Obraz gros [1]

1

- Fiți atenți! Odată aveam niște rațe. Am început să le tai și mai rămăseseră două, un rățoi și o rățoaică. Într-o zi mă duc să iau rața să o tai și se ia rățoiu după mine să mă muște și să strige după ea. Și, na, mi s-a făcut milă de el și i-am lăsat rața în pace.

- Suflet nobil!

- Să știi! Mă rog, după trei zile le-am tăiat pe amândouă, ca să nu se mai oftice nimeni.

- Ce om copac, Doamneee!...

- Bă Duță, bă!

- Da, mă.

- Ce mai face nevastă-ta?

- Lasă-mă în pula mea.

Se lasă o liniște încordată. Nimeni nu se aștepta la vorbele astea de la Duță.

- Băi Duță, ești mai supărat, ce ai pățit?

- N-am nimica. Nu-mi ajung banii pentru ce vreau eu, na.

Duță nu se aștepta ca Dobre, zeflemistul, să fie așa serios.

- N-ai bani? Hai că-ți mai iau eu un vin, atunci.

- Nu-mi lua nimica!

Dar Dobre deja venea cu ulciorul cu vin. I-l pune în față și se așază lent privindu-l pe Duță în ochi. Stă câteva clipe așa, Duță neștiind ce să zică, Dobre cercetându-l și apoi izbucnind în râs.

- Te-ai căcat un pic pe tine, a? Heeehehehe!

În cârciumă e gălăgie. Sunt zile de sărbătoare și nimeni nu muncește. Mirosuri de friptură, cartofi, ceapă, sosuri, râgâieli și rachiu fiert se amestecă în aer și intră în hainele și nările tuturor, lăsând să curgă cu bani pe tejgheaua cârciumarului gras și unsuros.

Duță a venit cu tovarășii să petreacă. Atât cât îl lasă punga. Asta e a doua cârciumă din sat, aia pentru oamenii proști și negustorii care nu știu să facă afaceri cum trebuie. Ăia mai săraci. Prima cârciumă e aia de sub zamcă, unde parcă e la curtea comitelui, așa e de gătită. Și flămândă după bani.

Duță se plictisește repede. Tovarășii lui sunt puși doar pe băut. Caută o scuză că trebuie să o ajute pe nevastă-sa cu ceva și fuge acasă, unde o găsește cu alte vecine la bârfă. O sărută pe nevastă-sa lung și se uită cu tâlc la celelalte. Curând, rămân singuri.

- Cum de ai venit acasă?

- Uite mi-a fost dor de tine, Marițo, zice și își sărută pruncul din pătuț.

- Minți de crapă pietrele. Unde-s banii?

- Aici, zice el și face să sune monedele din pungă.

- Adu-le să le număr.

Dar Duță era deja în pat și îi făcea și ei semn să vină lângă el.