Furie Melancolică

Episodul I

De când mă știu trăiesc într-un vis din care aștept și nu aștept să mă trezesc. Asta o fac cu răbdare și din frică pentru că înainte mă pripeam dar acum cred că astfel de lucruri nu se petrec peste noapte ci când sau dacă le e sortit. Ce-aduc cu ele? 

De cele mai multe ori nimic bun: Iluzie? Deziluzie? 

Sunt trist, nostalgic, timid. Asta nu pentru că sunt pitic ci din cauza educației, din cauza mamei care mă urmărește ca o harpie repetându-mi de câte ori mă vede ca o perfidă și tristă litanie:

- "Toate femeile e viclene, Isaia. Tu ești mic, ești vulnerabil. Stai în umbră și nu te implica." 

Mi-e lehamite de fața ei lată și puhavă, de buzele transformate în cioc de bufniță atunci când își soarbe din ceașca ei cu rândunele ceaiul de ghimbir, de vocea ei hârâită ca un fierăstrău ce vrea să taie o piatră, de povețele ei repetate care îmi hârjâie creierii, de ochii mereu pânditori. de gâtul ei lung și subțire pe care și-l rotește uneori ca pe-un tirbușon.

Când i-am spus de ziua mea că vreau un ceas și o grămadă de turtă dulce m-a întrebat șăgalnic:

" - Placate cu aur?"

" - Firește! " i-am răspuns eu emoționat de optimism.

" - Cu bucățile de turtă dulce ar fi simplu. Am foiță cu care să ți le înnobilez. Sub ce formă geometrică vrei să ți le fabric? Să le coc? "

Mi-a întors fundu' ei mare după care mă privise pieziș și îmi făcuse cu ochiu'.

Apoi urcase afurisita aia de scară în melc până în mansardă unde locuia Rasputinova. Asta-i o altă figură din capitol. Deși toți ne-au băgat în cap că mi-e bunică, mama "s-a spart" odată după o beție. Eu am profitat și am tras-o de limbă: cu individa aia care vorbea rusește s-au trezit la poartă în iarna lui '54. 

Aia cică a fost o iarnă... cea mai cea. Eu nu cred, iernile din timpul războiului... bunica... acuma nu mai știu care-i cea adevărată sau nu, în orice caz unei femele din casa asta în ultimul hal gravidă căreia i se rupsese apa și se declanșase nașterea datorită acelei străine a reușit să nască. I-a făcut niște pase deasupra burții și mama a venit pe lume ca o rachetă cu decolare sau aterizare forțată.

Străina și-a schimbat hainele ude, a îngrijit pruncul și a rânjit cu dinții ei mărunți, aruncați parcă cu furca în gură de către bunicul care deja îi era la picioare și se chinuia să-i desfacă nodurile complicate și multe ale ghetelor.

Bătrânului îi venise tot sângele în cap, dar nu se lăsa. Lui mama i-a fost și moașă și nașă, a botezat-o "Hortensia".

După ce a crescut, a ajutat-o să se mărite cu o frumusețe de bărbat pe care ea cine știe cum îl vedea pentru că avea un strabism înfiorător de atrăgător.

Tata a fecundat-o rapid pe mama și a dispărut când a venit la poartă propria lui mamă cu ciomagul.Aia a fost singura muiere pe care Rasputinova n-a reușit s-o manipuleze, că așa e cu vrăjitoarele între ele. 

Eu am fost retardat de cuminte pentru că mi se dădea periodic un ceai special care să-mi spele și să-mi dizolve amintirile vieților anterioare.

Am fost răsfățat și iubit deși nu aveam voie pe afară.

Nici la școală nu m-au lăsat: au tocmit profesori care veneau acasă și se străduiau să-mi prezinte materiile într-un mod atractiv pentru că erau plătiți regește de Rasputinova.

Eu tăceam și priveam ca tâmpitul.

Beleaua aia din pod îi plătea regește: citea în palmă, în stele, în cafea, în cărți desenate cu poze ciudate.

Era aglomerație mare, femeile stăteau la coadă pe scara care mirosea veșnic a muieri transpirate.

Rasputinova le dislocase oasele capului cu privirea ei ascuțită și grea, cu vorba ei dulce și cântată cu care le șoptea, le amețea și le hipnotiza în parfumul camerei de orhidee putredă.

Singură se schimonosea când rămâneam singuri:

" - Isaia, ține minte, șirul proștilor nu se va termina în veci, a proastelor în special. Totul e să nu iei în seamă, să nu-ți pese niciodată de nimeni, să nu-ți fie frică. Tu ești cruduț, află de la mine că totu-i visare, totu-i plăsmuire, totu-i închipuire deșartă și amăgire ascuțit de dureroasă. Ia lucrurile dur și nemilos, nu le învălui în pânza, în borangicul închipuirii, pentru că nu există om în care să te încrezi pe termen lung. Dacă te ajută cineva din senin, la ăla să fii atent, de acolo vine primejdia, pentru că îți dă un deget și îți ia toată mâna. Atenție la femei, ele sunt perfide și periculoase. "

Duceam o viață monotonă de-mi venea să-mi iau lumea în cap. La o vreme (eram adolescent deja), am observat la balconul casei de peste drum o femeie mustăcioasă cu turban care tot scutura așternuturi.

M-au cutremurat formele ei durdulii. Ea a observat și mi-a făcut un semn de chemare cu degetul.

Am traversat străduța și am bătut timid la poarta ei dogită.

Fără introducere, ea și-a aruncat enorma făptură asupra mea și am săvârșit păcatul originar și original.

Apoi m-a trimis la băcănie să-i cumpăr măsline, iaurt și zahăr.

Eram fericit și buimac de exploziile senzoriale ce îmi fuseseră brusc dezvăluite.

De atunci o tot vizitam cu multă grijă, că de ne-ar fi ghicit mama ori baragladina aia de Rasputinova...

To be continued...