înghiontindu-mă în jumătatea de față dinspre ea. Probabil că ar trebui să dezvolt, dar cum mintea mi se blocase complet, căutând zadarnic ce aș mai fi putut spune. Speram doar că nu observase și plecarea mea acasă cu el.

— Bine, zise ea și i-am deslușit zâmbetul atotcunoscător din voce.

— Mă bucur că te-ai hotărât să vii, până la urmă. Gălușca mea a fost uimitoare de-a dreptul, a continuat.

— Da, a fost uimitoare, am murmurat aprobator.

— Te-am văzut dansând cu Drake. Vreo trei melodii la rând.

Putea citi gândurile? Nu mi-am ridicat ochii, ci am mormăit:

— Da, am dansat.. nu e mare lucru, încerc eu.

— E superb, zise ea.

Ghiont, ghiont. Îi puteam zări privirea insistentă asupra mea. Anna arunca o aluzie ca o grenadă. Aveam totuși noroc că nu era și Maria.

— Nu crezi că e superb?

— E frumos, da.

— Acum sincer, voiam să mă asigur dacă ai căzut sub vraja lui. Aparent, te ții tare.

Ar fi trebuit să rămân rece, complet lipsită de interes pentru toate lucrurile astea, nu-i așa? Prin urmare, mi-am studiat degetul mare și am descoperit o tăietură proaspătă; în jucării, poate. Adună-te, Ingrid; creierul tău e atât de obsedat de Drake, încât nu mai simți durerea? Jalnic.

— E imposibilă orice..

Dacă tot ai slobozit-o, dă-i bătaie!

— Relație? zice.

Înghit cu greu.

— Ohoo, scumpo, crede-mă că am văzut prea multe la viața mea să mai cred că e ceva imposibil pe lumea asta. Cel puțin, când doi se plac. Intens.

Doar am clipit des.

— Două exemple de cupluri concrete se răsfață pe o plajă fierbinte în Europa, preț de zece zile, chicotește ea.

— Noi..suntem diferiți.

— Aha.

— El are o anumită poziție socială, iar eu un renume..nu tocmai curat, nu știu de ce am continuat.

Se încruntă.

— Stai așa, din câte știu, Ingrid Zardini e celebra pictoriță a Italiei..?

— Da, dar și fata lui..Bergan..

Mă privește de parcă m-ar scana. La naiba!

— Atunci când vrei cu adevărat pe cineva, crede-mă că nu mai contează ce sânge porți. Folosesc tot exemplele de mai sus. Mie mi se pare mai mult o fugă de-a ta.

Uitându-mă în ochii ei, să-și dea seama că eram foarte serioasă, i-am răspuns mai sincer ca niciodată, sperând ca Anna să nu insiste prea mult pe tema asta.

— Nu m-am apropiat niciodată atât de mult de cineva, ca să știu ce e o relație. Nu mă pricep și nici nu vreau să o fac.

— Sper ca situația asta să se schimbe, ești o fată superbă și talentată.

Nu o să se schimbe.

— Dar îți mai spun ceva, scumpo, Drake nu o să dea înapoi, dacă a pus ochii pe tine.

— Nu mă interesează.

Sunt atât de interesată.

— Am o singură întrebare, cum de reușești să ții totul în tine? Trebuie să fie o chestie al naibii de grea.

Am zâmbit amar:

— Nu și pentru mine. E mai mult un mod de viață.

— Dă-i drumul, Ingrid. Lasă totul să iasă.

— Nu pot.

— Nu o să știe nimeni. Va fi secretul nostru.

— De ce? întreb.

— Pentru că știu cum e să fii sfâșiat pe dinăuntru, să spunem.

N-am putut decât să scutur din cap, iar respirația  mi-a devenit întretăiată. Mâna ei mi s-a oprit pe omoplat. Atingerea aceasta simplă era ca un foc pe pielea mea, arzând prin mine și descuind porțile care-mi ferecau necazul. Ea nu mi-a spus să mă liniștesc, că o să fie bine. Dar tot m-am simțit mai bine, chiar dacă nu i-am mărturisit marele meu secret.