Bluebell✅

Capitolul 10

În capitolele viitoare voi oferi dedicații. Cine dorește un capitol dedicat este rugat frumos să lase un comentariu mai jos prin care să anunțe acest lucru. Mi-ar face o deosebită plăcere să vă dedic capitolele viitoare întrucât numai cu ajutorul comentariilor frumoase pe care le primesc de la voi reușesc să îmi las sentimentele în tot ceea ce scriu. Nu stau bine cu încrederea și de aceea de multe ori îmi reprim din sentimente, pentru că ajung să mă expun cu totul prin ceea ce scriu uneori și așa pot fi demoralizată și foarte ușor. Nu îmi place să îmi ofer sentimentele așa ușor și ca urmare, sunt numită des arogantă sau fițoasă. Nu sunt așa! Sunt doar precaută pentru că nu vreau să ofer nimănui șansa de a mă mai distruge emoțional. Aveți grijă cui îi dați emoții din voi, dragii mei! Nu sunt mulți cei care le prețuiesc și oferă în schimb emoții de ale lor... Și nu, nu sunt suferindă în dragoste cum probabil vă gândiți voi acum. Fiecare suferă la un moment dat în viață pentru că este de neocolit acest lucru, dar nimănui nu-i doresc suferința trădării unui așa zis prieten bun sau răcirea unei relații cu un membru al familiei. Sunt remediabile ambele cazuri, știu asta și mă bucur din suflet! Poate vouă nu vă este frică să suferiți, dar mie îmi este groază! Și sper să nu ajungeți să simțiți și voi această groază de suferință, de durere, pentru că este mereu un obstacol când vine vorba de încredere. Nu vreau să o lungesc sau să dau lecții de viață, dar atât vă rog, doar să aveți grijă cui oferiți emoții, sentimente, trăiri... o parte din voi. Când veți găsi persoana potrivită, și se va întâmpla la timpul potrivit, veți primi înapoi tot ceea ce dăruiți voi! Dacă oferiți dragoste pătimașă, arzătoare - precum o face și Kassian - , veți primi înapoi aceeași intensitate cu care trăiți voi tot ceea ce dăruiți. Pentru că nu, nu am trăit așa ceva încă, dar da, cred că poveștile din basme pot deveni realitate și iubirea adevărată există. Cred cu tărie că cineva, acolo, există pentru fiecare din voi. Un suflet pereche, al vostru, cu care vă veți scrie propria voastră poveste de iubire pătimașă!
Spor la citit!

Capitolul 10 :

Strânși în sala mare cu toții, Kassian și Bluebell, Hariso și Maryam, Kendalljad, Mingus, Spike și Ranchor... tăcerea se lasă peste cei prezenți și atmosfera devine una apăsătoare.

-Cred că ar trebui să încep! Eu... Își drege vocea Kassian după un timp îndelungat petrecut în liniștea tulburată de ritmul în care Spike bătea cu degetele în masă din când în când.

-Oricând dorești tu, frate! Încearcă Spike o glumă specifică lui și își înghite limba când Maryam și Mingus, în același timp, îi înfig câte un picior în tibie contelui măscărici.

-Așadar, în urmă cu mulți ani...

Pe când Kassian Whistler, atunci doar prinț, scria poezia sa romantică ce îți topea sufletul și îngropa răul din interior foarte adânc, ceva s-a întâmplat. Scria mereu poezie romantică sau compunea cântece și declarații, scrisori parfumate... toate către viitoarea sa regină. Visa la sufletul său pereche cu ochii deschiși. Nu de puține ori inima l-a înșelat și a călcat strâmb, dând de câte o vampiriță ce ștergea pe jos cu poezia lui. Kassian a avut și o perioadă grea, în care se înfometa. Auzind de marele vrăjitor Mefisto și ura acestuia față de vampiri, după ce unul a încercat să îl otrăvească, cu milenii în urmă, a încercat să se apropie de el. Și-a dat sufletul în poezii care credea că ar fi înmuiat inima putrezită a fiicei lui Mefisto, o fată brunetă și zveltă ce își ucidea toți foștii. El credea pe atunci că fiind cu fata lui Mefisto, l-ar putea convinge pe acesta să facă o vrajă pentru a grăbi cumva întâlnirea sa cu aleasa lui. Acea aventură nu a durat prea mult, dar îndeajuns cât fiica lui Mefisto să îl vrăjească pe tânărul vampir. Acera, căci acesta era numele fiicei marelui vrăjitor întunecat, se îndrăgostise până peste vârful pălăriei sale tip con de vrăjitoare de acel vampir șarmant, scriitor de poezie romantică și mereu cu, cuvintele la el. Vraja Acerei consta în a-l face pe Kassian să creadă cu tărie, din adâncul sufletului, că ea era aleasa lui. L-a convins astfel pe Kassian să devină mult mai intim în ceea ce o privea și așa l-a dus de nas. Totul părea să fie frumos între cei doi, până ce Kassian, uitându-se printre vechile sale scrisori și poezii, și-a reamintit de aleasa pe care o aștepta și căreia îşi jurase în gând, că îi va scrie un întreg poem atuncu când o va întâlni. Nu a găsit niciun poem către Acera, iar așa vraja s-a rupt! A fost furios pe ea, a rupt orice legătură cu aceasta și și-a impus că momentul în care va da de aleasa sa, va veni de la sine. Nu mai voia să grăbească nimic. Întâmplarea făcea ca, mai târziu, Acera să apară la palat susținând că ar fi însărcinată și că o boală s-a aruncat asupra ei învăluind-o într-un blestem al morții ei și al plodului pe care îl ducea. Kassian a fost furios, a refuzat propunerea Acerei de a ataca haita supremă pentru a face rost de sânge de suprem, ca ea să se poată vindeca, susținând tare și clar că n-avea să recunoască acel copil atâta timp cât ea îl mânuise precum o păpușă în timpul conceperii copilului pe care el nici nu l-ar fi vrut vreodată cu ea. După un timp destul de scurt, când Acera s-a vindecat de boală, Mefisto părea să se fi ales cu blestemul morții. Nu știa de Ursitoare și de ceea ce se întâmplase în ultimele zile între familia celui mai puternic vrăjitor și haita supremă, dar știa sigur un lucru! Dacă Mefisto urma să moară, atunci așa avea să fie și cu Acera și copilul de care susținea în public că îl va face rege peste vrăjitori și vampiri, întrucât Kassian era tatăl. Îi părea rău pe de-o parte de acel copil. Nu greșise cu nimic. Însă vrăjitoarea aceea de mamă a lui, purta toată vina! Și așa s-a făcut că, a ucis-o pe Acera și odată cu ea, plodul acesteia. Mefisto, printre ultimele guri de aer curat ale sale pe Pământ, a pus blestem pe Kassian ca acesta, aleasa să nu-și mai găsească în veci, iar dacă o va găsi, să fie prea târziu pentru a o salva de la moartea cruntă. Mai târziu, pe când Kassian părea că era la un pas de a ajunge în pragul nebuniei știind că va duce o nemurire de unul singur, Ursitoarele au părut a fi salvarea sa. Punând profeția Zeiței Lunii deasupra capului lui Kassian în țesătura destinului său, au fost nevoite să caute o altă creatură blestemată. O lupoaică albastră! Au știut de al doilea blestem aruncat de Mefisto înainte de moartea sa și, ca acelui vrăjitor nemernic să i se răsucească cenușa în borcanul din castelul lui și sufletul în cazanul cu smoală fierbinte al lui Lucifer de jos din Iad, au legat cele două creaturi blestemate de Mefisto pentru a le oferi portiță de scăpare știind că mai târziu, ei aveau să îl învingă pe respectivul definitiv, punând capăt odată pentru totdeauna domniei lui.

-Și asa, se pare că am ajuns amândoi aici. Dacă nu era Mefisto până la urmă, nu se ajungea... la noi doi. Și mă bucur că s-a întâmplat totul! Mă bucur că te-am găsit pe tine, căci Bella mea, nicio altă vampiriță n-ar putea să mă accepte așa cum sunt și am fost. Niciuna, niciodată, nu va fi în stare să fie mai presus de tine. Ești steaua de care depindea sufletul meu rătăcitor, tu, îndrumătoare a inimii mele și stăpână peste focul ce mă mistuie pe interior! Stinge-l Bella mea... Stinge-mi focul ce mă arde, iubito! Nu voi regreta o secundă. Zise Kassian la sfârșit și o privi atât de pătrunzător pe Bluebell în ochii ei căprui, ce deveniră aproape imediat albaștrii fosforescenți dezlănțuind în jurul ei acea aură puternică și rece.

Aură ce îi învălui pe amândoi la urmă, când Kassian se ridică precum un fulger de pe scaunul său și o luă pe Bluebell în brațele sale puternice, folosindu-se de viteza de vampir pentru a ajunge în camera sa. Ajunși acolo, Kassian își duse o mână în pletele albastre ale lupoaicei sale albastre, strângând firele azurii în pumnul său. Un braț îl înfășură în jurul taliei fetei, trăgând-o atât de brusc spre el, încât piepturile li se izbiră reciproc. O privi în ochi cumva temător că imediat ce va ajunge spre lenjeria satinată roșie a patului său, ea avea să dispară și el avea să se trezească strângând o pernă în brațe cu putere și cu lacrimi udând materialul acesteia. Bluebell, văzându-i privirea speriată a lui Kassian, își puse palmele peste obrajii săi trasând cu degetele mici conturul maxilarului său. Din apropierea lor, ea simți încordarea mușchilor vampirului și își întinse gâtul spre al lui, șoptindu-i cu buzele chiar acolo, pestea pielea sensibilă din spatele urechii, cuvintele pe care Kassian spera că le va auzi într-o zi.

-Sunt aici Kassian! Sunt unde trebuie.

Șoapta ei, exact peste pielea lui și gestul inconștient pe care ea îl făcu prin a-și șterge buzele de locul unde maxilarul se unește cu gâtul lui, transmise fiori în întreg corpul atât al lui, cât și al ei.

-Chiar ești reală, Bella?

Murmură gâtuit Kassian și atunci Bluebell nu mai așteptă niciun moment în plus pentru a-i demonstra sufletului său pereche că totul este cum arată ochii.

-Este destul de real pentru mine, Kassian...

Șopti Bluebell de data aceasta peste buzele lui și asta aprinse în Kassian o torță ce reușea să dezlănțuie întregul foc ce îl ardea pe vampir pe inteior, focul unei iubiri curate și de neoprit când acest romantic colțos rosti următoarele sale cuvinte.

- Oprește-mi pașii,
Oprește-mi pulsul,
Dar te rog lasă-mi inima
Când privesc apusul.

Lasă-mi inima să ardă,
Las-o să bată cu tine,
Doar lasă-mă să sper
Că mâine mă va găsi cu tine.

Oprește-mi gândurile gălăgioase
Deși este doar numele tău urlând,
Oprește-mi gândurile odioase
Când mă gândesc că vei dispărea oricând...

Cuvinte ce dădeau contur primelor versuri ale poemului pe care avea să-l scrie Kassian pentru ea... Doar pentru aleasa sa.

Versurile sunt originale, scrise chiar de mine în noaptea de 23 iulie, ora 4:19 AM.
Nu am avut o inspirație anume, doar m-am uitat spre stelele de pe cer. Sunt foarte activă noaptea, întrucât doar atunci, în liniștea nocturnă și cu stelele încântându-mi privirea, simt inspirația de a scrie noi idei de cărți sau capitole pentru Wattpad. Sau poezii cum este cea de mai sus.