Totul sau Nimic (In continua editare)

1-Ziua mea de naștere.

Astăzi,este ziua mea de naștere deși trecusem de vârstă de 20 de ani și încă sunt un copil in sinea mea.Macar acolo am rămas un copil,poate de aia până la vârsta asta sunt tot singură și nu am avut un prieten vreodată.Stiu într-adevăr e surprinzător dar nu intenționez să am unu încă cel puțin.Fiindca am un viciu pe care nu cred că vreau să renunț la el niciodată.Ala fiind pariurile.

Nu apuc bine sa scriu primele rânduri că aud telefonul sunând.Il iau de pe noptiera de langa pat și îl deschid.

-Hei hei adormito,ce faci?
-Da,Elan ce mai e acum?
-Ce e cu tonul asta iar te-am întrerupt din povestea vieții tale?
-Da,și pe lângă asta e defapt un manuscris al vieții mele!(ii răspund pe un ton răutăcioasă)
Sincer nu prea avea chef de el dar nu aveam cum sa nu ii răspund fiindcă ne cunoaștem de la 15 ani desi mi-a fost cel mai bun prieten și mi-a fost mai alaturi de cat mi-au fost ai mei nu m-am putut îndrăgostit de el.Desi el făcuse asta și îmi recunoscu.Cumva nu o sa uit niciodată acea zii.
Ma despart de gândurile mele și îl aud cum îmi spune fix ce îmi doream sa aud.

-Stii e ziua ta și că nu vrei ceva special dar voiam să îți spun că la cazinou tau preferat,in seara asta va veni,un profesionist la poker să joace,și mă gândeam daca..
-Vreau,VREAU!
-Stii că nu mai lăsat să termin?
-Stii dar nu îmi pasă vreau sa pariez contra lui.
-Nu Nu,in nici un caz Elia.Vei pierde și după vei suferi.
-Nu și dacă joc mai bine că el.
-Daca vei paria vs el atunci nu mai mergem.
-Te rog!!
-Nu in nici un caz.
-Dar e ziua mea.
-Off bine la 19:00 sa fii gata dar mergem și îl vedem cum joacă atât.
-Bineee.
Am oftat lung și am închis telefonul,știam că nu așa va fii dar nu puteam să nu fiu dezamăgită de faptul că Elan era prea strict,doar știa cât de nebuna sunt la pariuri și mai ales la poker.As paria tot fiindcă doar lucrul asta te duce in extaz.E mai rău că și drogul.
Îmi reveni din visare și mă întorsei la carte dar nu mai aveam chef de scris tot ce voiam era să se facă ora 19:00 dar până atunci mai trebuia sa merg la servici ai să fac cumva sa plec mai devreme.
Mă întorsei și dechizei ușa de la baie după ce intrasem la dus și lăsasem apa să îmi mângâie corpul,ieșisem și începusem să mă pregătesc era 9:50 dimineața mai aveam 30 de minute si trebuia să fiu la birou.Ma îmbrăcasem val vârtej într-o cămașă și o fusta neagra strâmtă până la nenunchi și niște pantaloni negri cu tocul jos.Stiu eram prea simpla dar ce puteam să fac șefii mei erau stricți și eu lucram la o firma unde eu făceam calculele salarilor angajaților și multe alte documente legate de sănătate și plățile plictisitoare.
Uram locul unde muncesc dar macar salariul era decent.
Ajungând la servici,orele treceau greu mă uitam pe ceas din când în când și abea asteptam sa plec.
Dar sunt întreruptă de șeful meu Adam.
-Hei hei Ely.
-Ce problema mai este acum Adam?

Știam mereu când venea cu un ton de școlăriță la biroul directorului mereu avea o problema.

-Ah,de unde știi mereu că am o problema?
-Intuitia femei.
-Ah pai uite e ziua ta și mă gândeam că poate ieșim la o cina diseară.?

Deși se bâlbâia și nu știa cum să o spună până la urmă mă surprinsă.

-Uite Adam la 19:00 am ceva de făcut dar după dacă poți putem.

Se uita la mine și îmi zâmbi larg de parcă era un copil care tocmai îi spusesem că poate să mănânce bomboana care voia el.

-Perfec pai atunci nu te mai rețin și ne vedem diseară te sun eu.

Nu a mai stat și sa grăbit repede sa plece că sa nu mă deranjeze.Eram fara cuvinte nici nu știam ce să mai zic pentru prima dată eram cofuza și nerăbdătoare și pe lângă asta nici nu știu cu ce o să mă îmbrac.

**După ce trecură orele și era în sfârșit ora 17:30,mă pregăti val vârtej să închid calculatorul și merg repede la Adam sa îi spun că nu mai pot sta și că e neapărat să plec acum.
Ajungând la biroul său care nu era departe de al meu bătui încet la ușă și intrai.Era curat și ordonat nu că și al meu plin de foi și suferință.
In momentul când Adam mă văzut a început să zâmbească larg și să mă întrebe curios cu privirea.