Călătoarea

Capitolul 22

Aproape ca am inceput sa sarut podeaua cand am fost teleportata inapoi in laboratorul lui Ethan. Niciodata nu mi-a placut atat de mult sa fiu aici ! Expir usurata , memorand fiecare detaliu din incapere. Observ ca nimeni nu mai e in laborator. Probabil ca au plecat. Dau din umeri si ma apropii de biroul de langa portal. Privesc atenta cutia in care stau pietricelele albe si iau cateva , punandu-le in buzunarul pelerinei. Alea o sa stea acolo de rezerva. Cine stie unde ma voi teleporta data viitoare. Oftez si merg spre iesirea din laborator , notandu-mi in minte sa nu il mai aduc niciodata pe Camber aici. Vorbind de Camber , idiotul ala nu mai scapa din mainile mele cand il prind ! Oh , si-a semnat sentinta la moarte cand m-a impins in portal.

Ies afara , razele soarelui deranjandu-mi ochii. Pufnesc si ma intorc spre dreapta , incepand sa merg spre casa lui Ethan. Cred ca au trecut vreo doua ore de cand am plecat in trecut. Asta inseamna ca idiotul nu putea sa ajunga prea departe. Hah , poate pleca si in Agingora ca oricum il gasesc ! Ghinionul lui ca am trait in ambele orase. Imi abtin un ranjet , prin minte trecandu-mi diverse moduri de tortura pentru Camber. As putea sa il las inconstient , apoi sa il duc in trecut fara o cale de intoarcere , insa planul asta nu e prea ingenios. As putea sa il las pe Percy sa il sufoce cu o perna cand doarme... Neah , mai bine il omor in bataie.

Ranjesc in coltul gurii cand zaresc in departare casa lui Ethan. Grabesc pasul , sperand ca si Camber e acolo. Incep sa alerg , trecand in viteza pe langa oamenii care , ca de obicei , imi arunca priviri ciudate. Ma apropii de casa si imping incet usa. Pasesc in holul lung , privind atenta in stanga si dreapta. Nimeni aici. Merg incet spre living. Exact in acel moment , Camber iese din living. Imi ridic capul , analizandu-l. Baiatul isi mareste ochii cand ma vede.

- Antea... sopteste el socat.

Inainte sa pot spune ceva , sunt trasa intr-o imbratisare stransa. Imi ridic sprancenele surprinsa. Camber isi strange bratele in jurul meu , aproape lasandu-ma fara aer. Clipesc des , nestiind ce sa spun. Razboinicul ofteaza , respiratia sa calda lovindu-mi gatul. Imi amintesc deodata ca el e motivul pentru care am ajuns in trecut. Il imping brusc , Camber pierzandu-si echilibrul si cazand pe spate pe podea. Ma las pe vine , punandu-mi un genunchi pe abdomenul baiatului ca sa il tin la pamant. Il privesc incruntata. Camber ranjeste. Pufnesc si imi scot pistolul din pelerina , lipindu-l de gatul lui. Ranjetul lui Camber dispare.

- N-ai face asta ! spune el ingrozit.

- Nu fi atat de sigur. zic eu.

- N-am vrut sa te imping , Antea. A fost o greseala !

- Oh , atunci eu o sa apas pe tragaci si o sa fie o greseala. spun eu amuzata.

- Ajutor ! tipa Camber.

Imi pun palma peste gura lui , impiedicandu-l sa mai tipe. Imi apropii fata de a lui , strangand pistolul in mana.

- Ce fel de Razboinic esti tu daca nu te poti apara nici de o fata ? intreb eu.

- Pana si unui dinozaur i-ar fi frica de tine. mormaie Camber sub palma mea.

Imi dau ochii peste cap.

- Esti patetic. zic eu , luandu-mi mana de pe fata lui.

Camber imi arunca o privire seaca. Ranjesc , avand grija sa imi las toata greutatea corpului pe genunchiul de pe Camber. Baiatul nu arata nici un semn ca l-ar deranja ceva. Pufnesc enervata.

- Nici nu te simt. Esti slaba , Antea.

- Iar tu esti grasa.

Incep sa rad atunci cand Camber maraie. Ma ridic in picioare inca razand si imi pun pistolul inapoi la locul lui. Razboinicul se ridica mormaind niste injuraturi.

- Te urasc. pufneste el.

- Oh , atunci pot sa plec.

Ma intorc pe calcaie , indreptandu-ma spre usa. Camber ofteaza in spatele meu si isi incolaceste bratele in jurul taliei mele , tragandu-ma inapoi. Baiatul isi aseaza capul pe umarul meu. Raman nemiscata , spatele meu fiind lipit de pieptul lui.

- Ti-am mai spus vreodata cat esti de enervanta ? ma intreaba el , sarutandu-ma pe obrazul drept.

Imi deschid gura ca sa ii raspund , insa sunetul unei masini ma intrerupe. Imi indrept privirea spre geam , vazandu-i pe Ethan si Leon iesind dintr-o masina. Asta inseamna ca noi eram singuri...

- De ce naiba strigai dupa ajutor daca nimeni altcineva nu era in casa ? intreb eu confuza.

- ...Eram singuri ? intreaba Camber la fel de confuz ca mine.

Imi dau o palma peste fata. Camber da din umeri si se departeaza de mine , mergand spre usa. Oftez exasperata , auzindu-i pe cei doi Harrison intrand in casa.

*  *  *

Strang cana fierbinte in maini , luand o gura mare de ceai. Privesc pe geam cum soarele se ascunde in spatele padurii , trimitandu-si ultimele raze spre oras. Leon priveste atent televizorul in spatele meu , jucandu-se cu telecomanda. Camber a iesit din living dupa ce i-a sunat telefonul si nu s-a mai intors. Eu si Razboinicul am ramas la Ethan toata ziua , distrandu-ne impreuna cu Leon. Zambesc , amintindu-mi fata lui Ethan cand m-a vazut in casa lui.

- Filmul a inceput deja. Unde e Camber ? intreaba Leon.

- Nu am idee. zic eu.

Expir aerul tinut in plamani si ies din living , plecand in bucatarie ca sa imi spal cana. Ethan intra in bucatarie chiar cand faceam asta.

- L-ai vazut pe Camber ? intreb eu.

- E in spatele casei. Il sunase tatal lui. A spus sa il lasam sa sufere in tacere. surade Omul de Stiinta.

Ii arunc o privire scurta , apoi ies din bucatarie , indreptandu-ma confuza spre usa din spate. Ies afara , strangandu-mi bratele in jurul corpului din cauza frigului. Eram imbracata doar intr-un tricou. Il zaresc pe Camber asezat pe treptele din spatele casei. Ma apropii , asezandu-ma langa el. Baiatul priveste pierdut spre padure , clipind lent.

- Okay... Ce ai patit ? intreb eu ingrijorata.

Camber zambeste trist , evitandu-mi privirea.

- M-a vazut tata prin camera de supraveghere din laborator. Nu mai am voie sa ma antrenez doua saptamani. ofteaza el.

Privesc primele stele ce incep sa apara pe cer. Cativa nori se zaresc pe ici pe colo.

- Daca vrei sa plangi , fa-o. spun eu.

- In visele tale ! Nu am de gand sa imi plang de mila. Imi asum greseala. Puteai sa ramai blocata in trecut pentru totdeauna.

- Dar nu am ramas.

- Oricum e vina mea ! zice el incruntat.

Imi las corpul spre el , asezandu-mi capul pe umarul lui. Camber ma priveste surprins , apoi isi pune bratul in jurul umerilor mei. Privim in tacere cum intunericul se asterne rapid peste oras , vantul batand amenintator. Ma ghemuiesc mai bine langa Camber , corpul lui radiind caldura.

- Te iert. spun eu.

Camber zambeste si ma saruta scurt pe par , tinandu-ma atent in brate.

- O sa raciti daca stati mult in frigul asta.

Tresar si ma intorc in spate , vazandu-l pe Ethan in tocul usii. Omul de Stiinta ne privea zambind. Ma ridic in picioare stanjenita , Camber urmandu-ma. Ne-a stricat momentul !