Călătoarea

Capitolul 12

Ma incrunt confuza atunci cand vad ranjetul de pe fata lui Camber. Privesc in directia in care privea el. Observ un barbat ce a iesit dintr-o masina rosie si a intrat intr-un magazin , lasand usa masinii deschisa. Razboinicul incepe sa alerge spre masina. Pufnesc si il urmez. Ma asez pe scaunul pasagerului , Camber pornind motorul masinii. Ne indepartam rapid de magazinul in care intrase proprietarul masinii.

- Ce prost ! zice Camber razand.

- Ca si tine. mormai eu.

- Auch , asta a durut !

- Nu a durut la fel de tare cum va durea pumnul pe care il vei primi daca nu taci. marai eu.

- Ce rea esti. spune el.

Il privesc urat. Camber inghite in sec si isi intoarce privirea spre drum. Ma las moale pe scaun si analizez oamenii pe langa care trecem , observand cat de diferiti sunt de oamenii din Amaris. As zice ca seamana mai mult la infatisare cu oamenii pierduti. Diferenta e ca oamenii pierduti au in minte numai dorinta de razbunare. Nimeni nu stie de ce vor ei sa se razbune pe noi. Exista legende care spun ca pe vremuri Amarisul si Abingora erau un singur oras. Nu tin minte care era numele orasului , dar stiu ca numele regelui era Hendrix. Acest rege pedepsea aspru oamenii care nu i se supuneau sau nu lucrau , dar rasplatea oamenii care contribuiau la dezvoltarea orasului. Se spune ca oamenii pedepsiti l-au omorat pe Hendrix si asa s-au creat cele doua orase: Amaris , in care au ramas oamenii preferati de rege , si Abingora , in care au ramas oamenii pierduti. Dar , desigur , aceasta este o legenda.

- Am ajuns ! zice Camber , parcand masina.

Deschid usa si ies afara. Privesc cladirea uriasa din fata mea. E mult mai inalta decat celelalte blocuri. Observ doua garzi la intrare. Probabil ca sunt mai multe peste tot in cladire. Imi scot din pelerina pumnalul si il intind spre Camber.

- Tine pumnalul. zic eu , el privindu-ma confuz. Esti Razboinic , n-am sa te apar eu.

Camber da din umeri si ia arma , analizand-o atent. Ma apropii de usa cladirii , garzile punandu-si atentia pe mine. Dau sa deschid usa , insa unul dintre barbati ma opreste.

- Actele si invitatia. zic el dur.

- O secunda. zic eu.

Ranjesc si imi scot din pelerina pistolul. In urmatoarea secunda , cele doua garzi cad la pamant , in jurul lor formandu-se o balta de sange. Camber priveste cadavrele cu ochi mari.

- Chiar incep sa cred ca esti nebuna. zice el.

- Daca iti dadeam pistolul sunt sigura ca faceai la fel. spun eu.

- Poate... ranjeste Camber.

Deschid usa si intru in cladire , ajungand intr-un hol cu podea din marmura si geamuri gigantice pe toti peretii. Barbati cu femei imbracate indecent la brat stau la mese sau pur si simplu merg. Imi ascund pistolul in pelerina ca sa nu imi acorde nimeni atentie , Camber facand la fel. Incepem sa mergem spre niste scari , cautandu-l pe Nick , miliardarul nostru. Urcam treptele , ajungand la urmatorul etaj. Trei garzi apar in fata noastra , fugind spre noi. Camber injunghie primii doi barbati , iar eu il tintesc pe ultimul.

- Facem o echipa magnifica , nu crezi ? zice Camber zambind.

- Nu. spun eu si ii zambesc fals , apoi imi continui drumul.

Razboinicul murmura niste injuraturi in spatele meu. Merg de-a lungul holului , citind numele scrise pe fiecare usa. Pe ultima usa zaresc numele acelui miliardar. Ii fac semn lui Camber sa vina , apoi deschid usa larg si intru in marele birou. Zaresc un baiat de varsta lui Camber , adica aproximativ douazeci si doi de ani , stand la birou. E blond , are ochi albastri si pare ca are ceva muschi pe el. Nick ma priveste surprins cand intru neinvitata in biroul lui. Ridic pistolul si ma apropii amenintatoare de el.

- Seiful tau , te rog. zic eu , zambind in coltul gurii.

- Ce fel de gluma proasta e asta ? intreaba Nick confuz.

Pufnesc enervata si apas pe tragaci , trupul mort al baiatului cazand de pe scaun. Imi pun pistolul in pelerina si incep sa caut prin birou seiful ala. Camber incepe sa caute prin dulapuri. Dau toate tablourile de pe pereti la o parte , insa nu e nimic in spatele lor. Ma apropii de birou , deschizand un dulap mai mare. Seiful statea acolo , fixat de lemnul gros.

- Ce ascunzatoare buna. mormai eu.

Camber se apropie de mine. Eu incercam niste coduri random , sperand ca o sa deschid seiful. Camber ma impinge incet , asezandu-se pe vine pe podea. El isi pune o mana pe manerul usii si , incordandu-si bratul , rupe , la propriu , usa seifului. Il privesc cu gura deschisa.

- Ce ? Toti oamenii subestimeaza forta Razboinicilor . zice Camber zambind inocent.