În 2010, un comitet ştiinţific independent din Marea Britanie a analizat 20 de droguri pentru a evalua daunele pe care le provoacă atât indivizilor care le folosesc, cât şi societăţii (prin criminalitate, distrugerea familiilor, absenteism la locul de muncă şi alte probleme). Cumulând datele, cercetătorii au concluzionat că alcoolul este drogul cel mai periculos, urmat de heroină şi de cocaina de tip crack. Marijuana s-a clasat pe locul al 8-lea, prezentând un sfert din pericolul reprezentat de alcool.
Unii cercetători afirmă că daunele provocate de alcool şi tutun sunt mai mari deoarece aceste două droguri sunt disponibile în mod legal şi că marijuana ar provoca la rândul său mai multe daune dacă ar avea acelaşi statut. Totuşi, un studiu realizat în 1995 pentru Organizaţia Mondială a Sănătăţii a concluzionat că, şi în cazul în care consumul de marijuana s-ar ridica la nivelul consumului de tutun sau de alcool, efectele nocive asupra sănătăţii publice ar fi mai mici decât în cazul acestora. Studiul concluziona că majoritatea riscurilor asociate consumului de marijuana sunt „mici sau moderate”, iar „per total, este improbabil ca acestea să producă efecte asupra sănătăţii publice similare în dimensiuni celor generate de alcool şi tutun”.
Spre comparaţie cu alte droguri legale, cum ar fi alcoolul sau tutunul, marijuana este mai puţin periculoasă. Dacă tutunul provoacă cancer, iar consumul excesiv de alcool poate duce la ciroză, în cazul marijuanei nu există o relaţie de cauzalitate între consum şi o boală letală. Cercetările arată însă că ea prezintă anumite riscuri pentru sănătate în rândul persoanelor vârstnice sau care au probleme cu inima..
Inhalarea fumului de marijuana duce la creşterea tensiunii arteriale diastolice şi a ritmului bătăilor inimii, această modificare fiind temporară. Au fost documentate cazuri în care s-a folosit marijuana cu 30-60 de minute înainte de apariţia unui atac de cord. Atacurile de cord au loc atunci când persoanele cu un risc mare de probleme cardiace suferă o creştere a tensiunii arteriale şi a ritmului bătăilor inimii până la niveluri periculoase. Totodată, marijuana poate interacţiona cu anumite substanţe farmaceutice, ceea ce poate duce la creşterea tensiunii arteriale şi chiar la atac de cord.
Cercetările au mai arătat că fumatul marijuanei este asociat bronşitei, însă acest risc se manifestă în rândul celor care fumează foarte des şi foarte mult. Un studiu publicat în 2012 a arătat că fumarea unui joint în fiecare zi, timp de 7 ani, nu era asociată unor efecte negative asupra funcţionării plămânilor. Riscul de bronşită creşte atunci când se depăşeşte acest prag.
Consumul de marijuana poate duce la toleranţă, ceea ce înseamnă că este nevoie de mai multă substanţă pentru a obţine acelaşi efect. Toleranţa se instaurează printr-un proces intitulat internalizare. Atunci când un receptor CB1 este internalizat, acesta se retrage în celulă şi nu mai poate intra în contact cu THC-ul. Toleranţa la marijuana nu este singurul efect al internalizării. Alţi receptori asociaţi CB1 vor intra la rândul lor în celulă (cum ar fi receptorul NMDA). Acest lucru are un efect protector împotriva anxietăţii şi în cazul epilepsiei, însă provoacă totodată o afectare temporară a capacităţii de a forma amintiri, un efect asociat consumului de marijuana.
Pentru a menţine sensibilitatea la efectele psihoactive ale marijuanei este necesar consumul cât mai rar. În cazul anumitor oameni, receptorii CB1 pot începe să se internalizeze chiar şi în cazul în care marijuana este consumată o singură dată pe săptămână. Specialiştii de la Examine.com, care au analizat 662 de cercetări ştiinţifice, afirmă că „utilizarea marijuanei de două ori pe lună vă va face mai predispus să experimentaţi efectele ei benefice într-un mod sigur şi sustenabil”.
Ce spune ştiinţa
Start from the beginning
