Ai iubit vreodata atât de mult încât să simți cum trăiești prin dragostea aceea? Cum mori cand totul se stinge iar tu privești neputincios cum sufletul si fericirea din tine se stinge odata cu ultima scânteie?
Ai iubit vreodata atât de mult încât să fii convins că ea este aleasa, ca adormi cu zâmbetul pe buze gandindu-te ca maine va fi mai frumos ca ieri doar pentru ca ea va fi acolo, în brațele tale?
Ai iubit vreodata atât de mult încât într-o zi in care totul merge prost, tu sa fii la marginea prăpastiei cu griji iar cand ea te prinde de mână sa te gândesti doar „Cât de norocoasă sunt ca e lângă mine!” ?
Sunt A, iar acum a sosit momentul cand imi doresc sa mi las gândurile sa prindă viata. Sa pun totul pe foaie sperând că imi voi elibera mintea de gânduri și sufletul de durere.
De cand eram inca o copilă, 14 ani si multe intrebari. Încă de atunci ma întrebam dacă totul e ok cand o femeie se simte atrasa de prezenta unei alte femei.
Dacă este ceva in neregulă cu mine gândindu-ma la un posibil viitor in care ma trezesc dimineata iar in patul meu vad o femeie, nu un bărbat.
Sa fii inca un copil si sa te întrebi dacă ai voie sa iubesti ceea ce-ți dorești, nu e ok.
Sa ai intrebarile astea in minte si niciun sprijin asta e îngrozitor.
Mereu am considerat ca femeile mi-au placut dintotdeauna.
Mă îndrăgosteam de orice profesoară frumoasa care trecea pragul clasei. Însă nu pot spune ca atunci realizam ce se intampla de fapt cu mine. Nici părinții mei n-au bănuit nimic, crezând doar ca este o perioadă a copilăriei mele.
Am mai crescut putin, suficient cat sa gasesc pe internet poveștile altor adolescente/femei cu aceași „problema" ca si mine.
Majoritatea dintre noi aveam mereu întrebarea „De ce eu?”
De ce trebuia sa fie ceva in neregulă cu mine?
De ce nu pot fi si eu normala?
Nici acum nu mi-a răspuns nimeni la intrebarile acestea dar in timp nu a mai fost nevoie, raspunsul l-am gasit singura. Nu sunt întrebări al caror răspuns il găsesti la sfârșitul cărții cum sunt probleme de matematică.
Sunt răspunsuri pe care le găsești singur cand ai curajul sa te descoperi pe tine, fără a mai incerca sa schimbi sau sa ascunzi ceea ce esti de fapt.
