Îndrăznește să mă iubești

Capitolul 4

Dar cine îndrăznea să o iubească pe Ingrid Zardini? Mi-am întors capul brusc spre el, dar nu mă privea. Nici nu zâmbea, nici nu surâdea. Nu-mi dădeam seama ce urmărește Drake London și nici nu voiam să aflu. Aveam lucruri mai importante și mai strigente pe care să mă concentrez și pentru care să-mi fac griji.

— Îmi..pare rău, mă bâlbâi eu. Nu se va mai întâmpla, cred că medicamentul injectat..

Obrajii îmi ard, la cât de răsuflată e ultima mea replică. Ce să fac dacă sunt novice în toată această treabă? Şi-apoi de ce simte nevoia să-mi arunce sărutul în față? Din câte știu a fost un participant activ. Nu, Ingrid, lasă discuția încheiată.

Ești varză la tot ce înseamnă discuție de orice natură cu sexul opus, așa că fă un pas înapoi. El coboară din mașină, se îndreaptă spre portiera mea, o deschide și mă privește:

— Nu îți pare rău, așa cum nici mie nu îmi pare, dar asta nu justifică alegerea ta de a te eschiva. Asumă-ți alegerile pe viitor, spune, lăsându-mă cu gura căscată la propriu.

— Drake..Neața!

Salvată de clopoțel, am expirat eu în timp ce coboram din mașină. Un  băiețel de nici doi ani, frumos foc, sărise de gâtul lui și râdea cu puținii dinți pe care îi avea.

— Mamă, ce voinic te-ai făcut de când nu te-am mai văzut! vine replica lui Drake.

— Ben, te-aș ruga ca data viitoare să mă aștepți, înainte de a ieși din casă, îl apostrofează femeia brunetă, surâzătoare.

Nu văzusem o femeie mai frumoasă ca ea, iar copilul îi moștenea culoarea azurie și incredibilă a ochilor. Era înaltă, slăbuță, dar cu forme plăcute, iar fața ei părea scoasă din tiparele femeii perfecte. Din instinct, fac un pas înapoi, la vederea bărbatului mai în vârstă ce se apropia pe alee. În fond, aveam o ținută de speriat.

— A venit bunicul, zice copilul entuziasmat.

— Neața, Jack! îl întâmpină bruneta. Să fii cuminte cu bunicul și să-l asculți, da? Dă-mi un pupic acum.

Băiețelul sare de gâtul ei și o sărută apăsat pe obraz.

— Unde e tati?

— Vine.. mai încolo, îi răspunde ea ușor reținută şi vizibil deranjată de subiect.

După ce ne face cunoștință cu Jack și Ben, îi privim îndepărtându-se.

— Neața, scuză-mă, te rog, e un adevărat spectacol mezinul meu dimineața, mai ales când nu-l are pe tatăl lui în preajmă. Eu sunt Natalia, spune, întinzându-mi mâna.

— Neața. Ingrid.

— Haideți înăuntru, ne invită ea.

— Crezi că..îngân eu.

— După ce faci o baie, îți împrumut niște haine, da, îmi răspunde ea zâmbitoare.

Pășim pe aleea lungă a casei frumos decorate, apoi poposim înăuntru.

— Merg să îți pregătesc schimburile, îmi spune. Drake, te rog, mergeți la bucătărie și servește-o cu o cafea între timp. E pregătită deja.

— Îți mulțumesc, spun.

Îmi atinge mâna în grabă. Făcându-mi semn să mă așez la masă, Drake mi-a întins o ceașcă de cafea.

— Zahăr, lapte?

— Un cub de zahăr, spun.

Pereții mă strâng deodată și nu mai respir.