Capitolul 6

1.1K 75 16
                                    

"Te aștept în față"

Zâmbesc și încerc să măresc pasul pentru că abia aștept să-l văd. Poate că n-oi fi eu suficient de bună pentru el, dar cu siguranță inima mea este. Simt că m-am îndrăgostit și orice bărbat, cât ar fi el de afurisit, nu poate să reziste iubirii. Și în plus, de ce a venit după mine dacă nu simte și el la fel? De ce mă caută și-mi dă mesaje toată ziua dacă nu mă place cu adevărat?

Mda, Hanna și frustrările ei. N-are decât să-și bage toate unghiile în gât. Suntem făcuți unul pentru celălalt și cu siguranță timpul o va demonstra.

S-o caut... Da, cu siguranță o voi face, doar ca să-i râd în nas și să vadă că am avut dreptate.

Ajunsă în fața universității, mă uit panicată în toate părțile, până îl văd. Doamne, este atât de frumos. Și sexi. Zâmbește cu toată fața și o iau la fugă, până îi ajung în brațe.

Mă ridică ușor de la pământ și ne învârtim râzând și chicotind. Mi-a fost atât de dor de el...

- Mi-a fost atât de dor de tine, iubirea mea.

Îmi spune asta privindu-mă în ochi și apoi mă sărută. Eu nu știu cum sunt alte săruturi, dar ăsta mă lasă fără suflu și-mi mută inima în urechi. E perfect. E cel mai bun și e al meu.

Îmi ia câteva secunde să-mi dau seama că sărutul s-a terminat și când deschid ochii îl găsesc zâmbind.

- Cum a fost la examen?

- Binișor. Nu prea am reușit să mă concentrez, dar cred că am făcut ceva.

Ne îmbrățișăm strâns și mă hrănesc cu mirosul lui fresh și super bărbătesc. Simt vibrațiile din pieptul lui cum râde și râd și eu.

- Să nu-mi spui că ți-a stat mintea la băieți.

- Mm doar la unu...

- Frumoasa mea...

Îmi depune un sărut pe frunte și pornim spre nicăieri, mână de mână.

- Tu ce ai făcut azi?

- În afară de faptul că mi-a stat minte numai la tine? Mai nimic. Cu mașinile mele toată ziua.

- Mașini?

- Da. Vând mașini, nu ți-am zis?

- Nuu.

Zâmbește.

- Scuză-mă, am fost acaparat de frumusețea ta și am uitat.

Aw, zi ceva la asta, Hanna. Hai, zi! Ofticato.

- Ce fel de mașini?

- De toate felurile și modelele. Noi sau la mâna a doua.

- Super tare. Cred că te distrezi toată ziua.

- Așa zici?

Îmi zâmbește cum numai el știe, iar inima mea uită să mai bată pentru o secundă. Ferească sfântul, cât de frumos poate să fie.

- Aha. Și mai zic și că ești aglomerat cu o mulțime de pipițe, una mai frumoasă ca alta.

De data asta râde cu poftă și dacă asta e posibil, e și mai frumos ca înainte. Cred că și dacă ar sforăi sau ar fi nervos, tot aș fi fermecată de el. N-ai cum să fii atât de perfect.

Ne oprim la un semafor și mă ia în brațe.

- Eu zic că-mi stă gândul doar la o pipiță, care mi-a furat liniștea. Tu ce zici de asta?

- Norocoasă pipița ta.

Mă sărută scurt pe buze, pentru că s-a făcut verde la semafor, și pornim iar.

- Eu sunt norocos că te am pe tine,  pipița mea dragă.

Am luat în calcul și varianta Hannei, în subconștientul meu, fără să vreau. Dar acum pe bune, să-mi spună cineva dacă ar putea să mintă atât de frumos. Și totul vine atât de natural, nu pot fi texte de pe google.

Restul drumului până acasă la mine îl parcurgem cu discuții ușoare și amuzante, plus o serie întreagă de complimente, balsam pentru inimă.

- Urci?

- Să-mi dai o cafea?

Hop. În ciuda zâmbetului său, sunt pusă în dificultate.

- N-am cafea. Dar pot să-ți fac un ceai sau o limonadă.

Se strâmbă puțin și poate de dragul meu, acceptă.

- E bine și o limonadă. Oricum am mai băut cafea și e cam cald. Hai să mergem.

- Promit că o să iau și cafea, să fie în casă. Eu nu prea beau.

- Bine faci.

Descui ușa și mă urmează în casă. Multumesc cerului că nu am avut somn de dimineață și am făcut puțină ordine prin apartament.

- Frumooos.

Dau fuga la bucătăria deschisă și îl văd cum îmi admiră biblioteca.

- Ai zis ceva? Vrei miere sau zahar?

- N-am zis nimic. Cum faci pentru tine așa vreau și eu. Astea sunt ce cred eu?

Îmi crește inima puțin pentru că se lasă pe mâna mea și are încredere în gusturile mele și arunc un ochi să văd la ce se referă. Aa, timbrele.

- Da. Sunt puțin cam ciudată, mulți nu mă înțeleg, dar îmi place să colectionez fel de fel de nebunii. Mai am o colecție de mașini clasice, păpuși Barbie de la prima, din 1923, si multe altele. Ia-le să te uiți la ele dacă vrei. Simte-te ca acasa.

- Multumesc iubita mea, așa am să fac!






Nu pot să spun că am revenit, dar m am dat peste cap sa scriu măcar în capitol. Mi e atât de dor de voi... Spor la citit 😘😘😘

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Mar 25, 2020 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Dragostea doareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum