Asheville- Locul celor patru

Asheville-2

la media, Rowan Davis

Perspectiva Rowan

-Imi dai si mie tema la latina? Fiindca nu pricep mare lucru, ca de obicei. Rowan, tu ma asculti vreodata? tresari la auzul acelei voci iritate.

Si isi scoase din urechi castile albastrase.

-Ai spus ceva?

-Tu esti imposibil. marai ea scurt. Si isi trecu mana prin parul de culoarea castanei. Tema.

-Ah, la mate?

-La latina, istetule. Deja, am terminat cu matematica, pe ziua de astazi. Tu mai traiesti? Sau ti-ai lasat sufletul la cimitir? Gata, a trecut. 

-A fost ieri, inmormantarea. Vrei sa dansez?

-Nu mai fii asa un ciudat. Uneori ma mir ca pot sa fiu prietena cu tine, in aceste momente. Da-te mai incolo, sa scriu aici, la banca ta.

-Dar a ta? intreb eu mirat. Si ea pufai scurt.

-Sa zicem ca a ajuns loc de spectacol pentru mareata noastra trupa de tocilari. In fine, de unde incepe? Tu nu stii cum sa scrii normal, este?

-De aici.

-Ce scris marunt, ai, parca e de furnici. bombani pornita din nou. Si se apleca atunci peste masa si incepu sa scrie cu viteza fulgerului.

Se lasa sa alunece pe scaunul din fata locului sau din banca. Si sa o urmareasca atunci cu privirea. Nu ar parea ceva, sinistru la prima vedere. Pentru ei doi insa era, chiar si dupa atata vreme.

-Uneori, e straniu sa ma simt privita de tine, Davis.

-Nu ar fi prima oara cand imi lauzi in acest mod maret, talentul de privitor.

-Chiar asa de mult te-a afectat acel eveniment? Ori, simplul fapt ca a fost vorba de ei? 

Rowan deveni atunci tensionat. Stiu la ce se refera. Isi feri insa, privirea.

-Nu stiu despre ce vorbesti.

-Tu chiar ai o obsesie ciudata, fata de familia asta. Zau daca te inteleg. bombani Emily. Si isi arunca iar privirea in caiet.

Rowan lasa atunci mintea sa respire usurata. Trupul sau tot incordat era. 

Nu trebuie sa afle nimeni vreodata...

Esti insa, prea evident. ii reaminti constiinta sa amuzata si ironica.

-Sa zicem ca poate ambele. Ma gandeam ca astia din cele patru, sunt poate nemuritori. 

-Asta e probabil cea mai proasta gluma spusa de tine, vreodata. Vrei sa iesim dupa? Si sa mancam ceva?

-Desigur. Fara Ivy, spui.

-Normal. Probabil acum isi plange suferinta. Rowan, chiar nu te inteleg. Tu ai un tata mort, ar trebui sa stii perfect cum se simte ea acum.

-Nu stiu daca pot veni.

-Vei veni, fiindca nu am de gand sa mananc cu nimeni altcineva, decat tine. pufai ea sec. In plus, acolo va fi si el. Deci, va trebui sa vii.

-Ah, Robert, maretul tau baiat, din echipa de inot?

-Da, a scolii. Nu incepe iar, de parca nu stii. Vii sau nu.

-Vin, pot sa ma opun eu oare, vreodata? pufai el amuzat. Si arunca o privire scurta spre usa de la clasa. Nu zari insa nicaieri conturul trupului ei.

Ivy Moore nu va veni astazi, o stii si tu la fel de bine.

Stranse atunci cu forta pumnii si isi inclesta maxilarul.