Capitolul 47

52 6 0
                                    








Am ieșit repede din camera de hotel,si evident si din hotel.

Ma indrept spre esire,dar nu vad nimic.
E noapte afara.
Nici lumină nui.
Noroc ca am telefonul la mine.

Dar cu ce sa merg acasă?
Ce intrebare pun si eu.
,,Cum am venit asa si plec,,

Mi-am aprins lanterna de la telefon,si am pornit pe jos pe o cărărușa lunga, care cred ca va duce la ieșirea din pădure.

Simt ca este cineva in padure nu numai eu.
Si cred ca este un bărbat,la fel de nervos si trist ca mine.
Mi se pare cal cunosc.
După cum merge grăbit,ca si mine.

Este cu citiva pași in urma mea.

Se apropie spre mine,mai mult.
Dar nu reusesc să-mi aduc aminte cine e.
Cum merge el,si eu cu tema.
Merge si ma lovește tare pe umar.

Eu strig la el dar se pare ca nu ma aude.

-Heyyyy,omule nu auzi!!!

-Ce vrei si tu, acum?

-Joel?

-Da,Joel.Tu ești Emma?

-Da,sunt Emma.
De unde știi ca eu sunt aici.

-Nu am știut.
Dar de ce ești prin padure,nu trebuia sa fii cu Chris?

-Trebuia,Joel.

-Uite,Emma eu am dat uitării tot ce sa întâmplat între nou in trecut.
Acum este prezentul nu vreau să-mi aduc aminte de nimic.

-Si eu Joel am facut la fel.
Am dat uitării.
Dar eu las loc de un ,,Buna ziua,,
Tu ai vrea sa raminem măcar prieteni?

-Da,Emma vreau.
Si de ce tu nu ești acum cu Chris.

-Uite,Joel nu cred ca ai vrea să știi.

-Ba da, vreau.

-Ok.
Chris a venit la mine sa mă ceară din nou.
Am acceptat.
Apoi el imi zice ca vrea un fiu.
Eu am inceput a plinge....

-De ce ai inceput a plinge?

-Pentru ca,eu nu-i mai pot oferi fericirea pe care o dorește de la mine.

-Cum adica?

-Iti aduci aminte acea seară cind noi ne-am despărțit.

-Da.

-Pai atunci,eu eram foarte nervoasa de acea situație, și mai mult de atît tu nu știai ce faceam eu cind eu nu eram acasă.
Pai am mers acasă la mama si miam luat moturul meu ,, Kawasaki,,
Si am luat-o la goană pe strazi.
Politia a început sa ma urmărească,si eu am intrat in pădure.
Mergeam cu o viteza de ne descris.
Si cind colo motorul meu se oprește,si am cazut in prăpastie.
Eram la spital.
Doctorul vine si imi spune ca,voi fi bine.
Dar ca eu am pierdut copilul ,,fiu,,
Si nu voi mai putea avea copii vreodată.

-Emma,imi pare rau.
Dar al cui era copilul.

-Al tau, era.

-Imi pare rau,eu am fost de vina.

-Nu,Joel tu nu ai fost de vina nici eu nu am fost.

-Atunci cine a fost?

-Elena,Elena ea este de vina pentru tot ce se întâmplă acum!






Blestem sau Iubire. ,,CNCO,, Vol 1Where stories live. Discover now