Last Hope

Capitolul 24-Din nou impreuna

*5 zile mai tarziu*

Vineri. 5 zile de cand nu am mai vorbit cu el. 5 zile ingrozitor de grele. A incercat sa ma sune primele 3 zile, dar vazand ca nu raspund si-a dat seama ca inca am nevoie de timp. Candy la randul ei a incercat sa vorbeasca cu mine, dar mereu ma scuzam.

M-am tot gandit la weekendul trecut. A fost ingrozitor. Insa iubirea pentru Zack e mai mare decat frica de a patii ceva alaturi de el. Azi o sa vorbesc cu el.

***

Orele au trecut atat de greu. Am schimbat iar si iar discursul pe care se presupune sa il spun. Imi e frica, imi e frica sa nu ma mai vrea. Sa-mi spuna ca e periculos sau ca sunt prea copila sa ii infrunt lumea. Il iubesc. Asta e sigur. Oricat pe periculoasa ar fi lumea aia, eu o sa lupt pentru el. Inca o ora m-ar desparte de momentul crucial. La naiba, nici o ora de filozofie nu e mai importanta ca el. Mi-am luat din dulap geanta si geaca si am fugit, la propriu spre iesire, mergand spre masina. In a treia zi a celor 5 mi-am dat seama ca am nevoie de o masina. Aproape ca intarziam la scoala cu gandul ca "Zack vine sa ma ia". Ultimul model mini-cooper, sport, negru. M-am urcat oe scaunul soferului si am aruncat geanta undeva in spate.

Drumul parea mai lung decat inaninte. Gandul la ceea ce asi putea sa-i spun ma facea sa merg mai repede decat vroiam. Treceam de masinile din fata mea cu o asa maiestrie incat daca nu as fi in circumstantele astea m-as felicita cu o bataie mintala pe umar. Ajunsa pe strada pe care o stiam atat de bine, lasitatea a luat locul perseverentei de mai inainte. Mergeam incet pe strada goala, doar cateva sute se metrii despartindu-ma de el. Imi simteam pulsul in urechi. Era atat de puternic. Am parcat in fata casei. Ma uitam lung, nestiind daca sa-mi fac un discurs sau sa spun ce-mi vine pe moment. Mi-am presat capul de volanul din piele neagra a masinii. Frica (,) ca nu o sa ma mai vrea pulsa in corpul meu, descurajandu-ma. Fara sa-mi dau seama de ce fac, m-am dat jos din masina.

Pasii mei au devenit mai inceti odata cu avansul pe poteca. Ajunsa in fata usii am realizat ca imi tinusem respiratia. Nu stiam daca sa bat sau pur si simplu sa intru. Inainte de incident, doar intram, dar acum nu stiu. Mi-am ridicat totusi mana sa bat, dar pana ca degetele mele sa atinga usa, cineva o deschisese inaintea mea. Pentru o secunda eram pregatita sa fug si sa ma ascund intr-un tufis de laga usa, dar pana sa pot lua in considerare asta, in fata mea aparu Wes.

-Mars, ma bucur sa te vad, ma trase intr-o imbratisare fara ca eu sa apuc sa spun ceva. Ce faci aici?

-A...pai..

-Oh, da, Zack, spune dandu-mi drumul. El, um, cred ca ar trebuii sa vi maine..

-Wes, daca plec, nu o sa mai am curajul sa ma mai intorc, spun. Ce s-a intamplat cu Zack?

-Nimic, doar ca nu cred ca ar trebuii sa-l vezi acum, ezita facandu-ma sa devin mai suspicioasa.

-Wes, ce se intamplat?

-O sa ma omoare daca te las sa-l vezi asa, zice uitandu-se in alta parte.

-Ce inseamna asa? intreb uitandu-ma urat la el.

-O, la dracu, bine.

M-a lasat sa intru in casa. Din cate am reusit sa scanez, nu pare sa mai fie cineva. Imi era frica de ce as putea gasi daca urc. Daca e cu altcineva? Ce nu ar vrea Wes sa vad? Daca e cu altcineva am terminat-o. Cu cat urcam scarile, cu atat starea de anxietate ma patrundea. La etaj era linsite, asta ma mai calma putin.

Stateam in fata usii lui. Nu se auzea nimic, asta facandu-ma sa alung posibilitatea de a fi cu cineva. Nu stiam daca pur si simplu sa intru. Imi era asa frica sa nu ma respinga. Inchizand ochii am deschis usa rapid, intrand. Imaginea din fata mea m-a lasat, cred ca la propriu cu gura cascata. Sticle de bautura si peturi erau aruncate prin camera, aproape umpland podeaua. Fumul de tigara si marijuana plutea prin camera facandu-ma sa ma inec. Tigari aruncate pe jos si hartii si haine mototolite. Am incercat sa evit gunoaiele, mergand spre locul unde era el. Atunci, pentru prima data in 5 zile l-am vazut. Statea in fund sprijinit de perete cu o sticla de whiskey in mana. Privea in gol, undeva intr-o parte a patului. Cu toate ca hainele de pe el pareau sa nu mai fi fost schimbate de cateva zile si parul ii era usor lasat, inca arata bine. Inima imi pulsa rapid in piept.