SUFLET UITAT

Cand lacrimile-mi scapa amintiri, tu de ce nu esti aici?

O alta ea iti acopera cerul instelat, dar ai uitat ca a plouat, iar cerul e de partea mea. A plans si el, dar cu alta suferinta, nu provocata de tine, ci de toti cei care au iubit candva un cer senin. 

Ai ramas in pagini si cuvinte uitate, vorbe spuse la intamplare, esti uitat. 

Putrezesc sentimente-n mine, ma ingroapa in noi, dar fara tine. Mereu ti-am simtit absenta, chiar si impreuna cand puteam dansa in ploaie, ignorand suferinta cerului. Nu m-ai putut privi la furtuna, acea furtuna cu ploi, erau sentimentele pe care tu le-ai spulberat, dragul meu, tu ai provocat schimbarea vremii ce ma urmareste constant. Ai provocat un suflet care te iubea, nu pentru ce erai, ci pentru ce puteai iubi. M-am inselat ca tu stii sa iubesti, nu, tu crezi ca iubesti. 

Imi pare rau sa ti-o spun, dar am trimis un soare pe planeta ta, sa te bucuri de el, asa cum ai facut-o cand ai pretins ca ma iubesti si nu-ti uita umbrela, soarele nu poate incalzi suflete reci, ci va pleca lasand-te cu ploile ce vor avea sa vina.